In "Noul Testament" se spune despre Andrei, "cel dintai chemat la apostolie", ca era fratele lui Simon Petru, numarat si el printre apostoli, amandoi fiind fii de pescar. Ei insisi pescuiau alaturi de tatal lor. Intr-o zi, Andrei l-a anuntat pe fratele lui ca "a gasit pe Mesia". Apoi, din Evanghelii mai aflam ca "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, pentru ca erau pescari, si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va fac pescari de oameni!" Iar ei indata lasand mrejele, au mers dupa El". (Matei 4, 18-20, si Marcu 1, 16-18). Evangheliile mai pomenesc de Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor si a pestilor si dupa invierea lui Lazar.
Dupa traditiile crestine si dupa cele scrise de unii istorici si teologi din primele secole de crestinism, Sfantul Apostol Andrei a fost intaiul vestitor al Evangheliei la geto-daci, in Scythia Minor, denumirea de atunci a Dobrogei. In sedinta din 13 ianuarie 1994, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca ziua de 30 noiembrie sa fie insemnata in calendar cu cruce rosie, "ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc", iar Sfantul Apostol Andrei sa fie socotit patronul spiritual al Romaniei.
Ziua Lupilor
Pana ce crestinismul sa ajunga la Dunarea de Jos, pe aceste meleaguri dominau misterele zalmoxiene, in centrul carora se afla marele zeu botezat cu tot felul de teonime, printre care si Amynan "Al Minunilor; Cel Minunat", atestat in inscriptiile tracice. Intre divinitatile apropiate de zeul vesnic tanar se numara si Aminandar, cu varianta Amynander, atestat si ca nume de rege illyr. Teonimul A-Mynan, pentru Zalmoxis, permite despartirea in A-Minan-Dar sau A-Mynan-Der, cu posibilele traduceri "Ucenicul celui Minunat" ori "Prinos la Vraji; Cu Mult Farmec". Prin mutatii magice, foarte populare in lumea antica, variantele teonimului pot fi intelese si ca Amin-Andar "Al Doilea Inspirat" (cf. lat. animus "suflet; spirit; inima; fire"; hymnus "imn") ori "Cel ce supune Dihaniile" (cf. lat. lat. animalis "animal"; rom. a indura).
Desigur, astfel se si explica inca o denumire populara a acestei sarbatori, Gadinetul schiop, caci in romana veche, gadina inseamna "dihanie; jivina; salbaticiune". Se spune, in traditiile romanesti, ca la 30 brumar lupul devine mai sprinten, si nimic nu mai scapa dinaintea lui. Ca urmare, acum trebuie sa se ia masuri in plus pentru paza vitelor si sa se faca practici magice de aparare impotriva lupilor. Se crede ca nici un alt moment al anului nu este atat de prielnic pentru prefacerea oamenilor in pricolici, oameni cu chip de lup sau caine, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.
La randul lor, geto-dacii spuneau ca mama lui Ander era o lupoaica fermecata, numita Brito-Lagis ori Tergo-Lape. Cf. grec. lykos, lat. lupus "lup"; rom. pricolici, tricolici, varcolac. De aceea, la 30 brumar este si Ziua Lupului sau a Lupilor, iar Santandrei este patronul acestor gadine, ca si fratele lui, Sfantul Petru. Mai straniu e un obicei atestat la romanii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, dupa ce fac o papusa din carpe, numita Andrei, o aseaza pe lavita ca pe un mort si o jelesc.
Noaptea vrajilor
Noaptea Sfantului Andrei este una dintre cele mai importante ale anului pentru vraji si farmece. Astfel, in seara dinaintea sarbatorii se masoara cu grija noua cesti cu apa si se toarna intr-o strachina, ce se va aseza sub icoane. Apoi, in zori, se masoara cu aceeasi ceasca apa din strachina. Daca apa va prisosi macar cu un strop, va fi cu noroc; dar daca apa va scadea, va fi fara noroc. Tot in seara de Santandrei se pun intr-o ulcica sau intr-o sticluta cu apa ramurele de mar, cate una pentru fiecare din casa. Se tin asa pana la Anul Nou; a cui ramurica va fi inflorita, acela va avea noroc tot anul care vine.
