V-aţi declarat intenţia de a candida la Primăria Capitalei. Cum staţi în sondaje?
Eu mi-am declarat candidatura la candidatură. Nu ştiu nimic despre sondajele interne, dar eu, ca metodă, aş fi preferat alegeri primare deschise, ceea ce în America se cheamă primary. E mult mai corect, zic eu, şi mult mai credibil un rezultat în urma unui asemenea vot pentru desemnarea candidatului. Dar, fireşte, decizia partidului va fi decizia partidului şi o voi respecta. Cred că ideile mele pentru dezvoltarea oraşului sunt valoaroase, de bun simţ.
Care ar fi aceste idei?
Păi, una dintre ele este cea legată de trafic. Parcările: se pot face parcări cu costuri relativ rezonabile. Chiar am avut contacte cu specialişti în domeniu şi vă spun că se pot face în câteva luni părcări pentru mii, chiar zeci de mii de blocuri. Traficul înseamnă parcări, o campanie susţinută de construcţie de parcări, apoi piste pentru biciclete, făcute cum trebuie, de către oameni care ştiu ce e ăla mers cu bicicleta.
Dumneavoastră sunteţi unul dintre cei care merg cu bicicleta.
Categoric da. Nu văd de ce Bucureştiul ar suferi de o fatalitate, să fie imposibil să fie un oraş prietenos pentru pietoni şi pentru biciclişti. Apoi, avem transportul în comun. Să asigurăm colectarea costurilor, pentru că foarte multă lume nu plăteşte biletul. Costurile sunt totuşi minime. 1,30 lei nu poţi spune că e foarte mult. Personal am unele rezerve faţă de cum e făcută această colectare a contribţiilor fiecăruia. Avem un procentaj foarte mare, peste 50%, a celor care plătesc biletul. Şi nu poţi asigura dezvoltarea reţelei de transport dacă nu asiguri colectarea contribuţiei. Poate sună neplăcut ce spun eu: ideea de a plăti pentru un serviciu public, dar e vorba de costuri reduse care trebuie menţinute cât mai jos cu putinţă. Se poate avea în vedere chiar reducerea costurilor la bilet, dar cu siguranţa că se plăteşte pentru respectivul serviciu.
În ceea ce priveşte traficul, viziunea mea este total diferită de cea a actualului primar, pentru care rege e automobilul. Toate proiectele lui sunt pentru fluidizarea traficului, gândit exclusiv pentru traficul de automobile. Trebuie să punem la dispoziţia bucureştenilor alternative la maşină. Transport în comun de calitate foarte bună. De exemplu, multe dintre autobuze şi troleibuze nu au aer condiţionat. Pe de altă parte, tramvaiul, pe termen lung, tramvaiul este cea mai bună investiţie, este şi ecologic şi mai puţin costisitor. Sigur, e o investiţie care la început necesită efort. Traficul este o chestiune extrem de importantă pentru calitatea vieţii. Mi se pare absurd să aruncăm bani pentru pasaje şi autostrăzi suspendate când avem carenţe în alte domenii: grădiniţe în primul rând, spitale. Mă mir că un primar care e medic, şi unul dedicat, nu face nimic în această direcţie. Şi mai e un aspect, cu cât sunt mai grandioase şi mai aberante anumite proiecte, cu atât se pot sifona mai uşor sume mari de bani. E şi acest aspect. E un oraş în care se cheltuieşte extrem de mult şi avem de-a face cu o risipă fabuloasă, şi corupţie pe care nu-mi fac iluzii că aş elimina-o din start, dar, cel puţin, bucureştenii ar şti că primarul general nu este el însuşi un vector al acestei risipe.
Câtă susţinere aveţi în PDL pentru o candidatură?
