Cercetătorii care studiază istoria Bisericii Ortodoxe Române se plâng că nu reușesc să intre în arhivele instituției din cauza reticenței conducerii acesteia. Pentru a studia arhivele BOR, cercetătorul poate avea acces la documente doar cu aprobarea Sfântului Sinod. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Constantin Stoica a declarat, pentru România liberă, că „este firesc să fie așa”.
În mediul academic este știut faptul că e greu să faci cercetări în arhivele Bisericii Ortodoxe Române, mulți specialiști nu au primit aprobare pentru a ajunge la documente. Cu toate aceastea, ei refuză să dezbată public atitudinea reticentă a instituției. „Acum câțiva ani, documentam o carte despre relația Bisericii cu statul în perioada comunistă și nici până azi nu am primit acordul să intru în arhivele lor. Refuz însă să-mi dezvălui identitatea, pentru că mi-aș strica orice fel de relație cu ei și nu vreau asta. Așa se face documentare în România”, a declarat un cercetător pentru România liberă.
Situația este una oarecum paradoxală: BOR, ca organism, este unul privat și are dreptul să-și gestioneze arhivele și imaginea cum dorește. Pe de altă parte, istoria și personalitățile ei sunt o temă de interes public.
Singura critică asumată față de acestă situație am găsit-o în lucrarea de doctorat a cercetătorului Șerban Pavelescu, intitulată „Stat și biserică în reconstrucția politică a societăților postcomuniste din Balcani”, carte apărută la Editura Militară. Pavelescu recunoaște că, pentru perioada interbelică și postbelică, bibliografia sa a suferit o restrângere din motivele evocate mai sus.
„Odată depășită epoca modernă, problematica de interes a lucrării noastre cunoaște, în mod paradoxal, o restrângere a bibliografiei ce îi este consacrată, precum și a resurselor documentare primare la dispoziția publicului interes ori cercetătorilor, mai ales în ceea ce privește epocile comunistă și post comunistă (….) Imaginea, gestionarea tranziției, ocultarea unor episoade deloc glorioase din istoria relațiilor instituționale cu un regim politic opresiv și intruziv, justifică această reținere evidentă în punerea la dispoziția publicului larg și cercetătorilor a resurselor documentare directe oglindind istoria Bisericii Ortodoxe Române din această perioadă.Este cazul Bisericii Ortodoxe Române, ale cărei arhive pentru perioada interbelică și postbelică sunt în continuă reorganizare și inaccesibile cercetătorilor de aproape două decenii, dar este cazul și celorlalte Biserici Ortodoxe, fie că au cunoscut experiența totalitară comunistă ori nu”, scrie Pavelescu în cartea sa.
Totuși, contactat de RL, Șerban Pavelescu a refuzat să ofere mai multe informații, explicând că este suficient ceea ce a scris în carte.
„Este firesc ca în arhivele Bisericii să nu intri ca într-o bibliotecă”
Strategia Bisericii de a-și securiza arhivele a devenit și mai severă în urmă cu doi ani. Printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, dată în iulie 2012, a devenit interzis accesul în arhive fără monitorizarea atentă a acestuia.
Potrivit hotărârii, „pentru păstrarea şi cinstirea memoriei membrilor Sfântului Sinod din trecut şi prezent, solicitările primite la Patriarhia Română sau la eparhii din partea unor instituţii sau persoane fizice, pentru cercetarea academică, publicistică sau de altă natură a documentelor din Arhiva Sfântului Sinod ori din arhivele centrelor eparhiale, privind viaţa personală şi activitatea ierarhilor, sunt soluţionate numai cu aprobarea Sfântului Sinod”. Mai mult, invocând protejarea fondului arhivistic existent la Patriarhia Română și la fiecare centru eparhial, pentru alte documente, „deschiderea pentru cercetare se face numai cu aprobarea Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, respectiv a Permanenţei Consiliului eparhial pentru arhiva eparhiei”.
Întrebat de ce Biserica a luat această hotărâre, purtătorul de cuvânt al BOR, Constantin Stoica, a declarat, pentru Rl, că a fost o decizie firească. „Cercetătorii care s-au plâns la dvs trebuie să facă o solicitare Bisericii, pentru a avea acces în arhive. E o decizie firească. Nu poți intra în arhivele noastre ca și acum ai intra într-o bibliotecă. Documentele pot fi distruse sau sustrase și încercăm să evităm acest lucru”, a precizat Constantin Stoica.