In seara de Sfantul Andrei se seamana grau sau orz in ghivece de flori, iar de Anul Nou se trimite rasadul rudelor si prietenilor ca felicitare.Nu se matura, nu se da gunoiul afara din casa, si in general nu se da nimic, nici cu imprumut, ca-i de rau si-ti mananca lupii vitele sau iti fura hotii bucatele de pe ogor. Santandrei se mai tine si pentru calatori, sa nu-i manance lupii. Noaptea, se descanta sarea si se ingroapa, infasurata intr-un invelis, sub pragul usii grajdului; se dezgroapa la Sangeorz si se da in tarate vitelor ca sa fie aparate de lupi, de farmece si de toate relele. Femeile si fetele nu trebuie sa se spele si sa se pieptane. In aceasta noapte se aduna lupii, iar Sfantul Andrei, stapanul lor, ii imparte fiecaruia prada pentru iarna care incepe. Fiarele, mai ales lupii, umbla sa manance vitele celor ce nu tin sarbatorile. Lupoaica prinde pui pe care-i va fata in noaptea de Sangeorz. Vrajitoarele iau mana vitelor. Tot atunci se aduna si strigoii la chef.
Zaiafetul strigoilor
Pe la miezul noptii de Santandrei incep a se aduna strigoii si moroii, indeosebi prin cimitire, biserici ruinate, case pustii, paduri, mlastini, intre hotare, venind pe melite, butoaie sau cozi de matura; si dupa ce isi spun una-alta, intind o hora mare in vazduh. Strigoaicele si moroaicele se prin si ele la joc, despuiate si despletite, chiuind si rotindu-se ametitor, in vreme ce viforul fluiera, bufnitele si cucuvelele tipa. Strigoii se fac din copiii omorati de mamele lor, din oameni care si-au vandut sufletul diavolului si din sinucigasi. Ei nu mananca usturoi si ceapa si se feresc de tamaie. Pot fi vazuti si recunoscuti doar de cei nascuti sambata. Adeseori strigoii au coada paroasa, picioare de cal si gura de capcaun. Se pot preface oricand in lupi, cai sau in alte dobitoace. Ei provin si din mortii lasati singuri noaptea, pe sub care a trecut o pisica, un caine sau un soarece.
In Noaptea Strigoilor pot redeveni oameni, si se bat cu limbile de melita, se zgarie, se ranesc pana ce iese invingator unul dintre ei, care le va fi conducator un an de zile. Se bocesc unii pe altii, isi vindeca pe loc ranile, se intrupeaza din nou in animale si pornesc spre casele lor inainte de intaiul cantat al cocosilor. Se spune ca atunci cand strigoii nu se pot razboi intre ei, incearca sa prinda un muritor si sa-i suga sangele. Daca oamenii prind de veste ori simt ca sunt cautati de strigoi, fac tot soiul de vraji, ung usile si ferestrele caselor cu noua fire de usturoi sau pun rug de mure ori de zmeura pe la icoane, si atunci necuratii nu pot pune mana pe clanta ca sa deschida usa. Ca sa poata intra, strigoii cheama lucrurile din casa, sa vina sa le deschida: "Oala, lingura, furculita ori cociorva, deschide-mi!", si daca lucrurile strigate nu sunt intoarse cu gura in jos, atunci capata puteri de la strigoi, coboara si le deschid usa.
Daca insa omul e prevazator si tine lucrurile din casa intoarse, atunci scapa. In noaptea aceea e bine ca toti ai casei sa manance mujdei si sa se unga pe frunte, pe piept, in spate si la incheieturile trupului cu usturoi.
Pana pe la inceputul veacului al XX-lea, in Colinele Tutovei se desfasurau, in noaptea Sfantului Andrei, petreceri ale tinerilor. Inainte de lasarea serii, ca sa fie feriti de strigoi si de moroi, tinerii camuflau ferestrele si usile casei unde se tinea petrecerea si le ungeau cu mujdei de usturoi. Aceasta petrecere se numea Noaptea Strigoilor. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata ca sa fie pazite de o batrana la lumina lumanarii. Tinerii chefuiau, cantau, dantuiau si beau. Dimineata, la lumina zilei, ei ieseau in curtea casei, unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau.
Se impartea usturoiul si, intr-o veselie mare, se intorceau pe la casele lor. Usturoiul vegheat se pastra cu sfintenie, la icoana, si se intrebuinta peste an ca leac pentru tamaduirea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc. In Moldova, noaptea se numeste Pazitul Usturoiului si se celebreaza prin petreceri, chiar daca mai e destul pana ce sa se termine postul Craciunului.
