Preşedintele Traian Băsescu a vorbit, vineri, în cadrul unei conferinţe de presă, despre măsurile de austeritate şi a făcut bilanţul crizei. Totodată, Băsescu a mulţumit Guvernului Boc pentru sacrificiul politic rezultat din măsurile nepopulare, dar şi Guvernului Ponta pentru că nu a afectat parcursul de recuperare a dezechilibrelor economice.
Traian Băsescu a subliniat şi că România a ieşit din deficitul excesiv şi că este una dintre puţinele ţări din UE care a reuşit acest lucru.
Citeşte pe România liberă, în format LIVE TEXT, principalele declaraţii ale preşedintelui.
– Astăzi o să pornim de la câteva formulări ale mele care mi-au adus multe critici şi pe care după câţiva ani aş vrea să le explic.
-Vă aduceţi aminte de expresia cu România, navă în furtună, o să o pun la cheu liniştit, de omul gras care era statul şi care stătea în spatele unuia slab şi firav, cei care produceau în economie, cum vă aduceţi aminte data de 5 mai 2010, aş putea spune cea mai grea zi din viaţă mea ca preşedinte, când am anunţat măsurile de austeritate în vederea redobândirii echilibrelor macro.
-Acest anunţ în mare parte s-a realizat, unele din cele anunţate nu au putut fi implementate în urma deciziilor CCR dar au fost compensate.
– Este vorba deci de momentul de criză 2010 când România era într-o situaţie extrem de dificilă, aproape că nu ne mai puteam împrumuta pe pieţele internaţionale, pentru a ne acoperi cheltuielile de funcţionare ale statului şi obligaţiile sociale, pensii şi ajutoare sociale, dobânzile la care ne împrumutam erau extrem de ridicate, mult peste 8-9%, la credite pe termen scurt.
Citeşte şi: Traian Băsescu, după întâlnirea cu Herman Van Rompuy: România iese din procedura de deficit excesiv
Ponta „glumeşte” cu Băsescu: A avut nevoie de un Guvern condus de MINE să-şi atingă ţintele bugetare
-De asemenea, UE era în criză, intrase în criză datoriilor, acoperirea deficitului bugetar uriaş era o obligaţie pe care o aveam, aveam foarte multe credite pe termen scurt, care trebuiau plătite la 6, 9, 12 luni şi aveam probleme uriaşe şi de cost şi de credibilitate pentru a ne putea împrumuta pe pieţe.
-România era în situaţia în care trecea printr-o reducere bruscă a investiţiilor străine şi remiterile românilor care lucrau în afară ţării se reduseseră aproape la jumătate.
-Şomajul era 7,3%.
-Toate cifrele utilizate în această declaraţie de presă sunt cifre Eurostat.
-Această era poza României.
-Veneam după 2008 cu creştere de 7,3% şi cu un deficit de 5,7%.
– Acum două zile Eurostat-ul a publicat cifrele anului 2010.
-Poate acum aveţi explicaţia deselor mele confruntări din 2007 – 2008 cu guvernul în funcţie. Cum a putut fi guvernată ţara în acest mod? Cât dispreţ pentru ţara? Dispreţ transferat în slujba obţinerii victoriei în alegerile din 2008 când s-au utilizat discreţionar banii statului pentru a câştiga voturi, cu sporuri, măriri de salarii.
-Aici ne-a dus acţiunea oamenilor politici care au pus interesele lor mai sus decât interesul naţional, sacrificând România.
-După 2008 a urmat intrarea în criză profundă: deficit de 9% în 2008. Nicio economie nu se opreşte nici măcar că maşină, are inerţie foarte mare.
-Prăbuşirea economică, care se înregistra încă din noiembrie, s-a manifestat violent în 2009, ducând la o creştere negativă al PIB-ului de 6,6%.
-În această situaţie, măsurile din 2010 deveniseră inevitabile.
