În lupta dintre preşedinte şi premier privind reprezentarea la Consiliul European de vară, premierul Ponta pare să fi ieşit victorios de vreme ce se află la Bruxelles şi conduce delegaţia României la acest summit important pentru viitorul Europei. Cu toate acestea, faptul că plecarea lui Ponta la Bruxelles s-a făcut cu preţul ignorării Constituţiei este posibil să-l coste pe liderul PSD în plan intern mai mult decât a câştigat în plan extern. Atacurile concertate asupra Curţii Constituţionale au completat seria de măsuri controversate care îi conturează actualului Guvern un profil de regim discreţionar.
Traian Băsescu a ales să rămână acasă şi să ţină o modestă şi aparent umilă conferinţă de presă, în care a părut că s-a plâns că n-a fost lăsat să plece. Dar, ca întotdeauna când este vorba de Tra-ian Băsescu, aparenţele sunt înşelătoare. Niciodată, de când un oficial român participă la vreo reuniune a instituţiilor europene, mass-media nu au relatat momentul în care acesta primeşte însemnele reprezentării pentru că acesta este, mai curând, un gest comun şi fără altă semnificaţie în afară de cele de securitate şi protocol.
Ieri, pentru prima oară în istoria presei româneşti, agenţiile informau că Victor Ponta a primit la aterizarea pe aeroportul din Bruxelles, din partea ambasadorului Mihnea Motoc, mult râvnitele însemne.
Semn că nici măcar la plecarea din Bucureşti Victor Ponta şi membrii delegaţiei sale nu au ştiut ce va fi făcut Traian Băsescu şi dacă nu cumva a furat startul. În momentul primirii însemnelor, Ponta a răsuflat, probabil, uşurat. Bătălia pentru reprezentarea la summit fusese câştigată.
Care a fost atuul lui Ponta
Principala armă a lui Victor Ponta a constituit-o faptul că Ministerul de Externe se află în posesia sistemului de comunicare cu Uniunea Europeană şi că orice comunicare oficială între autorităţile române şi cele europene se face prin acest sistem, numit COREU (Correspondance Européenne). Preşedintele Băsescu a amintit ieri această procedură, fără însă a preciza şi semnificaţia ei. Din moment ce MAE era singura instituţie capabilă şi abilitată să asigure comunicarea securizată cu Bruxelles-ul, lui Ponta nu i-a fost greu să convină cu ministrul Andrei Marga să transmită la Bruxelles lista cu delegaţia oficială a României alcătuită de Guvern, nu pe cea transmisă de Preşedinţie.
În momentul în care s-a aflat că şi preşedintele a transmis, la rândul său, o listă de participanţi, Marga a declarat, în primă instanţă, că lista a ajuns la un nivel inferior ministrului, iar ulterior a invocat motive constituţionale, declaraţia Parlamentului de mandatare a lui Ponta şi agenda economică a summitului. Din momentul în care listele au fost transmise pe canale oficiale, ele au devenit oficiale şi pentru funcţionarii de la Bruxelles, motiv pentru care Ponta figura pe site-ul Consiliului European în calitate de conducător de delegaţie. Pentru a ocoli toate aceste canale oficiale, Traian Băsescu nu avea cum să ia legătura cu preşedinţia Consiliului European decât tot prin COREU. Astfel că singura manevră la îndemâna preşedintelui era să se prezinte la uşa Consiliului European după modelul preşedintelui polonez Lech Kaczynski, care, în 2008, l-a forţat pe premierul Donald Tusk să-i cedeze locul la masă, spre uluirea celorlalţi participanţi. 1-0 pentru Ponta.
Strategia lui Băsescu
Riposta lui Traian Băsescu a părut însă mai puţin agresivă şi mai calculată din punct de vedere strategic, forţat fiind, probabil, şi de faptul că îi lipsea atât susţinerea Executivului, cât şi cea a Legislativului. Singurele sale arme erau Constituţia, Tratatul de la Lisabona şi procedurile legale. Drept pentru care a organizat mai întâi conferinţa de presă în care a explicat cum funcţionează instituţiile europene, apoi i-a trimis lui Ponta o scrisoare prin care îl avertiza că declanşează un conflict juridic de natură constituţională pentru că îşi asumă atribuţiile prezidenţiale şi, ulterior, în urma sesizării Curţii Constituţionale, a primit câştig de cauză.
În acel moment, Traian Băsescu avea deplină legitimitate constituţională şi europeană, drept pentru care, aşa cum ne-a informat ieri, a mai transmis de două ori lista cu componenta delegaţiei la MAE, fiind ignorat de ambele dăţi. Ceea ce i-a oferit toată îndreptăţirea morală şi legală să declare ieri că a fost împiedicat de prim-ministru şi ministrul de Externe să-şi exercite atribuţiile constituţionale şi să reclame derapajele de la democraţie ale USL. Băsescu ne-a spus că nu va depune niciodată plângere penală împotriva lui Ponta (ceea ce nu îi împiedică pe alţii să o facă), dar nu ne-a spus ce se va întâmpla cu Marga. Problema cu reţeaua COREU este că reprezintă un sistem securizat al Comisiei Europene prin care se asigură comunicaţiile responsabililor de politică externă ai statelor membre în mod rapid şi confidenţial. Ideea că ministrul de Externe al României a ales, din motive de politică internă, să blocheze un mesaj al preşedintelui ţării către Uniunea Europeană ar putea fi interpretată cel puţin ca abuz.
Faptul că Preşedinţia nu a transmis lista la ministru se datorează faptului că ministrul nu ar trebui să aibă nici un cuvânt de spus, fiind vorba de o simplă formalitate tehnică. Faptul că CCR i-a dat dreptate preşedintelui invalidează pretenţiile lui Marga că ar fi făcut-o din raţiuni constituţionale. Faptul că Băsescu a menţionat în treacăt „agenda subtilă” a acestui summit – integrarea politică şi cedarea de suvernitate, atributele prin excelenţă ale preşedintelui – invalidează argumentul agendei economice, deci guvernamentale. În sfârşit, „dezvăluirea” că Ponta l-ar fi sunat la ora 12.00 să-i ceară mandate sugerează că însuşi Ponta realizează că „reprezintă ilegitim România”. Băsescu pare să-i fi pregătit o ambuscadă lui Ponta la întoarcerea acasă şi Marga ar putea fi prima victimă.
