Tablourile unui controversat lider comunist, Constantin Doncea, au fost vândute recent la licitaţie cu 270.000 de euro. Rl a refăcut traseul acestor lucrări ale unor pictori celebri, ce au trecut din mîinile unui comunist fără şcoală, apoi în proprietatea unui misterior cumpărător de drepturi litigioase, pentru ca, în cele din urmă, să ajungă pe piaţa liberă a colecţionarilor de artă.
Figură importantă în perioada ilegalității Partidului Comunist Român, Constantin Doncea a fost unul dintre demnitarii care au avut un destin politic sinuos. Istoricii îl descriu ca pe un personaj exploziv, iar acest defect i-a creat probeme cu conducerea partidului. „Rivalitatea veche cu Gheorghe Gheorghiu Dej, dar și relația încordată față de alții l-au transformat într-un concurent periculos în partid”, scrie expertul casei de licitații Artmark, Cristian Andrei Săiceanu, în catalogul de prezentare a colecției de tablouri ce a aparţinut lui Doncea. „Îmi amintesc că se certa des cu Dej. Îi reproșa acestuia că e un fals comunist, că el, de fapt, trăia în bogăție și își ducea fetele la Viena și Paris”, povestește, pentru Rl, Victoria Doncea, fiica generalului. În anul 1958, după un schimb dur de replici la o ședință omagială de partid, Doncea a fost mazilit atât de Dej, cât și de Ceaușescu.
„Era rău de gură. Din urâtă n-o scotea pe Ceaușeasca. Îi spunea lui Ceaușescu: măi, Nicule, nu puteai să-ți găsești și tu una mai frumoasă?”, povestește pentru Rl și ultima soție a fostului lider, Floarea Doncea.
Dincolo de statutul său politic, Constantin Doncea a fost cunoscut în epocă și pentru un alt aspect mai inedit, cel de mare colecționar de artă. Fără a fi un intelectual (a lucrat ca turnător la Depoul CFR Pitești și apoi la Atelierele Grivița), Doncea a devenit un pasionat de artă, reușind să strângă de-a lungul vieții o colecție impresionantă de tablouri, sculpturi, icoane, dar și mărci poștale și antichități.
„După preluarea puterii, unii dintre liderii comuniști din țara noastră s-au dedulcit la plăcerile „claselor exploatatoare”, formând ceea ce s-a numit „burghezia roșie”. Confiscările masive de la începutul anilor ‘50 i-au adus pe liderii comuniști în contact cu colecțiile de artă, domeniu relativ nou pentru unii dintre ei”, mai scrie istoricul Săiceanu în acel catalog.
Printre pictorii celebri care se regăseau pe pereții din vila comunistului erau Theodor Pallady, Ștefan Luchian, Alexandru Ciucureanu, Ștefan Dimitrescu, Corneliu Baba, Camil Ressu, Octav Băncilă și alții. Istoricii susțin că a reușit să adune cea mai mare parte din colecție în perioada în care a deținut funcția de viceprimar al Capitalei (1947-1948).
„De două ori a venit Securitatea să-i confiște tablourile”
Totuși, cum a reușit un comunist de notorietate, într-o perioadă în care proprietățile „dușmanilor poporului” erau confiscate în masă, să devină proprietarul unor lucrări vechi, semnate de pictori consacrați? Victoria Doncea, acum o pensionară în vârstă de 73 de ani, povestește că multe dintre obiecte erau cadouri primite de la artiști, în schimbul unor favoruri, când tatăl ei deținea o funcție importantă în administrație. „Da, tata a fost comunist, dar ajuta pe toată lumea, rezolva tot felul de probleme, când lucra la primărie. Se împrietenise cu mulți artiști în acea perioadă, iar aceștia îi făceau cadouri”, își amintește femeia. Printre prietenii artiști ai lui Doncea se pare că a fost și pictorul Corneliu Baba. În anul 1956, aceasta i-a făcut un portret, evaluat, în zilele noastre, de experții casei de licitație Artmark la 4000-6500 euro. Apoi femeia adaugă: „Îmi aduc aminte că stăteam într-o vilă pe Strada Cehov, iar pereții erau plini de tablouri. Din cauza tensiunilor cu liderii partidului, de două ori a venit la noi Securitatea să controleze dacă tata avea acte pe acelelucrări și niciodata nu a găsit nimic în neregulă. Tata era acoperit, avea acte pe ele, le cumpărase din consignații”.
Ultima soție a liderului comunist, Floare Doncea, aduce alte completări. „Era lumea foarte săracă. Îmi amintesc cum venea soția pictorului Dumitru Ghiață care nu avea ce mânca. Îi dădea un tablou, iar la schimb Doncea îi dădea bani sau alimente. Cu Ciucurencu era prieten, eram vecini, și el i-a dat tablouri. Cumpăra tablouri și din consignații, mă lăsa fără bani în casă”, dezvăluie ea.