-Vreau să ştiţi că acea zi de 5 mai când am anunţat măsurile convenite cu guvernul şi cu guvernatorul BNR, le discutasem şi cu şefii grupurilor parlamentare şi ale partidelor din arcul guvernamental, nu puteau fi anunţate decât de cineva care îşi asumă răspunderea deasupra partidelor şi acela nu putea fi decât preşedintele. A fost o zi care ne-a adus şi ură, şi supărare, şi pierderi politice uriaşe, şi mie şi premierului Emil Boc.
– Cert este că ceea ce noi am refuzat în acel moment a fost să încercăm echilibrarea mărind taxele, fiscalitatea. O mărire de fiscalitate nu face decât să accentueze evaziunea, să crească numărul şomerilor, să afectam mult mai tare economia.
-Măsurile luate nu le mai discut, dar pot să vă spun acum, mai la rece, care au fost obiectivele asumate.
– Obiectivele erau: reducerea deficitului bugetar, menţinerea numărului locurilor de muncă, restabilirea credibilităţii României pe pieţele financiare, redobândirea respectului pentru noi, pentru că o ţara care nu îşi poate plăţi pensionarii, salariaţii, decât dacă împrumută de la Fond şi UE bani, îşi pierde mult din credibilitate, dar şi românii în faţa lor îşi pierd din credibilitate când ştiu că le depind salariile şi pensiile de împrumuturi.
-A fost o perioadă extrem de grea din acel 5 mai şi până de curând.
-Odată cu măsurile de austeritate severe, ca măsuri de susţinere a economiei în această perioadă de austeritate pentru populaţie, am convenit cu guvernul Boc câteva măsuri esenţiale: creşterea sumelor alocate pentru investiţii din buget.
-Dacă va uitaţi la datele Eurostat veţi constata că România a alocat în 2011, pe fondul austerităţii pentru populaţie, 5,8% din PIB pentru investiţii.
-Era una din măsurile prin care să încercam reluarea trendului de creştere sau să diminuăm creşterea negativă, să menţinem locuri de muncă.
– O altă măsură a fost reducerea personalului bugetar, iar acest lucru reclamă să găsim soluţii, dincolo de faptul că nu am crescut fiscalitatea pentru întreprinderi, o puternică abordare a investiţiilor din buget pentru că cei disponibilizaţi să se îndrepte către zonă privată sau către investiţiile create.
-Au fost adoptate foarte multe măsuri, unele foarte mărunte, dar cu rolul de a crea oaze de locuri de muncă, spre exemplu garanţii pentru oamenii care voiau să îşi deschidă o afacere.
Programul Prima Casă, Rabla şi multe altele.
-Mizam pe creearea de locuri de muncă pentru tineri.
-Asta a fost povestea acelui moment, cam aşa am gândit deciziile, protejând la maxim economia, ca singură şansa de reluare a creşterii. Acum două zile Eurostat a publicat cifrele anului 2012.
-Este foarte important că România are o datorie publică de 37,8% din PIB, deficit de 2,9%. . Saltul de la -9% la -2,9% la deficit este enorm, nu există nicio ţara care să fi reuşit asta în UE.
-A fost un efort uriaş al românilor, care a arătat că naţiunea română e capabilă de performanţă. Sacrificul e unul pe care puţine naţiuni din Europa l-au făcut.
-Nu sunt multe ţări care să fi avut o astfel de reducere de deficit menţinând un nivel al datoriei absolut rezonabil, sub 60% cât permit criteriile de la Maastricht.
-În acest moment, bazat pe datoria externă şi pe deficitul public, România revine în rândul ţărilor cu un deficit în parametrii acordului de la Maastricht şi redevine o ţara credibilă pe pieţele internaţionale de capital.
-Acest lucru se datorează în primul rând sacrificiilor pe care cetăţenii români le-au acceptat.
– Eu le mulţumesc pentru acest sacrificiu enorm pe care l-au făcut şi pe care nu l-a făcut nicio altă naţiune din UE.
-Mă refer la timpul scurt în care reducerea deficitului s-a făcut, cu menţinerea ţării în parametrii de datorie publică.
-Nu noi luăm decizia ieşirii din procedura de deficit excesiv, acest lucru e treaba, jobul, Comisiei Europene, care va face analiza în funcţie de programul de convergenţă pe 2013 – 2016 transmis de Guvern.
