Unul dintre cei mai mari economiști din ultimele decenii este un român aproape necunoscut în țara sa natală. Nicholas Georgescu-Roegen a fost fondatorul bioeconomiei. Din anii ’70, el a creat o teorie economică prin care a influențat profund dezvoltarea ecologiei. Nicholas Georgescu-Roegen a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Economie, însă nu a reușit să primească această recunoaștere internațională.
Teoria sa cea mai importantă a fost publicată în anul 1971, sub titlul „Legea Entropiei și Procesul Economic“. În esență, aceasta afirmă că toate resursele naturale sunt degradate ireversibil când sunt utilizate în activitatea economică. Deceniile care au trecut de atunci confirmă justețea teoriei formulate de Nicholas Georgescu-Roegen, care a murit în Statele Unite ale Americii în 1994.
O personalitate complexă
Nicholas Georgescu-Roegen – născut Nicolae Georgescu, pseudonimul Roegen reprezintă Ne Geor inversat, utilizat ca un retronim – a venit pe lume în anul 1906, la Constanța, într-o familie mixtă din punct de vedere etnic. Tatăl său, ofițer în Armata Regală Română, cu origini grecești, iar mama sa, de origine română, era profesoară de broderie la școala de fete din orașul de pe malul Mării Negre. Pentru Nicolae Georgescu, tatăl său a fost modelul principal. Încă de la o vârstă fragedă, a învățat de la tatăl său să citească și să calculeze. „El mi-a plantat semințele curiozității intelectuale“, mărturisea mai târziu economistul. Însă acesta nu s-a bucurat prea mult de părintele său. Tatăl a avut un conflict cu superiorii săi și, din motive disciplinare, a trebuit să demisioneze din armată. Acest lucru l-a afectat profund, iar fostul ofițer a murit pe când fiul său avea doar 8 ani.
Din acel moment, modelul lui Nicolae Georgescu a devenit mama sa, care l-a învățat valoarea muncii serioase.
Tot în copilărie, Nicolae Georgescu și-a format spiritul cosmopolit. El mărturisea că în primii ani de viață a avut prieteni de toate etniile și de toate religiile. Înainte de Primul Război Mondial, Constanța era, poate, cel mai cosmopolit oraș al României. Avea doar 25.000 de locuitori, dar era cel mai important port românesc și, totodată, cea mai importantă așezare urbană din Dobrogea, teritoriu care aparținuse Imperiului Otoman până în anul 1878 și care fusese cedat Regatului României după Războiul de Independență.
Dobrogea era un adevărat mozaic etnic, în care trăiau români, turci, tătari, bulgari, greci, ruși, ucraineni, italieni, armeni sau germani. În acest mediu, Nicolae Georgescu a învățat să îi aprecieze pe oameni pentru ceea ce sunt, nu pentru că au o origine anume sau pentru o religie ori alta.
Încă din primii ani de școală, Nicolae Georgescu a excelat în domeniul matematicii. Unul dintre profesorii săi, care a remarcat inteligența copilului, l-a încurajat pe acesta să candideze pentru o bursă la cel mai prestigios liceu militar din România, Liceul „Nicolae Filipescu“ de la Mănăstirea Dealu. În calitate de orfan al unui fost ofițer, dar și pentru calitățile sale intelectuale deosebite, Nicolae Georgescu a obținut bursa dorită.
Bursier la un liceu militar de elită
Bursa i-a fost oferită pe când viitorul economist avea doar 10 ani. Însă, în 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei, astfel că înmatricularea sa a fost amânată. Dobrogea era una dintre cele mai expuse teritorii în fața unei ofensive bulgare, care nu a întâziat să se producă. Înainte de aceasta, Nicolae Georgescu și mama sa s-au refugiat în București, unde locuia bunica maternă a viitorului economist. Însă nu peste multă vreme, Capitala avea să fie invadată de Puterile Centrale, iar pentru Nicolae Georgescu și pentru familia sa au urmat doi ani de grele încercări, de foame și de alte lipsuri materiale. Visul copilului era să devină profesor de matematică, însă, din cauza greutăților cauzate de război, abia putea să învețe.
Probleme cu înțelegerea materiei
După terminarea Primului Război Mondial și retragerea armatei bulgare din Dobrogea, Nicolae Georgescu și mama sa s-au întors în Constanța. Tânărul a cerut să fie primit, în cele din urmă, la prestigiosul liceu militar de la Mănăstirea Dealu, unde au fost formați unii dintre cei mai buni ofițeri ai Armatei Române. În cele din urmă, a fost, în sfârșit, înmatriculat. Începutul studiilor a fost foarte greu.
