106: Se termină reconstrucţia podului peste Dunăre, cu o lungime de 115 m, la Drobeta, de către Apolodor din Damasc
1504: Franţa cedează Aragonului oraşul Napoli
1606: Complotul “prafului de puşcă”: Guy Fawkes este executat pentru vina de a fi complotat împotriva Regelui James al Angliei şi a Parlamentului englez
1747: Este inaugurată prima clinică de venerologie, în cadrul Spitalului London Lock din Londra
1801: John Marshall este numit şef al Curţii Supreme de Justiţie a Statelor Unite ale Americii
1844: Mihail Sturdza, domn al Moldovei, decretează emanciparea ţiganilor aparţinând aşezămintelor bisericeşti şi mănăstirilor; pe 14 ianuarie fuseseră deja eliberaţi ţiganii robi ai statului
1865: Congresul american votează pozitiv pentru introducerea amendamentului 13 în Constituţia SUA, prin care se abolea sclavia. Ulterior el a fost remis statelor federale pentru ratificare
1918: Cel mai mare dezastru naval din istoria Marinei Regale Britanice provocat de …ei înşişi
Pe 31 ianuarie 1918 are loc unul dintre cele mai mari dezastre din istoria marinei britanice, aşa-numita bătălie din Insula May, la 20 de mile marine de coasta estică a Scoţiei, în care au fost implicate mai multe submarine britanice de clasă K. Numai că nu a existat niciun inamic… iar acest episod ruşinos din istoria marinei regale nu a fost făcut public decât 60 de ani mai târziu, după moartea ultimului supravieţuitor.
Un ofiţer a ajuns în faţa curţii marţiale după incident, dar prima recunoaştere despre penibilul incident a apărut abia când, în 2001, Marina Regală Britanică a montat un monument comemorativ, ce nu menţiona însă decât că este ridicat în memoria marinarilor morţi lângă Ins. May în serviciul ţării lor, fără a preciza cauzele sau numărul morţilor. Monumentul se află în localitatea Anstruther (cea mai apropiată localitate de pe coasta în apropierea căreia au pierit cei 270 de marinarii britanici).
Submarinele de clasă K, ai căror membri ai echipajului îşi spuneau cu ironie amară «clubul sinucigaşilor», erau echipate cu motoare cu aburi, erau greoaie, dificil de manevrat şi prea încete pentru a putea ţine pasul cu restul flotei navale de suprafaţă. Din cele 18 submarine de clasă K construite – englezii spuneau că litera K vine de la «kalamity» (calamitate) – niciunul nu a fost distrus în timpul vreunei batalii pe mare, dar 6 dintre ele s-au scufundat în ciocniri accidentale.
“It was an absolute bloody disaster from the beginning” (a fost un nenorocit de dezastru de la început), spunea despre submarinele de clasa K Jim Rae, secretarul filialei scoţiene a Asociaţiei Submarinelor.
În luna ianuarie 1918, două flotile de submarine însoţeau convoiul de nave britanice de război care se îndrepta spre arhipelagul Orkney. Din ele, două au efectuat manevre de întoarcere după ce nimeriseră într-un câmp de mine. Cel de-al treilea, K22, a virat pentru a evita coliziunea dar, la 19 noduri pe oră, nu a reuşit decât să se învartă în jurul propriei axe, după ce i s-a blocat cârma, ceea ce a determinat ciocnirea de alt submarin din grup, K14, eveniment nefericit ce a determinat la rându-i avarierea navei regale HMS Inflexible. Navele aflate în fruntea convoiului au facut abia la o oră dupa incident cale întoarsă pentru a salva echipajele submarinelor avariate dar n-au reuşit decât să sporească şi mai tare confuzia şi haosul din acea nefericită noapte ceţoasă scoţiană. Nava HMS Fearless s-a ciocnit de submarinul K17 şi l-a scufundat în 8 minute.
A urmat o nouă coliziune, de data aceasta între submarinele K4 şi K6, provocând moartea tuturor celor 59 de membri ai echipajului lui K4. Şi pentru ca dezastrul să fie complet, unul din distrugătoarele aflate în flotă a trecut exact peste epava lui K17, omorând pe aproape toţi, puţinii membri ai echipajului care reuşiseră să iasă la suprafaţă (doar 8 au reuşit în cele din urmă să supravieţuiască).