-În primele zile ale lui mai vom avea punctul de vedere al CE. Speranţa mea e că programul de convergenţă va confirma menţinerea deficitului sub 3%, dar asta e deja o problemă a Guvernului.
-Am vrut să justific acţiunea politică declanşată pe 6 mai 2010 şi să îmi asum, să reconfirm faptul că sunt convins că România a adoptat cea mai bună soluţie de revenire în parametrii macroeconomici stabili.
– Ce s-a întâmplat în acest interval cu omul gras, ia să vedem.
– Ia uitaţi-vă cât a slăbit (arată la tablă -n. red.), cu vreo 210.000 salariaţi, şi statul nu s-a prăbuşit.
-Acest proces trebuie continuat în paralel cu crearea de locuri de muncă în zona privată, autostrăzi, mediu, bani europeni.
-La ce trebuie trecut acum, după reducerea de la 1,4 la 1,2 milioane a personalului bugetar, trebuie trecut la o ajustare a locurilor de muncă.
-Mulţi au criticat ordonanţa la fiecare 7 oameni se angajează unu. Eu le dau dreptate, numai că ceea ce ei argumentau la televizor nu se potrivea cu realitatea economică, nu mai puteam susţine un asemenea aparat.
-S-a preferat această soluţie, a reducerii 7-1, dar acum se pare că a venit momentul unei ajustări fine. Sunt spitale unde nu mai avem personal, acolo trebuie făcute angajări, şi încă avem multe zone în administraţie cu excedent de personal.
-Abia acum a venit momentul să se treacă la un acord fin care în următorii doi ani să continue procesul de slăbire a omului gras, pus în spatele populaţiei, şi de ajustare a personalului astfel încât să nu avem sectoare care să sufere, în timp ce multe altele încă au excedent în zonă bugetară.
– Cred că nava e la cheu, în port sigur, problema este ce urmează.
– Nu aş vrea să vorbesc despre ce urmează înainte de a mulţumi public guvernului Boc, guvernului Ungureanu, guvernului Ponta pentru faptul că azi am ajuns aici.
-Încerc să dau fiecărui guvern ce e al lui. Guvernul Boc are marele merit că a pus interesul naţional deasupra celui politic. Practic şi-a sacrificat voturile pentru a restabili echilibrele macro, pentru a da şanse la reluarea dezvoltării.
-Mulţumesc şi guvernului Ungureanu că nu a afectat parcursul de recuperare a dezechilibrelor şi acelaşi lucru e valabil şi pentru guvernul Ponta.
-Mi-a fost teamă, aceasta a fost perioada care mi-a dat o oarecare încredere că se poate coabita cu guvernul, că guvernul Ponta ar fi putut să ia măsuri populiste excesive care să strice din nou echilibrele la alegerile din iarnă. Nu a făcut-o şi de aceea consider că şi-a adus o contribuţie la atingerea rezultatelor de azi.
– Am ajuns la stadiul la care nu ne mai batem pentru supravieţuire, ci trebuie să reluăm bătălia pentru creştere economică durabilă, prin găsirea unui optim între dezvoltarea bazată pe investiţii şi dezvoltarea stimulată de consum.
-Teoria că stimularea excesivă a consumului e o soluţie de creştere s-a dovedit falsă.
-E clar că trebuie găsit acel optim de dezvoltare prin investiţii şi un consum optim care să nu ne aducă din nou în situaţia din 2008, când ajusesem la un deficit de cont curent de 14% din PIB.
-Diferenţa între exporturi şi importuri era de aproape 18 miliarde de euro în favoarea importurilor.
-Acum acest echilibru este restabilit, suntem sub 4% ceea ce se acoperă prin investiţii străine directe şi remiterile din străinătate.
-Acum nu mai muncim că să rambursăm dobânzi la credite pe termen scurt şi putem privi serios la dezvoltare: absorbţia banilor europeni, împrumuturi pentru dezvoltare, cu menţinerea deficitului.
– Măsurile pe care le-am luat s-au dovedit corecte şi pe piaţa forţei de muncă.
-Avem unul din cele mai scăzute niveluri ale şomajului, 6,7%, în timp ce şomajul mediu la nivelul UE e 10,9%.