Chemarea ursitului
Ca sa-si viseze ursitul, fata mare pune sub perna 41 de boabe de grau, spunand, inainte de a se culca: "Voi, 41 de fire de grau, / Eu voi adormi / si voi hodini. / Dar eu ma rog lui Dumnezeu / Sa-mi trimita ingerul meu, / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu." si daca viseaza ca i-a furat cineva graul, se va marita in curand. Alte fete de maritat pregatesc Turtuca de Andrei, o turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o mananca inainte de culcare. Baiatul care vine in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urmeaza sa o ceara de nevasta in cursul anului care vine. Prin unele sate, in noaptea de Santandrei, fata mare se duce despuiata la fantana, tinand in mana o lumanare din Noaptea Invierii, se apleaca peste ghizdul fantanii, si uitandu-se in oglinda apei, la lumina lumanarii, spune: "Sfinte Andrei, / Scoate-i chipul in fata apei, / Ca in vis sa-l visez, / Ca aievea sa-l vaz!" si atunci vede chipul ursitului ei.
In aceeasi noapte, fetele pandesc pe la casele unde nu sunt casatoriti de-a doua oara, ci doar cei ce s-au luat si traiesc in dragoste, si fura cate un resteu de la caruta, cu care fac farmece de dragoste. Fetele mai ghicesc de ursita si cu ajutorul parilor de la gard. Astfel, pe intuneric, ating un par, de la care numara in continuare pana la al noualea par, pe care leaga o sfoara sau lana rosie. A doua zi se duc sa vada cum le va fi alesul. Daca parul este drept si neted, viitorul mire va fi tanar si frumos, dar sarac. Iar de va avea coaja groasa, va fi bogat. Daca parul este stramb si noduros, mirele va fi urat. Daca parul este cu multe craci, ursitul va fi vaduv si cu multi copii. Noaptea, fata de maritat se incuie intr-o camera, se dezbraca in pielea goala, apoi se aseaza pe un scaun, avand in fata si in spate cate o oglinda, iar pe lateral patru lumanari aprinse. Se spune ca astfel isi vede ursitul in oglinda.
Unele fete isi fac de ursita cu noua potcoave, noua fuse, noua ace, noua cutite si o coasa, toate incalzite in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si se descanta de ursita.
Se deschid cerurile si pogoara ingerii
In popor se spune ca "La Sfantul Andrei / Creste ziua cat bobul de mei."In noaptea de Santandrei vorbesc toate animalele; dar cine le asculta ce spun moare. La miezul noptii se deschid cerurile si, in cantecele cocosilor, pogoara ingerii, izgonind strigoii si toate celelalte duhuri rele. Daca vitele mugesc in noaptea Sfantului Andrei, e semn ca vin lupii. Ca sa le fereasca, gospodarii din Bucovina fac o cruce din ceara si o lipesc pe cornul drept al vitelor. Cu cateva zile inainte de aceasta sarbatoare, femeile nu torc – "ca sa nu toarca lupii in casa". Din aceasta zi si pana la Craciun gospodinele nu mai torc si nu mai tes la razboi, de teama sa nu se supere Prea Curata Fecioara Maria pe ele. Daca e Luna Plina si cerul senin, va fi o iarna moinoasa. De va fi Luna Plina, dar cu zapada sau ploaie, iarna va fi grea, cu nameti mari.
Andrei, Cap de Iarna
Importanta Sfantului Andrei in calendarul arhaic se vede si din denumirile populare ale lunii decembrie: Andrea, Indrea, Undrea sau Udrea, legate de numele apostolului. E posibil ca, la daci, AN-DAR sa fi insemnat si "An Implinit; Culmea Anului; Ani Multi" (cf. an; tare); de aici avem sfintii "batrani", care incheie anul: Mos Andrei, Mos Nicolae, Mos Craciun. In legatura cu Sfantul Andrei mai exista credinta ca, in noaptea premergatoare sarbatorii sale, se pot afla autorii unor omoruri sau furturi sau unde se afla persoane ori bunuri disparute fara urma sau de unde a pornit o nenorocire asupra unei case. In acest sens, cel ce vrea sa afle acestea, posteste cu trei zile inainte, apoi merge la cimitir, la miezul noptii, cu lumanari, apa sfintita, un vas nou cu gura larga si cateva monede de argint, pe care le aseaza deasupra unui mormant vechi si parasit. Rostind anumite descantece, poate vedea in apa turnata in vas firul intamplarilor tainice pe care le doreste dezvaluite. Tot atunci poate vedea ingerii coborand pe scari de aur, inarmati cu sabii de foc, cu care aduc lumina pe pamant.
