Spitalele din România, considerate locuri ale ororii de către presa și pacienții din dreapta Prutului, sunt un sanctuar al speranței pentru moldovenii de peste Prut. Cel puțin pentru acei basarabeni cu insuficiență renală cronică, oameni dependenți de dializă pentru tot restul vieții.
În Republica Moldova sunt aproximativ 500 de bolnavi cu insuficiență renală cronică. „Probabil ați văzut, când treceți prin România, mașini cu inscripția «Dializă». Aceste mașini transportă, de fapt, pacienții. Îi iau de-acasă și îi duc la dializă. La noi nu există așa ceva. În Moldova, pacienții vin la dializă cu transportul public, de trei ori pe săptămână. Unii parcurg sute de kilometri. Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) le restituie banii de drum, dar, pentru că organismul lor e slăbit, se îmbolnăvesc frecvent de pneumonie, așteptând trans-portul în frig. Aceste complicații adesea sunt fatale”, ne-a spus directorul Agenției Naționale de Transplant, Igor Codreanu.
Jumătate din pacienți fac dializă la Chișinău
Mai mult de jumătate din cei 500 de bolnavi sunt deserviți de centrele de dializă de la Chișinău. În funcție de gravitatea bolii, vin la dializă de două sau de trei ori pe săptămână. Ceilalți merg la centrele de dializă din Bălți, Cahul și Comrat. Ajung fie cu transportul public, de ocazie sau privat. Pe lângă drumurile chinuitoare, sunt nevoiți să suporte uneori și aroganța, ignoranța cadrelor medicale. Deseori nu sunt medicamente, lipsesc consumabilele, aparatele de dializă sunt vechi iar atmosfera în centrele raionale amintește de URSS.
Toți miniștrii Sănătății de până acum au promis că lucrurile se vor schimba, că vor fi deschise noi centre de dializă, că cele vechi vor fi modernizate, că vor fi angajați mai mulți doctori, că bolnavilor li se va oferi trans-port, că vor avea condiții „ca în Europa”. Unii bolnavi, însă, nu mai ajung să beneficieze de aceste schimbări.
„La noi, populația este destul de apatică, lipsită de inițiativă, inhibată. Omul și așa e nefericit din cauza sărăciei și a stării precare de sănătate. Se mai uită la TV și vede că totul e rău, iese afară – noroi până la genunchi. Aici oamenii sunt montați să supraviețuiască, nu să se bucure de viață”, a adăugat directorul Agenției de Transplant, Igor Codreanu.
Pacienții vin la spital cu ce apucă
Nici chiar cel mai modern centru de dializă din Chișinău, cum este considerat „BB-Dializă”, nu asigură transport pacienților săi decât în situații cu totul speciale.
„Avem doi pacienți care vin de la Orhei și Florești. CNAM le achită drumul dus-întors. Pacienții aduc bonuri de plată, iar CNAM le restituie banii. Cu un an în urmă, pacienții chemau ambulanța care îi aducea la dializă, iar apoi îi ducea acasă. Acum nu ne mai permite bugetul. Pacienții vin singuri”, ne-a spus șeful Secției nefrologie și hemodializă de la Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, Boris Sasu.
Nici la Cahul situația nu e mai bună. Secția de hemodializă a Spitalului raional deservește 46 de pacienți din șapte ra-ioane din regiunea de Sud. Toți vin la spital cu ce apucă. „Eu mă duc cu autobuzul de la Roşu la Cahul. Am fost un an în Italia şi făceam dializă acolo. Mă simțeam mult mai bine, altă atitudine, totul e pus la punct”, ne-a spus Elena, una dintre pacientele care beneficiază de dializă.
