In numele omului nou khmerii rosii cambodgieni au facut milioane de victime
In doar patru ani cat s-au aflat la putere (1975–1979), khmerii rosii au ucis aproximativ doua milioane de persoane, un sfert din populatia Cambodgiei. Tortionarul–sef al regimului, Kaing Guek Eav, supranumit "Douch", este primul lider al comunistilor radicali cambodgieni adus in fata tribunalului infiintat sub egida ONU pentru judecarea crimelor odioase ale dictaturii lui Pol Pot, care a murit in arest la domiciliu, inainte ca instanta speciala sa isi inceapa activitatea.
"Douch" a fost comandantul temutei inchisori Tuol Sleng (S–21), un asa–zis centru de interogare, de fapt un centru de tortura prin care au trecut aproximativ 15.000 de detinuti dintre care nu sunt cunoscuti decat 12 supravietuitori, intre care o singura femeie, crutata, probabil, pentru ca era din aceeasi regiune cu "Duch", lucru dovedit de accentul ei.
Desi mai putin "eficiente" decat Tuol Sleng, inchisorile si lagarele au impanzit Cambodgia, khmerii rosii fiind adeptii ideii "reeducarii prin munca" a intelectualilor "pervertiti" de cultura occidentala si a oricarei categorii sociale care ar fi putut avea porniri de rezistenta. Prigoana impotriva intelectualilor era atat de inversunata incat o pereche de ochelari il putea trimite pe purtator in lagar sau, daca era deja acolo, la moarte in chinuri.
Multi si-au ascuns sau au incercat sa isi ascunda adevarata profesie, un caz dramatic fiind cel al lui Haing S. Ngor care, supravietuind dictaturii lui Pol Pot, a ajuns in America, devenind celebru datorita rolului inspirat partial din viata sa reala, interpretat in filmul "Killing Fields" ("Campiile ucigase"). Internat intr-un lagar impreuna cu sotia, din cauza originii chineze a tatalui sau, Haing S. Ngor a ascuns faptul ca era medic, chirurg si ginecolog, fiind nevoit sa isi sacrifice chiar sotia insarcinata, careia ar fi trebuit sa ii faca o operatie cezariana. Daca ar fi operat-o, nu i-ar fi salvat oricum de furia calailor lor nici pe ea, nici pe copil, semnand si propria condamnare la moarte.
Cu acest pret cumplit, a supravietuit caderii regimului khmerilor rosii, ajungand mai intai intr-un lagar pentru refugiati din Thailanda, unde i-a ingrijit pe alti supravietuitori, iar apoi, in 1980, stabilindu-se in SUA, unde nu a mai profesat ca medic. Cartile sale, "A Cambodian Odyssey" si "Survival in the Killing Fields", ca si contributia sa la realizarea filmului "Killing Fields" si rolul care i-a adus un premiu Oscar, au dezvaluit crimele khmerilor rosii in toata hidosenia lor. Destinul de erou tragic al lui Haing S. Ngor s-a implinit printr-o ultima lovitura. Dupa ce a supravietuit "campiilor ucigase", el a fost impuscat in fata casei sale din cartierul chinezesc din Los Angeles. Se pare ca ar fi fost vorba despre un jaf, Ngor acceptand sa le dea hotilor ceasul Rolex pe care il purta, dar refuzand sa renunte la un medalion cu fotografia sotiei sale. Altii spun insa ca ar fi fost o crima motivata politic, mana lunga si necrutatoare a khmerilor rosii ajungandu-l si in America.
Evadare din Infern
Un alt supravietuitor al lagarelor de reeducare prin munca fortata infiintate si conduse de khmerii rosii este Sichan Siv, fost ambasador al SUA la Consiliul Economic si Social al ONU, care a vorbit despre dramatica sa experienta in cartea "Golden Bones: An Extraordinary Journey from Hell in Cambodia to a New Life in America", publicata in 2007. Cu cativa ani inainte, Sichan Siv a evocat, in timpul unei vizite la Bucuresti, calvarul prin care a trecut in lagar si fuga sa spre libertate. Gandul ca trebuie sa evadeze si speranta redobandirii libertatii i-au dat puterea sa indure cele 18 ore de munca din fiecare zi, la taiat copaci din jungla, munca pentru care primeau o singura masa saracacioasa. Detinutii nu aveau parte nici de odihna, pentru ca noaptea erau siliti sa asculte interminabile prelegeri de indoctrinare comunista, iar pedepsele pentru neatentie erau tortura si, deseori, moartea. "Nu stiam niciodata daca in dimineata urmatoare voi mai fi in viata. De cate ori deschideam ochii, imi spuneam ca trebuie sa evadez", a rezumat Sichan Siv in cateva cuvinte experienta terifianta pe care a trait-o in lagar. O sansa s-a ivit in ianuarie 1976, cand paznicii lagarului au anuntat ca au nevoie de un operator pentru o macara, care urma sa fie folosita la incarcarea in camioane a bustenilor taiati din jungla, spre frontiera cu Thailanda, unde isi gaseau refugiu cei care reuseau sa scape din Cambodgia. Desi nu urcase niciodata intr-o macara, Sichan Siv nu a stat pe ganduri si, realizand ca acest post de lucru l-ar aduce mai aproape de libertate, a spus ca are calificarea cautata. Norocul a fost inca o data de partea lui, pentru ca a reusit sa gaseasca un manual tehnic al unei macarale, pe care l-a studiat cu atentie noaptea, la un capat de lumanare, ascuns cu capul sub patura si fara sa aiba ochelarii de care ar fi avut nevoie, dar care erau un articol prohibit sub khmerii rosii, mai ales intr-un lagar.
