Dacă e să luăm în considerare și restul lumii, România se află pe locul al doilea între ţările cu cei mai mulți cetățeni închiși în UE, după Maroc.
O echipă internațională de jurna-liști a strâns date din 25 de țări europene – excepție printre membrii UE fac Croația, Malta și Cipru – pentru a pune cap la cap aceste statistici. Potrivit estimărilor, Marocul se află pe primul loc în acest clasament, cu 11.700 de cetățeni închiși în UE. Urmează România – cu 11.511, Turcia – cu 4.798 și Polonia – cu 4.449.
În majoritatea cazurilor, românii sunt condamnați pentru infracțiuni mărunte, cum ar fi furturi din magazine, intrări prin efracție sau furturi din buzunare. „În Germania, aproape 60% din românii închiși se află acolo pentru furturi, ceea ce e destul de neobișnuit – majoritatea sunt acolo pentru infracțiuni comise cu violență sau tâlhării“, a explicat Christian Walburg, doctor în științe penale la Westphalian Wilhelm University din Münster, Germania.
Majoritatea deținuților ro-mâni provin din familii sărace, iar mulți au fost victime ale marginalizării atât în țară, cât și în afară. Mulți comit același tip de infracțiune în repetate rânduri, așa că se întorc în închisoare pentru o serie de infracțiuni de multe ori mărunte. Totuși, există grupuri de români implicate în săvârșirea unor fapte mai grave, cum ar fi fraude online, trafic de ființe umane sau aruncarea în aer a unor bancomate.
În mod oficial, 2,9 milioane de români trăiesc în alte țări ale UE. În momentul de față, reprezintă cea mai mare sursă de migrație din UE, după Polonia. Italia găzduiește cel mai mare număr de migranți ro-mâni, peste un milion, precum și cel mai mare număr de deținuți proveniți din țara noastră. De-a lungul a zece ani, până în 2015, românii au reprezentat și principala populație străină din penitenciare. Însă în 2016 numărul a scăzut de la 2.893 to 2.825.
„E pentru prima dată când cifrele nu cresc. Cum de se întâmplă asta?“, se întreabă Patrizio Gonnella, președintele asociației italiene Antigone, care analizează de 20 de ani datele cu privire la peniten-ciare. „Sunt românii mai bine integrați [în Italia]? Nu cred. Comit mai puține infracțiuni decât acum doi ani? Nu cred. Însă preocuparea poliției și a sistemului judiciar se îndreaptă împotriva unui alt tip de fapte: acum ne confruntăm cu tero-rismul. În momentul de față, asistăm la criminalizarea maghrebienilor“, explică Patri-zio Gonnella.
Din iunie 2015 până în iunie 2016, cea mai mare comunitate străină de deținuți din Italia a devenit – la fel ca la nivelul UE – cea a marocanilor. „Presiunea amenințării teroriste a ISIS va diminua prejudecățile împotriva românilor“, a explicat președintele asociației Antigone.
Cel mai mare număr de deținuți din restul lumii: Marocul
Țara cu cel mai mare număr de deținuți aflați în închisorile din Uniunea Europeană este Marocul. Germania se confruntă cu o creștere a numărului de infractori din Maroc și Algeria. E vorba, în principal, de bărbați tineri de condiție socială joasă care caută o viață mai bună în Europa. Mulți n-au legături de familie în Germania, nu pot obține un statut legal, n-au dreptul la azil și le este greu să obțină acces pe piața muncii din Germania.
„Cel mai mare grup implicat în furturi din buzunare din Germania îl constituie marocanii“, spune Christian Walburg. „Numărul lor a crescut enorm în ultimii ani. Sunt în special tineri bărbați fără nicio perspectivă. Le e foarte greu să se descurce aici.“ În schimb, numărul refugiaților din Irak și în special din Siria e foarte puțin vizibil în statisticile referitoare la penitenciare. „Cei din Siria sunt, de obicei, bine educați“, explică Walburg. Ca dovadă, „au banii necesari pentru a ajunge în Europa“.
În ediţiile următoare, „România liberă“ va prezenta mai multe povești rezultate din această explorare, sprijinită printr-un grant JournalismFund.eu. http://journalismfund.eu.
Cel mai mare procent de deținuți: Lituania
Dintre membrii UE, lituanienii au cel mai mare procent de expați după gratii. Din cei aproximativ 330.000 de lituanieni aflați într-o altă țară a UE, în jur de 2.000 se află în pușcărie, după estimările noastre. Proporția e de aproximativ 0,59% – aproape dublu față de următoarele țări, Letonia și România, cu câte 0,39%. Cu o asemenea cifră, nu se poate vorbi despre un val al criminalității, dar poate fi consemnată o tendință.
Cel mai adesea, lituanienii se organizează în grupuri și se ocupă de furturi. Majoritatea produselor sunt furate dintr-o altă țară a UE și ajung în Lituania. Grupurile țintesc de obicei nordul Europei, în special Marea Britanie, Germania, Norvegia, Olanda sau Irlanda, dar s-au răspândit și pe restul continentului.
Acum în vârstă de 60 de ani, Algirdas – numele este schimbat – a făcut pușcărie în Marea Britanie, Lituania și Letonia. În aceste locuri a întâlnit sute de infractori lituanieni. Algirdas spune că e greu să începi o viață nouă ca imigrant și că mulți nu reușesc să-și asigure supraviețuirea prin joburi legale. Unii se apucă de furat acolo, alții devin membri ai unor rețele care-și au baza în țară. Obiectele cel mai des furate sunt telefoanele, computerele, gadgeturile și uneltele pentru construcții pe care le pot vinde în UE sau acasă. „[În Marea Britanie], au furat la început mașini, pe care le-au condus în Lituania, dar odată ce drumul le-a fost blocat, au început să le dezasambleze și să le vândă pe bucăți“, spune Algirdas. „Lituanienii sunt foarte creativi și o să găsească mereu o soluție. Închisorile sunt pline acum de ei, pentru că poliția lituaniană și cea britanică au început să colaboreze.“
Relația dintre migrație și criminalitate, „imposibil de determinat“
Totalul populației din penitenciarele Uniunii Europene era, la 1 septembrie 2014, de 620.540 de persoane, potrivit cifrelor Consiliului Europei. În jur de 113.000 erau străini, adică 18%. Cifra pentru cele 28 de țări care erau sau au devenit membre UE a rămas constantă între 2002 și 2014: între 610.000 și 650.000. Prin urmare, schimbările în ceea ce privește comunitățile de migranți din UE nu par să fi dus la o creștere a statisticilor cu privire la închisori în ultimii 14 ani.
„Sunt multe forme de migrație și de valuri de oameni care migrează, de feluri în care sunt primiți în aceste locuri și de grade de pregătire a respectivelor societăți“, spune Christian Walburg, „astfel că e imposibil de spus dacă asta duce la mai multă sau mai puțină criminalitate. Trebuie să ne uităm la diferitele circumstanțe și condiții în care se desfășoară migrația. Poate duce la ambele rezultate. Imaginea e una foarte complexă“.