Pe mine mă interesează mai mult ideile decât persoanele. Despre proiecte pot disacuta foarte mult, pot da şi referinţe, e vorba de un urbanist danez foarte cunoscut, o somitate în domeniu, Ian Gehl, o mare figură în domeniu şi „Viaţa în clădiri”, cartea lui publicată şi în România recent, e pentru mine o Biblie. Pentru cei curioşi de aşa ceva îi invit să citească această carte. Noi trebuie să punem boii înaintea caruţei nu invers. Problema este ca PDL să ştie ce vrea de la administrarea Bucureştiului. Care este viziunea PDL pentru administrarea Bucureştiului? Este să continuăm în acelaşi fel, cum facem acuma, cu Sorin Oprescu în frunte, mă rog, punând altă persoană în loc, vrem să continuăm acelaşi tip de politică, pe care nu mai vreau să o caracterizez acuma, dar ceea ce preconizeze pentru Bucureşti face parte dintr-o altă direcţie. Vreau să văd dacă PDL e convins că trebuie să mergem în direcţia în care eu cred că trebuie să meargă Bucureştiul, oraşul meu. Pentru emblema PDL Bucureşti, nu ar fi rău să aibă, aşa cum am mai spus, un candidat cu nume de stradă, asta însemnând o anumită tradiţie şi în patriotism local. Nu poţi avea o ambiţie pentru capitală fără această ambiţie de capitală.
Pe cine vedeţi candidând, totuşi?
Dacă altcineva este mai bine cotat decât mine şi preia ideile mele, susţin fără rezerve. Eu nu am niciun fel de amor propriu în ceea ce priveşte persoana mea, să fiu neapărat eu candidat, să-mi văd mutra pe afişe în tot Bucureştiul. Dacă altcineva îşi asumă direcţia în care vreau eu să merg şi e mai bine cotat, cu atât mai bine, foarte bine. Pot să-mi văd de treabă, pot să citesc liniştit, să scriu ce vreau să scriu. Sunt o serie de idei pe care le am în comun cu Elena Udrea. Care ministrul Dezvoltării a făcut lucruri foarte bune, de care s-a vorbit mai mult sau mai puţin, pentru că opinia publică receptează detalii mai puţin importante, dar lucruri cu adevărat importante trec sub tăcere sau nu sunt suficient discutate şi dezbătute. Sunt suficiente proiecte ale dânsei, ale ministerului care mă satisfac. Dar îmi doresc o viziune mult mai coerentă pentru soarta Bucureştiului.
Pe Elena Udrea o vedeţi primar al Bucureştiului?
Sigur că da, dar depinde şi de proiectele dânsei, ce vrea Elena Udrea să facă. Ce vrea Cristi Preda să facă… Fiecare îşi are proiectul său şi propria viziune de viitor pentru sine. Şi repet: eu aş preferea, ca şi Cristi Preda, un sistem de alegeri primare în urma căruia să desemnăm
candidatul partidului la alegerile.
Se vorbeşte în ultima perioadă de comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, în Coaliţie încă se discută despre comasare, care va crea o problemă: de unde va găsi PDL, evident şi alte partide, resursa umana?
Eu am dat un vot de susţinere a comasării dar e vorba de un vot de susţinere condiţionată. eu nu dau un cec în alb pentru asemenea soluţie deoarece comasarea în sine nu e un lucru bun. E mai bine să fie separate, în primul rând pentru clasa politică, pentru a avea un feedback. Nimic nu este mai palpabil decât un rezultat electoral, după care poţi ajusta tirul. Poate ai venit cu nişte soluţii neagreate de electorat şi atunci te poţi adapta în urma unei consultări electorale. Categoric e mai bine ca alegerile locale să fie separate de cele parlamentare şi de cele prezidenţiale. Aş mai merge mai departe: alegeri regionale şi municipale nu sunt acelaşi tip de alegeri. E bine să nu se creeze confuzie. Însă, în contextul în care avem un proiect major de regionalizare şi în contextul în care costurile sunt o reală problemă, mi-am exprimat un acord condiţionat: regionalizarea. Şi să se întâmple numai acuma, să nu devină excepţia o regulă. De ce e o excepţie? Din cauza costurilor. Poate avem acum posibilitatea să reducem costurile de campanie.
Dar există şi un avantaj electoral pentru PDL în comasarea alegerilor.