Istoricul Ilarion Țiu contextualizează amintirile celor două femei. „În momentul în care comuniștii intrau în casa unui dușman al poporului, se făcea un inventar al bunurilor de valoare, iar acestea trebuiau valorificate. Erau trimise în consignații și, de cele mai multe ori, experții le subevaluau. Se crease o rețea subterană. Liderii comuniști aflau primii de apariția acelor obiecte și le cumpărau cu acte la prețuri foarte mici. Totul devenea legal. Deși în spate sistemul era putred, ei aveau grijă să existe o fațadă legală. Declarau chiar și cadourile primite și deveneau astfel bunuri deținute legal”.
Cunoscând foarte bine obiceiul regimului de a confisca obiectele de artă, după moartea liderului comunist care le deținea, considerându-se că fac parte din patrimoniul național cultural, Doncea a încercat să găsească o modalitate de a păstra integralitatea colecției și după moartea sa. Astfel, i-a venit ideea înființării unei case memoriale în comuna în care se născuse, iar în anul 1970, el și soția Floarea Doncea au făcut un act de donație primăriei comunei Cocu, din județul Argeș. „Toate bunurile-picturi, lucrări de artă decorativă populară, cărți rare, icoane, monezi și bancnote cu valoare numismatică, colecții de timbre vor fi expuse în Casa Muzeu a comunei Cocu”, scrie în acel act. Din acel moment, timp de 40 ani, colecția lui Doncea a stat închisă într-un depozit al Muzeului Național de Artă și niciodată tablourile nu au fost expuse publicului, fiindcă statul român nu figura în acte drept proprietarul lor.
„El nu aduna tablourile pentru el, ci pentru țara lui. Voia muzeu la Cocu, pentru copiii de acolo”, își amintește soția defunctului. Aceasta relatează că a doua zi după moartea generalului comunist, o echipă a fostei Securități a venit la domiciliul acestuia și a pus sigiliu pe toate bunurile din casă.
„Donația făcută statului nu a fost acceptată și statutul juridic al colecției a rămas incert. La moartea lui Constantin Doncea, colecțiile au fost preluate de stat și repartizate, prin intermediul Consiliului Culturii și Educației Socialiste, unor muzee, de la care, la mulți ani după căderea comunismului au fost recuperate, în parte, de moștenitorii celebrului colecționar”, conchide expertul Artmark.
„Am vândut drepturile litigioase”
În anii 2000, cele două fiice ale liderului comunist și ultima soție a acestuia au demarat demersurile în instanță pentru recuperarea tablourilor, iar spre finalul procesului au vândut drepturile litigioase unei persoane a cărei identitate nu au dorit să o dezvăluie.
„Suntem femei bătrâne, am obosit prin instanțe. Am vrut să vindem drepturile litigioase să scăpăm odată de ele. Unde să depozităm noi, femei bătrâne, atâtea tablouri? Ce să facem cu ele? Am luat mult mai puțini bani, față de suma la care s-au vândut, dar nu ne mai interesează. Bine că s-a terminat”, a dezvăluit Victoria Doncea.
În ciuda insistențelor noastre, femeile nu au vrut să dezvăluie numele celui care a cumpărat drepturile litigioase şi care, ulterior, a recuperat în instanţă tablourile fostului lider comunist. Această metodă prin care bunuri revendicate de moştenitorii fostului proprietar au fost cumpărate înainte de a fi câştigate în instanţă de un intermediar (aşa-numita cesiune de drepturi litigioase) a fost foarte răspândită în anii de după comunism.
Mai departe, tablourile lui Doncea au fost vândute pe piaţa liberă. În martie 2014, casa Artmark organiza o licitație cu denumirea "Colectia Gen. Constantin Doncea" și, potrivit unui comunicat de presă, colecția s-a dovedit o surpriză plăcută pentru „iubitorii de artă, fapt demonstrat de rata de adjudecare de 92,31%”. Suma totală de adjudecare a colecției lui Doncea a ajuns la 263.670 de euro.
Ceauşescu. Tablourile dictatorului
Cel mai mediatizat caz de restituire a tablourilor ce aparțineau comuniștilor este de departe cel al familiei Ceaușescu. Valentin, fiul cel mare al fostului dictator, și-a recuperat jumatate din bunurile familiei lui confiscate în 1990, printre acestea fiind 42 de picturi pe pânză și pe carton, dar și gravuri, obiecte din porțelan și din argint. Tablourile confiscate poartă și ele semnatura unor pictori celebri: Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza și Alexandru Ciucurencu.
Actualmente, fiul cel mare al Ceaușescu se luptă cu Muzeul Național de Artă să câștige în instanță și tabloul „Natură statică cu ulcică de aramă” de Gheorghe Petrașcu. „În urma evenimentelor din decembrie 1989 am fost arestat. Asupra bunurilor din proprietatea mea s-a dispus măsura asiguratorie. Din aceste bunuri a făcut parte şi tabloul „Natura statică cu ulcică de aramă”, de Gheorghe Petraşcu,” a explicat Valentin, în cererea de chemare în judecată, de unde a început totul, potrvit unui articol apărut în presă.