S-au scufundat în total 2 submarine, au fost avariate încă trei împreună cu un crucisator şi şi-au pierdut viaţa 270 de oameni. Nu s-a facut niciodată vreo încercare de recuperare a epavelor (aflate la distanţă de cca. 100 de metri una de cealaltă, la o adâncime de 50 de metri), iar pe locul respectiv se proiectează astăzi construcţia unei ferme eoliene care previzionează asigurarea unei energii regenerabile de 450 MW, suficient pentru a furniza curent electric pentru peste 300 de mii de locuinte scoţiene.
1920: Are loc, în prezenţa Regelui Ferdinand I, inaugurarea Universităţii din Cluj, deschisă de Consiliul Dirigent al Ardealului
1929: URSS îl exilează pe Leon Trotki
1930: Compania 3M face prima acţiune de marketing pentru promovarea benzii adezive «Scotch»
Istoria faimosului scotch începe în 1930, odată cu invenţia tânărului inginer la compania 3M, Richard Drew. Noul produs, o bandă de lipit din celuloză va fi redenumită banda de celofan, fiind utilizată ca ambalaj impermeabil în măcelarii şi magazine.
În 1939 este introdus celebrul dispenser fabricat iniţial din metal, apoi din plastic.
Perioada celui de-al doilea război mondial marchează, datorită participării la efortul de război, o explozie a gamei de benzi de lipit, fiind perioada în care apare şi primul scotch dublu-adeziv.
Primul spot televizat apare la începutul anilor 50, produsele companiei fiind promovate de atunci încolo, vreme de două decenii, de faimoasa mascotă Scotty McTape.
Lungimea totală vândută anual în SUA de scotch transparent ar înconjura Pământul de 165 de ori.
Există încă produse originale din 1952, ca banda de celofan pentru ambalaje, ce pot fi achizitionate online de către iubitorii de suveniruri de acest gen.
Urmăriţi aici un spot vechi de promovare, cu Scotty McTape în prim-plan.
1943: Generalul german Friedrich Paulus se predă armatei roşii la Stalingrad, urmat de întreaga sa Armată germană a 6-a, două zile mai tarziu
1945: Prima execuţie pentru dezertare a unui soldat american de la Războiul Civil (soldatul Eddie Slovik)
1945: Aproape 3000 de prizonieri din lagărul de concentrare Stutthof sunt îndreptaţi într-un marş forţat spre Marea Baltica şi executaţi la Palmnicken (astăzi oraşul Yantarny, Rusia)
1946: Promulgarea noii constituţii iugoslave, după model sovietic, ce stabilea existenţa a şase republici constituente (Bosnia şi Hertegovina, Croaţia, Macedonia, Muntenegru, Serbia şi Slovenia)
1958: James Van Allen descoperă centura de radiaţii ce înconjoară pământul şi care îi poartă astăzi numele
1968: Nauru îşi proclamă independenţa de Australia. Este astăzi Ziua naţională a statului Nauru
1990: Este deschis primul McDonald’s în Rusia, la Moscova
1996: Astronomul japonez amator Yuji Hyakutake descoperă cometa Hyakutake
2010: Avatar devine primul film cu încasări ce depăşesc 2 miliarde de dolari la nivel mondial
NAŞTERI CELEBRE
1543: Tocugaua Ieyasu, shogun japonez
1550: Henri I, Duce de Guise
1797: Franz Schubert, compozitor austriac
1884: Theodor Heuss, politician german, primul preşedinte al Republicii Federale Germane (R.F.G.)
1909: Miron Grindea, jurnalist roman (d. 1995)
1913: Don Houston, celebru jucător de fotbal american
1937: Kenzaburō Ōe, scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură
1938: Regina Beatrix a Olandei
1955: Virginia Ruzici, una dintre cele mai mari jucătoare profesioniste de tenis ale României şi ale lumii. Performanţele sale încep din anul 1975, ea câştigând de-a lungul carierei sale 15 mari titluri la individual, inclusiv Marele Slem, în 1978, când, la Openul Franţei, a ajuns în finala cu Jausovec, pe care a învins-o cu 6-2, 6-2. S-a retras din competiţii in 1987.
DECESE CELEBRE
1216: Patriarhul Teodor II al Constantinopolului
1398: Împăratul Suko al Japoniei
1418: Mircea cel Bătrân, domnitor al Ţării Româneşti
1580: Henry, rege al Portugaliei
1828: Alexandru Ipsilanti, general grec
1856: Cel de-al 11-lea Dalai Lama
Istoria Dalai Lama începe la sfârşitul secolului al 14-lea, odată cu fondatorul mănăstirii Tashi Lhunpo, cel care avea ulterior să rămână în istorie ca primul Dalai Lama, Gedun Drupa (pe numele său adevarat Pema Dorjee).
