– Cum vedeti aceasta campanie de „deconspirare” a fostilor colaboratori cu Securitatea, comparativ cu ce s-a intamplat cu dosarele Stasi in Germania?
– Problema aceasta exista in toate tarile fostului bloc comunist. Am fost de curand la Arhivele Gauck si am inteles un lucru foarte important, anume ca in arhive se gasesc doar cazurile inchise, ale persoanelor decedate. Dosarele persoanelor in viata se afla in continuare in dulapurile ofiterilor, ori aici s-a facut intreaga inselatorie, tocmai cu aceste acte. Unele au fost distruse partial, altele vandute, unii ofiteri si-au sustras propriile dosare pentru a se proteja, altii au santajat oamenii cu publicarea acestor dosare. Cand vedem toate acestea, avem impresia ca toti oamenii sunt santajabili. In unele tari au fost adoptate legi ale lustratiei, pentru a se curata societatea, dar asta doar in privinta politicienilor, si niciodata in mod sistematic si corect. Si intotdeauna a existat un anumit fundal – fie clica aflata la putere care incerca sa compromita opozitia, fie opozitia care mai avea legaturi cu serviciile si incerca sa compromita puterea. Cand apar astfel de dosare, este clar vorba de manipulare.
– Dar deconspirarea jurnalistilor care au colaborat cu fosta Securitate?
– La jurnalisti nu exista legi ale lustratiei, dar jurnalistii sunt o prada vanata pretutindeni si in tarile democratice, dupa cum am putut vedea in cazul jurnalistilor spionati de BND prin intermediul colegilor lor. Au surse importante, iar serviciile vor desigur sa afle cine le-a furnizat acele informatii.
– Vi se pare un demers normal ca un jurnalist care a colaborat cu Securitatea in timpul studentiei, santajat fiind, sa fie pus pe acelasi palier cu personaje precum Dan Voiculescu?
– Nu, nu mi se pare normal. Arata cat de putin se cunoaste felul in care lucrau serviciile pe atunci. Aceste lucruri nu trebuie masurate cu aceeasi masura. Si eu am fost spionata de un coleg, care fusese santajat de Securitate din cauza ca era homosexual. Era foarte greu sa te opui si foarte periculos. Iar din dosare nu se intelege intotdeauna foarte clar cine era urmaritul si cine era urmaritorul. Trebuie sa diferentiem clar colaboratorii formali de informali. Iar personaje ca Voiculescu, care ocupau pozitii de frunte in afacerile valutare, sunt persoane care se bucurau de o incredere foarte mare a regimului comunist. Nu, categoric nu se pot compara situatiile. Personal, eu nu l-as condamna pe un jurnalist care regreta si care dovedeste ca nu a facut rau nimanui.
– Poate fi vorba si de o diversiune, care sa aplatizeze vinile si sa protejeze astfel anumite personaje politice?
– Desigur ca in situatia actuala, cu demiterea sefilor serviciilor secrete, apele sunt foarte tulburi si exista intotdeauna tendinta de a intreba ce se ascunde in spate. Daca ar fi fost vorba de mai multe nume, poate. Oricum, politicienii nu agreeaza multi jurnalisti critici la adresa lor si ar fi o posibilitate de a arunca vina asupra intregii bresle, spunand „cum indrazniti voi sa ne judecati pe noi cand nici voi nu sunteti curati?”
– Se pare ca vor urma si alte nume de jurnalisti, asociatia Civic Media a initiat acea lista ce va fi verificata de CNSAS. Cum vedeti acest demers?
– Mi se pare putin ciudat, in primul rand pentru ca vine cam tarziu si, daca e de buna-credinta, atunci ar trebui sa cuprinda toate breslele – mai ales juristii si procurorii, acestia sunt mult mai importanti. Dar acum observ un fel de osmoza intre toti acestia. Iar fostii juristi de pe vremea comunismului stau linistiti in Parlament. Cum se poate asa ceva? Nu pot sa inteleg. Desigur ca jurnalistii sunt constiinta natiunii, dar nu se poate incepe cu tinerii, asa n-o sa se descopere niciodata prea multi „mari pesti” care au contat cu adevarat.