Obligați să asigure transportul și nu prea
Nici consorțiul german BB-Hämodialyse Handelsgesellschaft mbH (câștigătorul licitației privind dezvoltarea serviciului de hemodializă din Moldova, care deține centrul privat „BB-Dializă” din Chișinău) nu este obligat să asigure transportul pacienților. Motivul: în contractul încheiat cu Ministerul Sănătății clauza lasă loc de interpretare.„Conform contractului semnat între Ministerul Sănătății, în gestiunea căruia se află Spitalul Clinic Republican, și compania BB-Hämodialyse, care a preluat un spațiu din cadrul instituției medico-sanitare publice, pentru deschiderea unui centru de dializă, partenerul privat se obligă să asigure transportarea pacienților de la domiciliu la Centrul de Dializă, dus-întors pentru pacienții din afara Chișinăului sau să compenseze cheltuielile de transport în conformitate cu legislația în vigoare”, ne-a răspuns Ministerul Sănătății. Cu alte cuvinte, rămâne la discreția companiei cu ce vine ori plea-că bolnavul.
Promisiuni „europene“ în 2013, realități moldovenești acum
În 2013, însă, când se anunța licitația pentru parteneriatul public privat în domeniul hemodializei, ministrul Sănătății de atunci, Andrei Usatîi, spunea că agentul economic care va câștiga licitația va trebui să le asigure bolnavilor nu doar condiții și aparataj modern pentru dializă, dar și transport. „În caie-tul de sarcini este prevăzut ca agentul economic să se ocupe de transportarea bolnavilor la centrul de dializă și înapoi, precum și să le asigure hrana acestora. Este o mare noutate pentru noi. Oamenii se vor bucura de aceleași servicii care sunt oferite în Germania sau în oricare alt stat european”, declara ministrul Usatîi în 2013.
Potrivit caietului de sarcini, firma ar fi trebuit să repare și să modernizeze secțiile de hemodializă de la Spitalul Clinic Republican, Institutul Mamei și Copilului, din cadrul Spitalului de Urgență, de la Spitalul Municipal „Sfânta Treime”, Spitalul Municipal din Bălți, precum și din spitalele raionale Cahul și Comrat și să creeze alte secții noi în raioanele Edineț, Drochia, Ungheni, Soroca și Căușeni. De atunci au trecut trei ani, dar toate aceste instituții activează în continuare în condiții greu de imaginat, inclusiv cu aparate vechi.
Nemților nu li s-au impus termene nemțești
Potrivit contractului, consorțiul german BB-Hämodialyse Handelsgesellschaft mbH a investit până acum în centrul de dializă de la Chișinău 2,3 milioane de euro. Aceeași sumă ar urma să fie investită și în cele două centre de la Bălți și Cahul. Compania germană este obligată să finalizeze lucrările de modernizare a centrului timp de un an din momentul semnării actului de primire-predare a spațiului din cadrul instituției medico-sanitare publice, care se află în gestiunea Ministerului Sănătății.
La nivel de țară, însă, nu există termene clare pentru modernizarea serviciului de dializă, ceea ce însemnă că procesul ar putea dura mai mulți ani, se arată într-un răspuns primit de la Ministerul Sănătății.
Conform hotărârii Guvernului nr. 574 din 7 august 2013, agentul economic câștigător al parteneriatului public-privat (PPP) în dializă se obligă să modernizeze șapte centre în cadrul instituțiilor medicale republicane, municipale și raionale și să creeze alte cinci centre noi în cadrul spitalelor raionale.
Parteneriat public privat pe 12 ani
Subdiviziunile prestatoare de servicii de dializă trebuiau transmise companiei câștigătoare pentru o perioadă de 12 ani iar „partenerul privat se angajează să utilizeze şi să reînnoiască toate dispozitivele medicale necesare la prestarea serviciilor de dializă, conform termenelor de exploatare”.