Da, există şi această preocupare. Evident, normal, orice partid vrea să câştige alegerile. Însă, nu e singurul motiv. E şi cel de reducere a costurilor. Nu e un subiect care poate fi ignorat. Dar eu nu sunt convins că joacă neapărat în favoarea PDL-ului comasarea. USL are mai mulţi primari decât are PDL. PDL are primari mai cu seama în oraşe mai mari, unde disciplina la vot nu e acelaşi ca în mediul rural sau oraşe mai mici. Deci eu nu văd comasarea ca un truc al PDL pentru a câştiga alegerile. Nu. Sunt nişte preocupări legate de costuri şi de proiectul regionalizării. Dacă facem regionalizarea, da, va trebui să amânăm alegerile şi să le facem odată cu cele parlamentare. Repet, această susţinere este circumscrisă la context.
Dar regionalizarea este un proiect realizabil până în 2012? UDMR şi-a exprimat refuzul şi pentru propunerea de 12 regiuni înaintată de PDL.
Da, vă spun drept că nu mai înţeleg mare lucru. Când am discutat regionalizarea, m-am abţinut, pentru că anticipam rezistenţa UDMR, pe de o parte. Iar pe de altă parte, consideram că regiunile de dezvoltare, sunt, unele din ele, artificiale, nu reflectă o identitate locală sau regională. Ideea de a face regionalizarea plecând de la regiunile istorice mi se pare foarte bună şi mi se pare că abordarea poate fi pusă în acord cu dorinţele UDMR. Dacă UDMR refuză în continuare discuţia pe această temă mi se pare surprinzător, deconcertant şi chiar puţin deranjant.
Vă spun că nu înţeleg abordarea UDMR pe câteva teme la ordinea zilei. Nu e singura. Mai e şi sistemul electoral. Înţelege dorinţa lor de a păstra o formă de compensare, dar sistemul acela mixt german de compensare nu e singurul sistem de compensare posibil. Şi acum nu vorbesc ca reprezentant al PDL, ci de om care se ocupă de teoria politică şi cu sistemele electorale. Nu consider că există un sistem electoral care din start să fie mai bun decât celelalte. Aici nu sunt întru totul de acord cu dogmatismul unor colegi din PDL faţă de sistemul uninominal, de parcă sistemul uninominal fără compensare ar fi alfa şi omega democraţiei şi un fel de panaceu pentru toate relele României. Are o serie întreagă de incoveniente votul uninominal pur, sau votul majoritar şi în primul rând faptul că foarte mulţi cetăţeni nu sunt reprezentaţi. Cum a fost cazul meu: am câştigat cu 42%, alţi 58% nu sunt reprezentaţi. În acest context, ce faci? Că mai intră în Parlament şi al doilea…de exemplu colegul Ionuţ Vulpescu de la PSd a avut 27%, cred. Totuşi e un număr substanţial de voturi. De ce să nu reprezentăm amândoi colegiul? Sigur acuma vut mult mai multe voturi decât el, dar şi el are o legitimitate. E un sistem care se poate accepta.
E un sistem de echilibrare şi poate şi lupta ar fi mai puţin încrâncenată: dacă convingi un număr substanţial de alegători ai perspectiva de a intra în Parlament. Acesta e un model. Apoi, există modelul scrutinului de listă preferenţial: de pe o listă de partid, nu votezi lista şi după aia merge primul, al doilea, al treilea, în ordinea impusă de partid, ci votezi de pe listă pe cine vrei. Ai Popescu, Ionescu, Georgescu şi tu îl votezi pe Georgescu, care e al treilea. Şi atunci va avea o serie devoturi personale, care, evident, se decontează la partidul din care face parte. Dar el va avea mai multe voturi chiar dacă e pe poziţia trei sau patru. Deci e o manieră de a da cetăţenilor mai multă putere. ce ne interesează este ca cetăţenii să ştie pentru cine votează, să aibă mai mult de spus şi să fie reprezentaţi. Mi se pare că în această discuţie ar trebui mai multă flexibilitate din partea UDMR. Înţeleg preocuparea lor pentru o formă de compensare, sunt de acord cu cea, e normal să-şi dorească acest lucru, dar, bun, într-o negociere trebuie să existe din ambele părţi o disponibilitate de a accepta o formulă de compromis.
