Asa e viata, cu ale ei bucurii, cu zile si nopti pline de lumina si stele, cu ale ei tristeti cu zile si nopti mohorate, negre. Cum sa ne traim tristetile, cum sa ne traim bucuriile? Iata ce spune Mark Twain (scriitor american, 1835 – 1910): "Tristetea isi poate vedea singura de grija, dar bucuria, pentru a o cunoaste deplin, trebuie sa o impartasesti cuiva." Intr-adevar, in zilele pline de tristete e bine sa ai puterea de a te retrage in tine insuti, intr-un ascunzis al creierului, al sufletului, unde sa poti gasi o licarire de lumina care sa-ti arate calea de a iesi din necaz, din suferinta. Bucuria, insa, iti da o stare uneori chiar navalnica, te scoate din casa, din tine insuti si te indeamna sa o impartasesti semenilor. Din pacate, pentru multi dintre semeni (fie rude, prieteni, cunoscuti, colegi etc.) bucuria pe care ai dobandit-o prin stradanii indelungate, prin vrednicie naste invidie. si atunci, fie iti coboara izbanda in derizoriu, fie o socotesc un… fleac, fie iti intorc spatele etc. Da, e tare greu astazi sa gasesti pe cineva cu noblete, cu gingasie care sa fie partas bucuriei tale, ajutandu-te astfel sa-ti cunosti izbanda si sa o traiesti. In schimb, gasim destui "prieteni" care ne asculta cu rabdare nenorocirea, necazurile, nu pentru a ne consola, a ne mangaia in ceas de durere, de tristete, ci ca o bucurie pentru sufletele lor negre.