In cateva zile, Sichan a inceput sa lucreze ca macaragiu, intr-un punct de incarcare a bustenilor aflat la aproximativ 50 de kilometri de frontiera, la care se ajungea cu un camion. "Am inceput sa studiez cu atentie zona si mi-am dat seama ca punctul cel mai apropiat de Thailanda de pe traseul parcurs zilnic in camion era undeva intre postul de lucru si cel mai apropiat sat. In ziua de 13 februarie 1976, ma intorceam in lagar dupa munca, in remorca unui camion cu busteni. Eram singur. In mod normal, ne insoteau cate doi khmeri rosii, unul in cabina soferului, celalalt in remorca, dar in acea zi s-a intamplat sa fie un singur paznic, care a urcat in cabina soferului. Mi-am dat seama ca atunci era momentul sa pun in aplicare planul de evadare. Cand am ajuns in locul despre care stiam ca e cel mai apropiat de granita, am sarit din camion. Imi dadusem seama ca, daca as fi sarit lateral, m-ar fi vazut fie khmerul rosu, fie soferul, asa ca m-am tarat pe busteni pana in spatele remorcii si am sarit pe acolo. Dar camasa mea s-a prins intr-un bustean. Era foarte rezistenta, o camasa militara americana pe care o vopsisem in negru — toata lumea purta negru sub khmerii rosii. Eu eram foarte slab, camasa ma tinea ca intr-o plasa, si am fost tarat de camion cateva sute de metri pana am reusit sa ma desprind. Cum am cazut, m-am si ridicat si am luat-o la fuga din toate puterile", a povestit fostul detinut cum a inceput drumul sau spre libertate. A mers trei zile si trei nopti prin jungla, fara sa aiba nimic de mancare. Intr-o noapte, a cazut intr-o capcana, o groapa adanca, cu pari ascutiti. "Spre norocul meu, sunt inalt pentru un cambodgian, iar un par care pe un conational de-al meu de statura medie l-ar fi impuns in piept si l-ar fi ucis pe mine m-a impuns in sold. Am fost ranit grav, dar puteam sa merg. Am continuat sa inaintez prin jungla pana cand a rasarit soarele si mi-am dat seama ca reusisem sa ajung in Thailanda". Numarul 13 pare sa aiba o semnificatie speciala pentru Sichan Siv, o semnificatie pe care a dorit sa o sublinieze si in fata ascultatorilor sai de la Bucuresti: "Interesant este ca am evadat la 13 februarie 1976 si exact 13 ani mai tarziu, la 13 februarie 1989, am intrat pentru prima data in Casa Alba, la invitatia presedintelui George Bush tatal. Asta cred ca spune multe despre America".
Alti lideri ai khmerilor rosii isi asteapta judecata
Tribunalul special sub patronajul ONU, infiintat la Phnom Penh in 2006, ii va judeca si pe alti patru membri marcanti ai regimului khmerilor rosii, intre care si "Prima Doamna" a acestora, Ieng Thirith, fost ministru pentru Actiuni sociale. In varsta de 76 de ani, ea sustine ca este prea slabita pentru a se putea adresa Curtii. Sotul ei, Ieng Sary, fost ministru de Externe, isi asteapta si el procesul, dar a trebuit sa fie mutat din arest intr-un spital, din cauza starii precare a sanatatii. Spre deosebire de victimele regimului criminal pe care l-au slujit, cei patru acuzati beneficiaza de toate drepturile. La fel de varstnici si, in unele cazuri, purtand povara mutilarilor provocate de tortura, supravietuitorii terorii sunt chemati sa depuna marturie impotriva calailor lor.
Procedura legala este respectata, dovezile si lista martorilor fiind analizate cu atentie, pentru a fi conforme cu normele de drept. Apararea a contestat una dintre probe, un film facut de militarii vietnamezi in lagarul de la Tuol Sleng, la doua zile dupa inlaturarea regimului khmerilor rosii. Pedeapsa cu moartea a fost exclusa, chiar si in cazul tortionarului–sef "Douch".
Liderul suprem, Pol Pot, a scapat de judecata celor vii, dar cele doua milioane de morti pe care ii are pe constiinta si-au pronuntat sentinta imanenta.