Consorțiul german BB-Hämodialyse Handelsgesellschaft mbH a încălcat, însă, această hotărâre de Guvern și, împreună cu Ministerul Sănătății, a schimbat condițiile contractului. Cel puțin așa arată un raport al Ministerului Economiei transmis Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului. În document se menționează că, urmare a selectării partenerului privat, Consorțiul BB- Hämodialyse Handelsghesellshaft mbH din Germania, a semnat, la 17 aprilie 2014, trei contracte PPP la nivel național și șase contracte la nivel local, pentru dezvoltarea serviciului de dializă.
Compania urma să investească 15 milioane de euro în cele trei centre de dializă de la Spitalul Clinic Republican, Institutul Mamei și Copilului și Institutul de Medicină Urgență. Contractele aveau drept obiectiv modernizarea serviciului de dializă convențională şi hemofiltrare din cadrul instituțiilor medicale. Doar Centrul de Dializă din cadrul Spitalului Clinic Republican a fost modernizat, conform contractului.
Două raioane au reziliat contractele
În cazul celorlalte două instituții, documentul a fost modificat. „În procesul implementării proiectului PPP, a survenit necesitatea modificării contractului. La propunerea Comisiei interministeriale de mediere, s-a negociat completarea Contractului PPP cu un acord adițional. În perioada de raportare nu a demarat realizarea Contractelor PPP privind deschiderea Centrelor de dializă moderne în cadrul IMSP Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgentă și Institutul Mamei și Copilului”, se arată într-un raport al Ministerului Economiei.
Alte șase contracte au fost semnate de către BB-Dializă SRL, o companie deținută de către BB-Hämodialyse Handelsghesellshaft mbH, cu consiliile raionale Edineț, Căușeni, Soroca, Drochia, Bălți și Ungheni, care sunt deținătorii spitalelor locale. Cel puțin două consilii raionale (Edineț și Ungheni) au reziliat contractul cu BB-Dializă SRL deoarece firma nu și-a onorat obligațiile contractuale, mai scrie în raportul Ministerului Economiei.
Ministerul Sănătății evită să explice eșecul
Răspunsul Ministerului Sănătății, care a fost întrebat câte centre de dializă urmează să fie modernizate, este halucinant: „Drept urmare a unei analize efectuate de partenerii (Ministerul Sănătății și partenerul privat) proiectului de Parteneriat Public Privat pentru Servicii de Dializă în Republica Moldova, în scopul optimizării serviciului de dializă, s-a constatat că, potrivit datelor cu privire la numărul de pacienți și repartizarea lor geografică, deschiderea a trei centre de dializă în regiunea Centru, Nord și Sud a țării va asigura necesitatea populației cu servicii de dializă calitative”.
Da, ați citit corect, nu este nici o greșeală, acesta este răspunsul care, de fapt, ocolește răspunsul.
Reprezentanții BB-Dializă SRL dau asigurări că, dacă va fi nevoie, numărul centrelor va fi mărit. Până atunci, însă, pacienții trebuie să se mulțumească cu condițiile de acum 10-20 de ani.
Agenția Națională de Transplant: „Se pierd organe pe drum“
Lipsa cadrelor medicale generează și alte probleme. Potrivit Ordinului 155 din 14 martie 2016, managerii instituțiilor medicale în care există secții de hemodializă sunt obligați să introducă toți pacienții cu insuficiență renală în „Registrul pacienților dializați” până la inițierea tratamentului prin dializă. De asemenea, ei trebuie să prezinte medicilor-chirurgi, care se ocupă de transplant, dosarul medical al fiecărui pacient, pentru ca acesta să fie inclus în lista de așteptare pentru transplant.
Responsabilii de la Agenția Națională de Transplant spun că „pierd organe pe drum”, deoarece „lista de așteptare” e goală. Nu că nu ar exista pacienți, ci pentru că respectivul ordin este încălcat de către instituțiile medicale în care există secții de hemodializă. Din nepăsare, șefii secțiilor de dializă „uită” să completeze registrele pacienților dializați și ulterior să transmită dosarele responsabililor de transplantul renal care decid dacă includ sau nu bolnavul și în lista de așteptare. În consecință, uneori există donatori, dar nu există beneficiari.