Nu cedează UDMR în negociere?
Nu fac parte din cei şase care participă la şedinţele Coaliţiei şi din acel de lucru, echipa tehnică mandatată pentru aceste discuţii. Dar văd că în PDL, în ciuda unui dogmatism faţă de votul majoritar, există o disponibilitate de a ceda o compnesare. Dacă e să ne punem de acord asupra unui mod cât se poate de satisfăcător asupra unui mod de compensare.
Cedează atunci prea mult PDL?
PDL a făcut probă de foarte multă răbdare. E bine acest lucru.
Există totuşi o problemă în Coaliţie, pentru că a trecut ceva vreme de când Coaliţia nu a dat vot pe o lege organică cu o prezenţă de 100%. La Camera Deputaţilor Şi Senat abia se poate întruni cvorum.
Până acum, majoritatea a dat dovadă de capacitate de mobilizare remarcabilă. Însă, recunosc şi eu. M-am dus la votul final şi nu era cvorum. E supărător, e deranjant. Este regretabil.
Cum vedeţi atragerea lui Dan Diaconescu, Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor în Mişcarea Populară?
Scenariile acestea parazitează discuţia. În primul rând trebuie să avem un concept privind Mişcarea Populară. Înţeleg analiza care spune că e nevoie să adunăm mai mult decât activul de partid, dar cu cine, ce fel, sub ce formă, toate aceste lucruri nu sunt formulate. Aşteptăm ca primul cerc din conducerea partidului să vină cu o propunere şi să o discutăm. Numele respective e prematur să vorbim despre ele. E o discuţie parazitară faţă de tema importantă.
Am citit astăzi nişte declaraţiile lui Victor Ponta despre Mişcarea populară ca fiind o mişcare fascistă. Nu aş vrea să-l supăr pe Victor Ponta pentru care am o simpatie personală, însă asemenea consideraţii nu îl ajută cu nimic la avansarea electorală a USL. Este o etichetare atât de evident caricaturală încât sapă credibilitatea celui care pune etichete. E ca şi cum ai spune că UMP-ul lui Chirac şi Sarkozy e o mişcare fascistă. Da, sunt unii care spun asta. Sunt unii care spun că Hirac e un fascist şi Sarkozy e un fascist, dar totuşi, e extrema extramei stângi. Totuţi, Victor Ponta e copreşedintele USL, care pretinde că acoperă centru, centru-stângă şi aşa mai departe. Aceste etichetări sunt de natură să slăbească încrederea celor dezamăgiţi de PDL faţă de această alternativă. Am mai spus asta: politica românească seamănă cu un meci de fotbal cu echipe foarte proaste. Greşeli enorme fac şi unii, şi alţii. E curios să vezi cum opoziţia nu e în stare să puncteze acolo unde e de punctat şi unde îşi sapă singuri groapa. Iar ce a spus Ion Iliescu astăzi e un sfat foarte bun de la bătrânul înţelept al PSD: să nu se grăbească să vândă pielea ursului din pădure. Nici PDL să nu o facă, dar în în niciun caz să nu o facă colegii noştri de la USL. Căci nici nu au ieşit din cabană.
Dacă tot vorbim de declaraţii la zi: Monica Macovei declara că e dispusă să plece din PDL, dacă nu se face o curăţare a partidului.
E dispusă să-şi dea demisia dacă vom continua să mai numim oameni incompetenţi. Păi, daţi-mi voie: poate să-şi dea demisia de pe acuma, pentru că eu nu am văzut un partid în România, de 20 de ani încoace, care să numească numai competenţe. Nu am văzut aşa ceva. Şi din cei 15.000 de specialişti am văzut cum au fost numiţi de fapt şi cum au fost de fapt. E o utopie să ne imaginăm că o să punem dintr-odată numai oameni dede cea mai bună calitate, extrem de inteligenţi şi de competenţi şi de oneşti. Cred că e bine să avem o doză solidă de realism atunci când facem politică şi e bine ca civismul şi intenţiile virtuoase să fie adaptate la realitate.