Conform tradiţiei budiste, fiecare Dalai Lama este reîncarnarea celui anterior, care a decis să renască pentru a-şi putea continua munca; persoana care decide să se reîncarneze iarăşi şi iarăşi este cunoscută sub numele de tulku.
Numele Dalai Lama a apărut abia în secolul XVI (1578), fiind dat de către conducătorul mongol Altan Khan lui Sonyam Gyatso, al treilea lama reîncarnat de la şcoala Gelug de budism tibetan (secta «halatelor galbene») şi înseamnă «ocean de înţelepciune». Ulterior, numele de Dalai Lama a fost dat postum şi primilor doi lideri tibetani ai şcolii de budism, Gedun Drupa şi Gendun Gyatso.
Cel de-al 5-lea Dalai Lama, Lobsang Gyatso, a devenit în 1642 liderul politic şi spiritual al întregului Tibet, autoritate transmisă şi succesorilor săi. Din acest moment, succesiunea la poziţia de Dalai Lama a devenit centrul budismului tibetan şi o parte esenţială a istoriei Tibetului.
Alegerea noului Dalai Lama se face numai după moartea predecesorului său, intrând în atribuţiile tradiţionale ale călugărilor lama de rang înalt din Traditia Gelugpa (şcoală fondată în 1409 de către Tsongkhapa, al cărui pricipal discipol a fost primul Dalai Lama) dar reprezentând şi o preocupare a autorităţilor tibetane.
Noul Dalai Lama poate fi identificat fie cu ajutorul semnelor apărute în vis, fie urmărind direcţia fumului provenind de la incinerarea vechiului Dalai Lama, fie prin identificarea unui semn dat de «Lacul Oracol» (este vorba despre lacul Lhamo Lhatso aflat în zona centrală a Tibetului), cum a fost cazul actualului Dalai Lama, Tenzin Gyatso.
Cel de-al 14-lea Dalai Lama este Tenzin Gyatso (născut în 1935) şi a fost recunoscut ca fiind următorul lider spiritual al Tibetului la vârsta de cinci ani, după o îndelungată căutare şi urmarire a mai mai multor semne şi viziuni. A fost desemnat oficial Dalai Lama după o lungă perioadă de studiu şi pregatire spirituală, în anul 1950, la 17 ani după moartea predecesorului său şi într-o perioadă foarte frământată din punct de vedere al relaţiilor cu China. De teama represaliilor chinezilor care doreau să anexeze oficial provincia, Dalai Lama s-a refugiat în India împreună cu numeroşi adepti, iar primul-ministru indian de atunci, Jawaharlal Nehru, i-a dat permisiunea de a forma Guvernul Tibetan în Exil, la Dharamsala.
Actualul Dalai Lama, care la un moment dat şi-a exprimat indoiala că se va mai reîncarna vreodată, sugerând astfel că instituţia numită Dalai Lama şi-a încheiat îndelungata tradiţie şi importanţă în istoria Tibetului, a primit în anul 1989 premiul Nobel pentru pace, în semn de recunoaştere a politicii de non-violenţă în relaţie cu guvernul chinez, în ciuda faptului că, la fel ca în 1950, tibetanii s-ar ridica bucuroşi la arme, de data aceasta pentru a-şi readuce acasă liderul politic şi spiritual.
1933: John Galsworthy, scriitor si dramaturg englez, laureat al Premiului Nobel
1954: Edwin Howard Armstrong, inginer american, a inventat radio-ul pe unde scurte (FM)
1966: Arthur Percival, general englez
1989: William Stephenson, soldat şi spion de origine canadiană
Născut pe 23 ianuarie 1897, Sir William Samuel Stephenson a activat în timpul celui de-al doilea război mondial sub numele de cod W.W.II şi a constituit inspiraţia pentru celebrul personaj James Bond.
Citeşte aici povestea celui supranumit «canadianul tacut».
2011: Bartolomeu Anania, episcop şi poet român (n. 1921)
Citeşte şi: A murit mitropolitul Bartolomeu Anania
Citeşte şi: Cine-i iartă păcatele Mitropolitului Anania