Ultimul caz a fost înregistrat chiar recent. Rudele unui pacient aflat în moarte cerebrală și-au dat acordul pentru donarea rinichilor și ficatului, dar pentru că acesta avea o grupă de sânge rară, a IV-a, în lista de așteptare nu s-au găsit beneficiari nici pentru un organ. În consecință, pacientul a fost deconectat de la aparate și înmormântat. Puteau fi salvate cel puțin trei vieți.
Acum în lista de așteptare pentru transplant renal sunt doar 39 de pacienți. Conform standardelor europene, din numărul total al pacienților incluși în programul de dializă, în lista de așteptare ar trebui incluși cel puțin o treime. Adică din 500 de pacienți incluși în programul de dializă, 150 ar fi trebuit să se afle în această listă pentru un eventual transplant de rinichi.
Un control recent, organizat de Agenția de Transplant în secțiile și centrele de dializă arată că există pacienți care pot fi incluși în lista de așteptare, dar medicii nu fac acest lucru. „Acum ne-am oprit la 19 pacienți pe care îi investigăm în vederea adăugării în lista de așteptare. Până acum nu au făcut investigații. Unii se tem. În plus, majoritatea au dublă cetățenie. Deja avem doi pacienți care au beneficiat de transplant în România”, ne-a explicat șefa Secției hemodializă de la Spitalul Raional Cahul, Lilia Postolache.
Pe hârtie, angajamente ideale
Guvernul a aprobat recent un nou Program Național al Transplantului pentru perioada 2017-2021. Până la finalul acestuia, Agenția Națională de Transplant își propune să sporească numărul transplanturilor renale cu 60%. Astfel, în 2021, chirurgii ar trebui să efectueze 50 de operații de transplant de rinichi. Acest lucru, spun specialiștii, e posibil doar dacă va fi modernizat serviciul de dializă, dacă vor exista suficienți medici, și foarte important, dacă pacienții vor fi incluși în lista de așteptare pentru transplant.
Până atunci, pacienții va trebui să se salveze singuri, inclusiv să recurgă la transplant de organe peste hotare. Datele Agenției Naționale de Transplant arată că, din 2008 până în prezent, 82 de cetățeni moldoveni au beneficiat de transplant de rinichi și de ficat în afara țării, cei mai mulți dintre ei în Italia.
Anul trecut, în Moldova, au fost efectuate 31 de operații de transplant, cu 17 mai multe decât în 2015. Este vorba de 22 de transplanturi de rinichi și nouă de ficat. În acest an, până la mijlocul lunii martie, au fost efectuate doar șase transplanturi de rinichi și patru transplanturi hepatice.
Moldovenii vin la dializă în România
Turismul de dializă al moldovenilor ne-a fost confirmat și de către medicul nefrolog Ionuț Nistor de la Spitalul Clinic „C.I. Parhon” din Iași: „La Spitalul Parhon nu este nici un pacient care să facă dializă cronică. Vin pentru hemodializă. Toți sunt cetățeni români cu cetățenie română și cu asigurare medicală de sănătate. Putem doar să presupunem că sunt și moldoveni cu cetățenie română, deoarece au mașini înmatriculate în Republica Moldova sau că îl cheamă Sașa sau Vladimir. Dar ei sunt cetățeni români cu domiciliul în România și beneficiază de asigurare de sănătate conform tuturor regulilor. Deci sunt cetățenii noștri și au aceleași drepturi. Probabil au mai multă încredere în sistemul de sănătate din România”.
Acest material jurnalistic a fost realizat în cadrul proiectului „Overcoming media’s stereotypes through cross border co-operation“, coodonat de Centrul Român pentru Jurnalism de INvestigație și finanțat de Black Sea Trust for Regional Cooperation – A Project of the German Marshall Fund.