Spuneaţi la un moment că PDL ar trebui să mizeze mai mult pe femei în politică. Cine e doamna de fier a PDL?
Doamna de fier este Anca Boagiu. Este şefa mea de la sectorul 2 şi vă asigur că e de fier. Nu vreau să intru în această discuţie. Va fi Convenţia Naţională de femei şi aş vrea să candidez şi eu că poate am o şansă să fiu ales preşedinte.
Aşteptaţi discursul Regelui în Parlament?
Discursul cred că este o ocazie unică de a-l mai avea pe Regele Mihai în Parlament, vorbind naţiunii şi vprbind plenului reunit al celor două Camere. Ar fi fost stupid să ratăm o asemenea ocazie. O să avem ce povesti la nepoţi, e un moment excepţional şi abia aştept acest moment ca şi altele legate de cei 90 de ani ai regelui.
Sunteţi printre puţinii din PDL care aşteaptă acest discurs. Reacţiile legate de prezenţa Regelui Mihai în Parlament au fost ferm împotrivă.
Staţi puţin, că votul a fost destul de clar: 203 la 3. Au fost numai trei voturi împotrivă. A fost o majoritate covârşitoare în favoare şi au fost şi colegi care au votat pentru venirea Regelui în Parlament şi sper ca familia Regală să nu îi uite pe nicicunul dintre colegii mei. Şi apoi au fost cei care au prăsit sala ca să nu voteze împotriva partidului. Unii dintre ei gândeau ca şi mine. Mulţi m-au felicitat, au fost alături de mine, deşi ştiu că au fost şi alţii care nu au fost de acord cu intervenţia mea, dar cred că a fost un lucru foarte bun pentru partid. Am făcut un bine partidului. Am văzut că Sever Voinescu a spus că nu ar fi trebuit să mă duc către Tăriceanu şi Haşotti şi eu persist că nu a fost scăpare de moment, precum Teo Trandafir în 2010, ci am făcut foarte conştient gestul: m-am dus cu mâna întinsă către PNL, pe o chestiune cum e onorarea Regelui Mihai, este strategia mea constantă este politica pe care am enunţat-o în moţiunea mea de la Congres_ mâna întinsă către PNL. În cazul de faţă către Tăriceanu şi Haşotti, chiar dacă în urmă cu căteva luni, Puiu Haşotti nu a fost foarte amabil cu mine. Eu nu am astfel de ranchiuni personale. Acţionez în virtutea unor principii. Mai mult, spun că această mână întinsă se va dovedi cândva foarte utilă pentru PDL. Marea bătălie va fi asupra electoratului din marele oraşe. Acolo va fi bătălia decisivă şi pot fi un element extrem de important în definirea acestei strategii, inclusiv prin mâna întinsă. Am fost şi criticat şi lăudat. Unii au fost de acord pe fond, dar mi-ai reproşat o reacţie intmpestivă. A fost o eroare de comunicare.
Ce îl sfătuiţi pe domnul Traian Băsescu? Dumnealui a declarat că nu va fi prezent la discursul Regelui în Parlament.
Nu îmi îngădui să îi dau sfaturi. M-a rugat să nu îl rog, cu umorul pe care îl ştim, şi aşa voi face cum m-a rugat dânsul să fac. Îmi văd de treburile mele.
Ce aşteptări aţi avea: să vină sau nu?
Cele două loialităţi nu intră în conflict. Mi-aş dori să fie o deplină armonie între cele două loialităţi. Când a spus domnul preşedinte anumite lucruri despre Regele Mihai, eu am avut un singur comentariu: Trăiască Regele! Unii ar fi vrut, unii înrăiţi aşa, m-au criticat şi au spus dar de ce a spus Trăiască regele! şi nu a spus Jos Băsescu! Nu spun Jos Băsescu! Doar Trăiască Regele! Mesajul meu este doar pozitiv, nu unul negativ sub orice formă şi cele două loialităţi nu intră în conflict şi nici nu au de ce pentru că se situează pe planuri total diferite.
