Gigi Becali este pentru multi dintre disperatii tranzitiei salvatorul de serviciu: plateste facturile de curent electric uitate de ani de zile de oamenii ghetourilor urbane, construieste case pentru sinistrati, achita operatii de urgenta pentru napastuiti, suplimenteaza bursele studentilor merituosi si in plus ofera in fiecare seara circ gratuit. Becali a fost lasat sa devina un fel de institutie de prim-ajutor care inlocuieste adesea autoritatile statului. Gesturile sale umanitare au induiosat mai ales electoratul tanar, sarac si needucat, care asteapta minuni si crede ca Gigi Becali are o bagheta fermecata cu care ii poate face fericiti.
30 la suta din votantii romani au incredere multa si foarte multa in Becali, care cu acest scor se afla pe locul doi, dupa Traian Basescu, iar 10 la suta l-ar vota pentru cea mai inalta functie in stat daca duminica ar fi alegeri. Clasamentul prezidentiabilior este condus de Basescu, Vadim si Becali, o situatie destul de nefericita pentru o Romanie europeana, in care un sfert din alegatori se indreapta spre personalitati extremiste ca Vadim si Becali.
Justitiabili, moralisti si credinciosi declarati, cei doi se completeaza destul de bine si probabil ca daca ar abandona concurenta si ar face o alianta ar deveni si mult mai periculosi. Spre deosebire de Vadim, care incepe sa oboseasca si sa devina cam uzat, Becali vine cu forte proaspete, culese direct de pe stadioane si cu sustinerea unor importanti clerici.
Membri cu greutate ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) il rasfata pe Becali sub camerele de luat vederi, uneori in transmisiuni directe, cu rolul de a creste importanta acestui politician impostor, care cumpara bunavointa oamenilor nevoiasi si in acelasi timp face parada de bogatiile sale nesfarsite. Mitropolitul Streza de Sibiu i-a oferit „Crucea Andrei Saguna” in schimbul donatiilor pe care Becali le-a facut bisericii, iar arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Radautilor sfinteste stadioane si chiar binecuvanteaza candidaturile Partidului Noua Generatie pentru Parlamentul European.
Gigi Becali se foloseste de autoritatea liderilor BOR, de notorietatea echipei Steaua, de umilinta jurnalistilor si bunavointa marilor canale tv pentru a-si creste cat mai mult notorietatea. Strategia lui pare sa functioneze, iar anul viitor Becali ar putea deveni parlamentar european impreuna cu alti oameni din PNG, daca nu cumva se gandeste sa fie doar locomotiva care trage partidul, iar pe urma abandoneaza garnitura si se intoarce la afacerile sale si la circul care trebuie alimentat zilnic pentru alegerile din 2008.
Biserica, fotbalul, donatiile, discursurile necioplite, dar pline de expresii colorate strang in jurul lui Becali tot mai multi oameni, in special perdantii acestei perioade, care nu mai au incredere in partidele democratice si in institutiile statului si care prefera variantele antisistem. E posibil ca dupa aderarea la UE, numarul nemultumitilor si neincrezatorilor sa creasca si sa se alinieze in spatele acestui salvator de ocazie, care le alimenteaza sperantele desarte. Daca aceasta crestere schimba drastic echilibrul politic actual, democratia autohtona, inca nematurizata, ar putea deveni vulnerabila.
