Fundatia Academia Civica, impreuna cu Muzeul Satului "Dimitrie Gusti", cu Centrul International de Studii asupra Comunismului si Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei, a organizat chiar la Muzeul Satului o ampla expozitie intitulata Taranii si comunismul, fresca sintetica a tot ce a insemnat procesul barbar de distrugere a taranimii romane, inceput in 1949, odata cu decretul din martie privind colectivizarea, si dus pana in 1962, cand deja vorbeam despre taranime la timpul trecut.
La vernisaj a fost prezenta foarte multa lume. Romu-lus Rusan, curatorul expozitiei, a spus foarte clar ca expozitia este o parte esentiala a preocuparilor Academiei Civice. In urma cercetarilor facute s-a putut constata ca 30 la suta dintre fisele celor incarcerati aveau in dreptul lor specificatia ca persoana arestata este taran. Capatam astfel o imagine teribila a felului in care s-a purtat comunismul cu taranii. Daca o treime din cei ajunsi in puscarie au apartinut acestei categorie e limpede care au fost proportiile distrugerii. In completarea acestei idei Ana Blandiana a tinut sa corijeze formula atat de banalizata si de ofensatoare pe care cei care nu ne iubesc ne-o vara mereu sub nas. Care este aceasta? Mamaliga nu explodeaza! Mamaliga in Romania a explodat de multe ori si tocmai taranii au fost aceia care au pus fitilul. Din 1949 pana la mijlocul anilor ‘50 Teleorman, Vlasca, Bihor, Arad, Vrancea, Buzau au fost locurile de unde au izbucnit rascoale serioase, rivalizand cu cea din 1907, inecate in sange. Dar nu am stiut nimic despre ele. Dupa cum cati dintre noi stiau la inceputul anilor 90 adevarata istorie a tarii? Extrem de putini. Comunismul a avut acest talent diabolic de-a-si ascunde crimele si in faza ceausista, prin punerea in scena a unui nationalism strident, sa apara in ochii tuturor drept mare iubitor de tara si, evident, de tarani. De altminteri figura odiosului dictator a putut fi vazuta gratie imaginilor de arhiva proiectate pe un ecran mare. Montajul a fost urmatorul. Au fost invitati tarani care au participat la revolte sau urmasii lor, in timp ce in spate erau derulate scene de atunci, cu activisti de partid deplasati la sate pentru a-i lamuri pe oameni cum e cu colectivizarea. La un moment dat a aparut si figura vierului tanar Ceausescu care tinea un discurs mobilizator. Nu am stiut ca domnia sa a avut in anii ’50 un rol hotarator in procesul de distrugere a taranimii comandand trupe de Securitate care au pus tunul pe taranii din Vrancea.
La vernisaj a fost prezent si ministrul culturii Toader Paleologu, care a propus un foarte frumos raport, acela dintre taranime si regalitate. Capul si talpa tarii nu au fost niciodata separate iar taranii au fost primii pastratori in sufletul lor a ideii de regalitate. Chiar daca suntem republicani regalitatea este o idee majora, care intra in tezaurul intelectual al omului adevarat. Sa nu uitam revolutia franceza si masacrele comise de revolutionari impotriva taranilor din provincia Vendee, episod, din cate imi amintesc, evocat si de Soljenitin, cind a ajuns in Franta, si le-a aratat celor de acolo cam care este istoria lor.
Sala expozitiei cuprinde mai multe panouri in fata carora poposim si cadem pe ganduri. Istoria adevarata ne este povestita simplu si convingator. Bunaoara vedem un panou care ne prezinta deportarile din martie 1949. Peste patru mii de familii de mosieri au fost atunci expropiate, impinse in domiciliu fortat, pierzandu-si tot avutul, case, pamant, animale. Ne sunt aratate conacele Malaxa, Noica, Miclescu, stirbey si altele din care fusesera izgoniti adevaratii proprietari. Un alt panou infatiseaza trecerea de la colectare la colectivizare. Apoi distrugerea chiaburului, un termen sub palaria caruia intrau toti taranii harnici si strangatori. Vedem de asemenea Rusaliile negre din 18 iunie 1951. Atunci peste 40000 de persoane au fost mutate in Baragan din zona Banatului, sub pretextul colaborarii titoiste, dar la baza decretului samavolnic s-a aflat tot ideea de distrugere. Care au fost aliatii partidului in aceasta sinistra opera? In afara trupelor de militie si securitate, tractorul si difuzorul. Tractorul era simbolul noii agriculturi, masina care omora caii. Nu mai are rost sa spunem cati cai au fost sacrificati in acea perioada. Poate doar "vacile nebune" britanice sa ne intreaca la acest capitol. Tractorul inseamna eficienta si progres, dupa cum difuzorul era cel mai bun mijloc pentru a transmite la sate cuvantul partidului. Intr-un chenar apar cei care au pus la cale acest program. Dej, Pauker, mos Valcu, unul Vaida de care n-am auzit, si evident Ceausescu, distrugatorul si sistematizatorul de mai tarziu al satelor. Mai putem citi si un portret de tortionar din zona Bihorului. Acum e om batran, dar nu are nici o tresarire a constiintei pentru ce a facut. E senin, are pensie buna, nu-si mai aduce aminte de nimic, a lucrat impreuna cu seful lui, colonelul Ambrus, la lichidarea focarelor de razmeritta din zona. Asta e situatia, ce sa-l mai batem la cap?
Expozitia e deschisa pana pe 30 mai. Bucurestenii si nu numai au timp berechet sa vina aici, sa priveasca, sa citeasca, sa reflecteze. Daca vor dori acest lucru, daca nu considera si ei ca nu mai merita sa ne incarcam cu ce a fost odata. Oricum, Academia civica si-a facut datoria.
D.S.