Sunteţi o persoană discretă în viaţa priavată, dar presa a scris deja că aveţi o relaţie cu Prinţesa Eleonore a Danemarcei…
Aş prefera să nu vorbesc despre asta tocmai pentru că acum e un Prinţesa în cauză este rudă cu Regele Mihai, şi cu Regina Ana mai îndeaproape. Aş vrea să separăm omul politic Theodor Paleologu stă pe picioarele lui, dacă e bun sau rău se decide pe alte criterii decât cele sentimentale. Este directoarea Uniunii Agenţiilor de Publicitate din România. Stă în România. Văd că îi place foarte mult în România.
Ce anume îi place în România?
Viaţa… Să nu uităm: Danemarca e o ţară mult prea liniştită, mult prea normală şi mult prea fericită. Ştiţi că în sondajele globale, Danemarca e pe primul loc, e ţara cea mai fericită. Românii sunt pe la coada clasamentului. Am înţeles că 47% dintre români sunt nefericiţi, sictiriţi, plicitisiţi de viaţă şi de toate. Sigur, Cioran s-a născut în România…Dar, uite, că Alteţa Sa Serenisima priveşte cu mult amuzament viaşa în România.
Deci vă consideraţi un nefericit?
A, nu, eu sunt un pesimist incurabil. Eu îl citeam pe Schopenhauer la 12 ani. Cum aţi vrea să fiu? E o expresie: Idiotul optimist. De altfel, e o glumă franţuzească: Ce e un optimist? Răspuns: un imbecil fericit. Ce e un pesimist? Un imbecil nefericit. (râde)
Intenţionaţi să vă recăsătoriţi?
Acum că divorţul s-a pronunţat sunt un om liber. Dar ţin mult la libertatea mea şi cine s-a fript o dată rău de tot se gândeşte de mai multe ori a doua oară. Cu atât mai mult cu cât sunt o victimă a legislaţiei teribile în domeniu: din păcate divorţul s-a judecat în Franţa şi e vorba de nişte prevederi aberante, inclusiv argumentul avocatului soţiei mele care a fost următorul: Domnul Paleologu a fost ministru, deci nu poate să câştige atât cât spune. Venitul pe care îl am este cel de deputat român, adică sub 1.000 de euro pe lună. Iar avocatul spunea: nu se poate, sigur ascunde ceva, a fost ministru. Ori nu ai cum să ascunzi venituri ilegale în România. Eu sunt terorizat de fiecare dată când trebuie să-mi completez declaraţia de avere. Ddacă uit ceva…o conferinţă… o bicicletă…
Care sunt locurile favorite ale Prinţesei?
Nu ştiu, restaurantul Harbour că e pe lângă serviciul ei, Waterloo… A călătorit mult prin România şi a fost fascinată de mănăstirile din nordul Moldovei. La Putna i-a plăcut foarte mult, a circulat mult, Sibiu, Sighişoara. E foarte ataşată de România. Nu neaparat de români pentru că
avem ciudăţeniile noastre.
Cum ar fi?
Nu ştiu, multe, cum ar fi să mergi la teatru, stai la coadă la toaletă în pauză şi se bagă nu ştiu câţi peste tine. Nu e obişnuită, totuşi, cu aceste lucruri.
Dumneaei nu este moştenitoare la tron. Aşadar, nu aveţi nicio şansă să deveniţi rege…
Nu, nu. Decât dacă ar muri foarte multă lume deodată. Ar trebui un masacru hamletian. (râde). În nici un caz nu am asemenea aspiraţii. Nu îmi propun să fiu altceva decât domnul Paleologu fost „multe lucruri”.
Vizionaţi Interviul RL cu Theodor Paleologu aici.