– Suntem a şasea ţara ca nivel de şomaj, suntem în primii şase, ne obişnuisem tot timpul să fim ultimii. Din punct de vedere al crizei, România a ieşit bine. Avem un şomaj mai mic ca în 2010, când era 7,4%. Acum, trecerea la dezvoltare înseamnă viziune.
-Ce faci cu banii de la UE, cât de repede îi absorbi, cât împrumuţi de la BEI şi cât de bine rezistă guvernul la presiunile administraţiilor locale.
-Dacă vom trece de la a deveni subordonaţi baronilor locali, şi orice mică încasare suplimentară în buget o vom dedica lucrărilor pentru clientela din teritoriu, cu siguranţă nu vom reuşi.
– De ce? Orice deficit trebuie finanţat iar noi trebuie să ne propunem să nu mai mărim datoria guvernamentală.
-Trei procente de deficit înseamnă să mai împrumuţi încă 3,9 miliarde euro.
– Obiectivul nostru trebuie să fie să trecem la un buget excedentar în următorii trei – patru ani.
– Germania e singur care are acum un buget excedentar, foarte puţin. Ar trebui să le urmăm exemplul.
– Restabilirea echilibrelor macro s-a făcut greu şi ar fi un mare păcat că din motivaţii politice sau politicianiste să dezechilibram din nou situaţia macro.
– Apreciez că este datoria majorităţii parlamentare să protejeze aceste echilibre, să le consolideze, pentru că ele s-au obţinut cu costuri foarte mari pentru populaţie.
-De regulă, trăznăile le fac oamneii politici dar le plăteşte populaţia.
-Lecţia veseliei din 2007 – 2008 trebuie să fie valabilă şi pentru oameni politici, şi pentru populaţie.
-Când pică bani din cer şi vezi un guvern darnic trebuie să te gândeşti că în curând vine notA de plată: inflaţie, îngheţarea veniturilor, creşterea costurilor de împrumut.
-Finalizarea actualului acord cu UE – FMI – BM mi se pare extrem de importantă pentru consolidarea credibilităţii României cA stat care nu mai e dispus să revină la împrumuturi pentru salarii şi pensii.
-O politică de utilizare a cheltuielilor bugetare în scopul dezvoltării ţării e soluţia corectă pe care după această lecţie ar trebui să o fi învăţat.
– În ce priveşte creşterea economică, afirm fără reţineri că avem toate condiţiile pentru o creştere economică de peste 2% anul acesta. Fără să mă bazez neapărat pe recolta care se prefigurează foarte bună în agricultură.
-Avem bani de la UE, avem posibilitatea să creăm locuri de muncă, să micşorăm deficitele, prin banii europeni şi colectarea taxelor.
-În ce mă priveşte, vreau să ştiţi că nu am prin acordul de coabitare, de cooperare instituţională, nicio abordare în care să dau lecţii guvernului.
-Guvernul va face ce va crede, cum va considera că e mai bine, dar am dreptul să mă exprim fără a da guvernului linii pe care să le urmeze neapărat.
-Dar lecţia acestei crize care a costat 22 de milioane de români trebuie să rămână întipărită în mintea oricărui om politic.
– Când discutăm de buget, trebuie să ne comportam că în orice familie. Chetuiesti în funcţie de venituri. Împrumuţi o dată de la un vecin, de două ori, dar dacă nu îţi plăteşti nici întreţinerea vede lumea că eşti nechibzuit.
-Aş încheia această pledoarie pentru 6 mai 2010 şi pentru o dezvoltare durabilă care să aibă în vedere şi necesitatea de a avea un nou acord cu UE şi FMI, nu pentru bani, ci pentru a accelera convergenţa pentru intrarea în zona euro, spunând că am sentimentul ca preşedinte că mi-am făcut datoria pe 6 mai 2010, că altfel fără aceste măsuri românii ar fi trăit mult mai rău azi.
-Fără soluţii rapide de ieşire din dezechilibrele macro, azi probabil, românii ar fi fost în stradă ca în Spania, Portugalia, Grecia.
