Avocatul din Alexandria despre care „România liberă“ a scris în ediția de ieri că a încasat un comision de 1,5 milioane de euro pentru a realiza un raport secret de “consultanță Schengen“ este un caz unic în România. Acesta nu a depus bilanțuri la Fisc pentru activitatea sa și nu a plătit niciodată taxe și impozite la stat, pentru că s-a folosit de o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă a Judecătoriei Alexandria, din anul 2000, care i-ar da scutire pe motiv că e revoluționar.
Știind că nu-i cere nimeni socoteală, Liviu Ardeiaș a început să taie facturi și chitanțe cu o dexteritate demnă de un conțopist. Pentru că nu a ținut niciodată contabilitatea a ceea ce a facturat, e foarte dificil de identificat adevărata scară la care a acționat acesta. Totuși, inspectorii ANAF Teleorman au reușit să descopere indicii că Liviu Ardeiaș practica „consultanța fictivă“. Asta însemna că firmele care vroiau să își scadă din baza impozabilă încheiau cu avocatul un contract de „consultanță“ îi virau banii și el îi scotea din bancă cash, fără a mai plăti un impozit, pe bază de “scutire“.
Citiți și: Strania poveste a „raportului Schengen“ de 1,5 milioane de euro
În 2012, DNA a audiat un martor care a declarat că știe de faptul că avocatul emitea facturi și chitanțe de ani de zile, fără a deține o evidență contabilă. Respectivul martor, Alexandru Vătafu, e tot un revoluționar ca și Liviu Ardeiaș, dar în același timp este și tatăl lui Cătălin Teodor Vătafu, fost consilier la biroul de europarlamentar al lui Theodor Stolojan în perioada 2008-2009 și apoi consilier personal al premierului Emil Boc. Între 2010-2011, Cătălin Vătafu a fost numit șef al Autorității pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, iar în perioada cât a fost consilier al primului ministru ar fi apelat, la rândul său, la serviciile avocatului Liviu Ardeiaș, căruia i-a plătit 45.000 lei printr-un PFA.
6 facturi pe zi
În 2010, Liviu Ardeiaș a înche-iat un contract de consultanță juridică fictivă pentru suma de 5,6 milioane euro, reprezentând „false cheltuieli de judecată“ în cadrul unei proceduri de executare silită împotriva ING, de la care un client avea de recuperat suma de 11,15 lei. Consultanța fictivă prin care s-a încercat înșelarea băncii a fost facturată de Liviu Ardeiaș cu facturile TRARD nr. 701 și 702, de câte 6 milioane de lei, TRLIV nr. 803 și 804, de câte alte 6 milioane de lei, TRLIV nr. 1041, 1042, 1043 și 1047 de câte 100.000 de lei. Analizând numerele documentelor, constatăm că avocatul folosea două facturiere diferite, cu seriile „TRLIV“ și „TRARD“. Totodată mai observăm viteza cu care numerele facturilor evoluează. Astfel, pe 21 septembrie 2010 tăia factura cu numărul 803, ca pe 7 decembrie să ajungă deja la factura cu numărul 1047. Asta înseamnă un număr de 244 de documente tăiate în 77 de zile, o medie de 3,16 pe zi.
Viteza de emitere se menține și pe celălalt facturier și se vede din facturile emise furnizorului de sisteme de securitate MB Telecom Ltd SRL, cu care a încheiat un contract de „consultanță juridică“ în domeniul securizării frontierelor după standarde Schengen, pentru care a încasat 1,5 milioane euro.
Astfel, prima factură emisă către această companie, în noiembrie 2010 are seria TRARD și numărul 726, iar a doua, emisă în aprilie 2011, are seria TRARD și numărul 1050, ceea ce înseamnă că în intervalul de 149 de zile dintre cele două documente, avocatul din Alexandria a tăiat încă 324 de facturi, adică o medie de 2,17 pe zi, dacă a lucrat inclusiv în zilele de sâmbătă, duminică, Crăciun, Revelion și Paște.
În total, Liviu Ardeiaș a tăiat la finalul anului 2010 o medie de 6 facturi pe zi. Dacă ținem cont și de sumele înscrise în respectivele facturi (de 3.800.000 lei, 2.200.000 lei, 6.000.000 lei, zeci de mii sau sute de mii de lei), observăm că acesta ar fi trebuit să fie avocatul cu cele mai mari încasări din România, bătând de departe case de avocatură de prestigiu din București.
Sume prea mari pentru a fi calculate
Când comisarii Gărzi Financiare Ilfov au solicitat în 2011 MB Telecom Ltd SRL să dovedească dacă serviciile prestate de avocatul Liviu Ardeiaș sunt reale sau fictive, patronul companiei a refuzat să le arate „raportul“ de 314 pagini pentru care plătise aproape 1,5 milioane euro. ANAF s-a dat bătut, neavând curajul să estimeze „cifra de afaceri“ a avocatului, pe motiv că ar fi o sumă „absurd“ de mare.
O „inspecție generală“ efectuată în 2012 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, menită să verifice întreaga activitate economică a avocatului, a eșuat la rândul său.
Iată un paragraf din concluziile inspectorilor: „Organele de inspecție fiscală au stabilit faptul că au fost aprovizionate de către contribuabil în perioada 2007-2009 peste 1.500 de facturi fiscale și chitanțe aferente. Având în vedere numărul mare de formulare cu regim special aprovizionate de contribuabil, precum și valoarea medie calculată pentru acestea, pe baza documentelor aflate în posesia organelor de inspecție fiscală (facturi fiscale în sumă totală de 75.000 lei, chitanțe fiscale în sumă totală de 97.353 lei), considerăm că nu se poate efectua o estimare a veniturilor pe baza numărului de facturi fiscale și chitanțe fiscale aprovizionate, acestea conducând la cifre aberante“. Ca să nu existe vreo confuzie, în paragraful de mai sus inspectorii ANAF fac referire nu la sumele notate pe facturi și chitanțe, ci la prețul achiziției tipizatelor, „facturiere“ și „chitanțiere“.
Liviu Ardeiaș nu doar că factura pe bandă rulantă, dar când banii intrau în conturile sale, îi scoatea din bancă imediat, „cash“, cu sacoșa, așa că nu mai există o trasabilitate ulterioară a acestora.
Printre clienții aflați pe lista avocatului din Alexandria se numără persoane care între timp au fost anchetate penal pentru evaziune fiscală, semn că procurorii avansează în universul lui Liviu Ardeiaș. Alții, după ce au plătit sume mari de bani acestuia, au intrat în insolvență. Alte societăți sunt legate de contracte cu statul. Între timp, Liviu Ardeiaș a fost condamnat definitiv în dosarul privind înșelarea ING și se află în prezent în închisoare.
Astfel, pe 21 septembrie 2010 tăia factura cu numărul 803, ca pe 7 decembrie să ajungă deja la factura cu numărul 1047. Asta înseamnă un număr de 244 de documente tăiate în 77 de zile, o medie de 3,16 pe zi.
