Adrian Năstase a scris, pe blogul său, o nouă postare din închisoarea de la Rahova, în care explică cum şi când a început dosarul politic Zambaccian.
Vă redăm, mai jos, postarea lui Adrian Năstase:
Un post de televiziune a difuzat recent o înregistrare cu Băsescu, de la o întâlnire cu lideri politici, din 2009, când făcea presiuni asupra Parlamentului pentru ca acesta să-şi dea avizul pentru începerea urmăririi penale împotriva mea în dosarul Zambaccian (curat constituţional!). El spunea atunci că dosarul a pornit de la denunţuri ale unor „colegi de partid” – Sergiu Sechelariu şi Irina Jianu. Minciună, evident. Dosarul e public. Nu există astfel de denunţuri. În schimb, în urma unor controale financiare ordonate de DNA, în 2005-2006 la firmele lui Sechelariu, administratorul firmei, Cristina Popa a fost pusă sub învinuire şi apoi, în schimbul denunţului împotriva noastră, a fost transformată în martor.
Dar „dosarul” a început cu mult înainte. În 2002, Băsescu, în calitate de primar general al Capitalei a încercat, în scopuri politice, blocarea construcţiei din Zambaccian. Constructorul, Vertcon, l-a acţionat în instanţă şi a câştigat. Evident că era vorba de o acţiune cu substrat politic, în condiţiile cunoscute. Mai mult, în băşcălie, sesizările respective, Băsescu i le-a trimis, în copie, şi preşedintelui Iliescu dar şi premierului Năstase!
În plus, în campania prezidenţială din 2004, Mona Muscă, din partea Alianţei D.A., având drept co-preşedinte pe Băsescu, a făcut o sesizare la Parchet pe tema terenului din Zambaccian. Erau cumva Mona Muscă sau Băsescu colegi de partid cu mine? Băsescu ştia bine, la întâlnirea din 2009, că minţea şi că dosarul a fost pornit politic, la iniţiativa sa şi a colegilor săi. După alegeri, la 4 noiembrie 2005, Daniel Morar, proaspăt numit la conducerea DNA de Băsescu şi Macovei, a redeschis dosarul. Era cumva Morar coleg de partid cu mine?
Documentele pe care se bazează afirmaţiile mele le puteţi consulta în anexă. Vă miră faptul că la întâlnirea din 2009, Băsescu îi minţea pe cei prezenţi?
De altfel, scrisorile repetate ale lui Băsescu şi presiunile asupra Parlamentului pentru începerea urmăririi penale în dosarul Zambaccian nu au avut un evident carater politic?
Acelaşi post de televiziune a prezentat un răspuns al lui Morar, în legătură cu o discuţie telefonică pe care am avut-o, în 2005, spune el, „la începutul lunii noiembrie”. El prezintă discuţia respectivă într-o perspectivă de joc geostrategic, ca o încercare de poziţionare ierarhică, cu implicaţii (para) psihologice. Nu îmi propun să-l analizez pe Morar din punctul de vedere al trăirilor sale subiective aşa că nu voi comenta acest aspect. Eu îl sunasem pe telefonul guvernamental, şi pentru că nu răspunsese, secetara mea a sunat la cabinetul său, pe telefonul de oraş, rugându-l să sune înapoi când s-ar fi întors în birou.
Ceea ce este important însă, este faptul că la întrebarea mea, generată de articolele de presă, băgate pe „surse judiciare”, dacă DNA a redeschis dosarul Zambaccian, Morar, la începutul lunii noiembrie, îmi răspundea că nu dar, după o zi sau două, în 4 noiembrie, de aniversarea zilei de naştere a lui Băsescu, DNA a anunţat că a fost redeschis dosarul Zambaccian! Cum ar spune francezii „Tel maître, tel valet”. Informaţiile la presă fuseseră date, evident, de oamenii lui Morar.
