Au apărut primele similitudini dintre cazul posibilului plagiat al lui Gabriel Oprea și cel dovedit al premierului Victor Ponta. O primă comisie, numită politic, s-a pronunțat neașteptat de repede, în timp ce Universitatea București continuă investigația.
Citește și: Oprea scapă de acuzațiile de PLAGIAT. Care sunt argumentele Consiliului de Etică
Pe data de 1 iulie anunțam faptul că, în acel moment, Comisia de Etică a Facultății București s-a autosesizat și examinează probe care ar putea demonstra că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea este un plagiat. De asemenea, premierul interimar este bănuit că ar fi obținut titlul academic fără a urma toate etapele.
La numai o săptămână distanță au apărut primele indicii care arată că investigația universității la care vicepremierul Oprea și-a luat doctoratul este boicotată de interese politice după același scenariu ca în cazul Ponta. Consiliul National de Etică, un organism aflat în subordinea Ministerului Educației a anunțat că suspiciunile de plagiat în cazul premierului interimar Gabriel Oprea “nu se confirmă” :”având în vedere constatările comisiei de experți și analiza efectuată de membri Consiliului, suspiciunea de plagiat nu se confirmă, sesizarea nefiind susținuta de alte dovezi concludente.”
Citește și: Gabriel Oprea, suspect de plagiat și că a obținut doctoratul înainte de termen
Mai aflăm că Oprea a fost audiat de Consiliul de Etică și că a fost exonerat de orice acuzație mai ales că: “din răspunsurile formulate a rezultat că la acea dată nu există un ghid sau un regulament privind redactarea unei teze de doctorat în cadrul Facultatii de Drept din Bucure;ti.” La scurt timp după acest anunț l-am contactat tocmai pe președintele Comisia de Etică a Facultății București, Marian Popescu. Acesta ne-a precizat că se lucrează la elaborarea unui punct de vedere al universității referitor la acest verdict de neplagiat.
O dispută veche
Aceast dialog instituțional are un precedent, în cazul Victor Ponta. Să ne amintim… Temeinicele acuzații de plagiat aduse lui Victor Ponta de către prestigioasa revistă Nature au fost confirmate de către o instituție de prestigiu din România – Consiliului de Atestare de Titlurilor – pe data de 29 iunie. În aceeași zi, ministrul interimar al Educației de la acea dată Liviu Pop a desființat instituția și, ulterior, a numit – pe criterii politice – membrii Consiliului Național de Etică (aceeași care au anunțat verdictul de neplagiat în cazul Oprea). Dar similitudinile nu se opresc aici. Pe 19 iulie 2012, Consiliul Național de Etică a anunțat că Ponta nu a plagiat pentru ca o zi mai târziu Universitatea București – aceeași instituție implicată și în cazul Oprea – să facă anunțul devastator: o treime din lucrarea de doctorat a lui Ponta este plagiată.
Ce trebuie spus după acest verdict de neplagiat în cazul Oprea. Ca și în cazul Ponta există o dispută legislativă legată de instituția abilitată să dea verdictul de plagiat în cazul lucrărilor de doctorat. Legea spune că analiza trebuie făcută de către instituția unde s-a obținut titlul, în speță Universitatea București. Juriștii spun însă că numai în cazul demnitarilor lucrarea de doctorat trebuie analizată de către Consiliul Național de Etică. Din acest motiv, cazul premierului Pontan a putut fi îngropat și, probabil, din aceleași considerente Consiliul Național de Etică a decis să dea – preventive – un verdict de neplagiat. Astfel, oricare ar fi verdictul Universității București el va putea fi ignorant.
Sursă. Ar fi copiat de la profesor
Potrivit unei analize a hotnews.ro a pe baza tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea a reieșit o serie de elemente pe care comunitatea academică le-ar include în categoria plagiatului. “Calupuri întregi de text sunt preluate ad litteram din lucrările altor autori, lucrarea fiind în esență un mixt de paragrafe amalgamate, fără a conține o introducere sau concluzii proprii“, susține autorul articolului. Printre neconcordanțele găsite se menționează citarea inexactă, dar și lipsa unor ghilimele chiar pe prima pagină a lucrării… Paginile 17 – 18 din lucrarea lui Oprea sunt identice cu paginile 418 – 419 din cartea lui Ion Neagu. De asemenea, unele subcapitole s-ar regăsi integral în cele două lucrări.”