-Nu discut soluţiile lor de ieşire din criză, dar e evident că atunci când se creşte fiscalitatea şansele de a ieşi din criză sunt minime.
-Faptul că factura ieşirii din criză a fost plătită de români mă face să am tot respectul pentru efortul lor şi le spun foarte deschis că pot fi mândri, pentru că nu sunt multe ţări care au reuşit să revină în parametrii macro ai unei ţări funcţionale într-un timp atât de scurt.
– Aşa cum v-am mai spus, eu am sentimentul că mi-am făcut datoria că preşedinte şi chiar dacă m-au durut şi înjurăturile, şi fluierăturile, sunt liniştit, România este din nou capabilă să îşi reia creşterea economică durabilă.
-Asta este ceea ce am avut de comunicat, am marea rugăminte ca înainte de a comenta, de a fi împotrivă, intraţi pe site-ul Eurostat, vedeţi situaţia şomajului, a deficitelor.
–Veţi fi mulţumiţi de ţara noastră.
-Ne-am obişnuit tot timpul să spunem că suntem ultimii şi vă asigur că sunt foarte multe zone în care suntem departe de a fi ultimii.
-Serios vă spun, puteţi fi mândri de România.
Întrebări-răspuns
Cum se va reduce sectorul bugetar?
Traian Băsescu: Sunt zone în structura bugetară în care încă avem excedent de personal în birouri şi deficit în spitale. Ştiu eu spitale care au câteva sute de medici în plus faţă de necesar, numai că sunt în capitală, iar la spitalul de la Vulcan, de exemplu, nu avem medici. Trebuie reaşezat personalul şi acum se poate face această redistribuire. Se poate continua reducerea de personal la ministere şi se poate angaja personal medical la Vulcan. Chiar dacă s-a redus personalul cu peste 200.000 de oameni, s-a dovedit că dacă se iau măsuri inteligente, e suficientă o gamă largă de programe, ca cele din 2010, 2011, dar cu adresabilitate foarte largă. Eu discut de principii şi ce aş face dacă aş avea un Guvern cu care să discut şi problematica economică.
Aţi mai lua aceleaşi decizii economice ca în 2010?
T.B: Fără ezitare, dacă ar fi în interes naţional. Marea problemă e că oamenii au fost dezinformaţi, şi acum mi-ar fi greu să le arăt ce s-ar fi întâmplat dacă nu luam acele măsuri. Dacă am fi din nou în situaţia din mai 2010, aş sacrifica fără să ezit popularitatea, voturi şi de ce nu guvernul.
În situaţii de criză nu e obligatoriu să ai un guvern patru ani, se pot schimba şi la şase luni, dar să reuşească să împingă lucrurile înainte. România nu putea produce banii pentru a plăti pensiile, salariile. Nu mai vorbim că din cauza lipsei de credibilitate România nu mai putea să împrumute bani la dobânzi rezonabile.
Când se va simţi şi în buzunarele românilor această creştere?
T.B: Depinde foarte mult de guvern, dacă absoarbe banii europeni, dar relansează investiţiile. Sunt convins că domnul premier Ponta vă va putea spune.
Credeţi că aceste lucruri vor ajunge să fie realizate? Guvernul nu înseamnă doar Victor Ponta iar anul viitor vin alegerile.
T.B: Care este nădejdea mea, lucru care l-a şi credibilizat pe Victor Ponta şi m-a făcut să fiu mai puţin suspicios: În 2012 nu a deschis băierile pungii pentru alegerile parlamentare din decembrie şi m-a făcut să cred că nu va face ce nu a făcut în 2012, nici în 2014. Asta este speranţa mea, pentru că s-a obţinut atât de greu stabilitatea încât ar fi păcat. Am exprimat o speranţă. Cel mai mult i-am mulţumit guvernului Boc. Emil Boc şi tot cabinetul lui şi-a asumat măsurile. Guvernului Ponta i-am mulţumit că nu a stricat ce şi-a asumat guvenul Boc.
Cum funcţionează pactul de coabitare dintre dvs. şi Guvernul Ponta?
T.B: Exact aşa cum am semnat.