România nu avea suficienți specialiști în cercetarea economică
Din perioada celor doi ani de război, Nicolae Georgescu avea probleme cu înțelegerea anumitor materii. Standardele educaționale ale Liceului Militar „Nicolae Filipescu“ de la Mănăstirea Dealu erau foarte înalte, iar profesorii care predau viitorilor ofițeri erau printre cei mai buni din țară. Foarte mulți dintre acești profesori au fost promovați ulterior în învățământul universitar.
Tânărul Nicolae Georgescu s-a adaptat cu dificultate și la disciplina militară strictă impusă elevilor acestui liceu, precum și la abundența de exerciții fizice menite să îi fortifice pe elevi. Nicolae Georgescu a resimțit greu despărțirea de mama sa. Elevii liceului de la Mănăstirea Dealu nu aveau permisiunea să părăsească această unitate decât în timpul vacanței de vară și al vacanțelor de Crăciun și de Paști. După începutul mai greu, Nicolae Georgescu a devenit unul dintre cei mai buni elevi ai liceului militar de elită. El a excelat în domeniul matematicii. Mai târziu, Nicolae Georgescu își amintea că anii petrecuți în cadrul liceului de la Mănăstirea Dealu au fost decisivi în formarea sa ca om.
În acea perioadă, Nicolae Georgescu, care avea un tiz printre elevii liceului, a decis să își schimbe numele și și-a adăugat Roegen, un nume pe care și l-a ales el singur și care derivă chiar din numele de familie pe care îl purta. Mai târziu, stabilit în Occident, el și-a schimbat și forma prenumelui său din Nicolae în Nicholas, pentru că se săturase să tot fie întrebat dacă este rus sau nu.
Nicolae Georgescu a terminat Liceul Militar „Nicolae Filipescu“ de la Mănăstirea Dealu în anul 1923. Rezultatele foarte bune la învățătură și starea materială precară a familiei sale l-au făcut eligibil pentru o bursă, pe care a primit-o cu aprobarea Regelui Ferdinand I al României. Cu ajutorul acestei burse, Nicolae Georgescu-Roegen a devenit student al Universității București. Bineînțeles, a ales studiul matematicii.
Viitorul economist a fost dezamăgit de unii dintre profesorii săi, care aveau o pregătire științifică mai slabă decât cea a profesorilor de la Liceul Militar „Nicolae Filipescu“. Însă cea mai mare bucurie a anilor de universitate a fost faptul că și-a cunoscut în această perioadă viitoarea soție, Otilia Busuioc, care era, la rândul ei, studentă.
Pentru că bursa pe care o primea era neîndestulătoare și pentru că mama sa, văduvă, nu îi putea oferi sprijin material, Nicolae Georgescu-Roegen a început să lucreze. Câștiga diferite sume pentru că preda lecții particulare de matematică. În anul 1926, a absolvit facultatea cu calificativul „cum laudae“, după ce se remarcase drept unul dintre cei mai buni matematicieni din generația sa.
Tot în anii de universitate, Nicolae Georgescu-Roegen s-a apropiat de unul dintre cei mai străluciți profesori bucureșteni, Traian Lalescu. Acesta era preocupat de aplicarea metodelor matematicii în studiul problemelor economice și l-a încurajat și pe Nicolae Georgescu-Roegen să studieze acest domeniu. Traian Lalescu i-a spus tânărului său discipol că trebuie să încerce să studieze în străinătate, deoarece România nu avea suficienți specialiști capabili în acest domeniu al cercetării științifice.
De la București la Paris
Însă, în acea perioadă, Nicolae Georgescu-Roegen nu avea banii necesari. Astfel că, imediat după terminarea facultății, a candidat și a obținut un post de profesor de matematică într-o școală secundară din Constanța, pentru a fi mai aproape de mama sa. Însă Traian Lalescu l-a recomandat pe discipolul său pentru o bursă de studiu, iar în 1927 Nicolae Georgescu-Roegen a obținut o bursă oferită de Institutul de Statistică al Universității Sorbona din Paris.
În perioada studiilor sale pariziene, Nicolae Georgescu-Roegen și-a lărgit considerabil aria de interes dincolo de granițele matematicii pure. A participat la cursurile susținute de cei mai străluciți matematicieni și economiști francezi, însă nu s-a mulțumit cu atât. În paralel, a început să audieze cursurile susținute de personalități preocupate de filosofia științei, precum Blaise Pascal sau Henri Bergson.
Vreme de trei ani, Nicolae Georgescu-Roegen a avut parte de o viață intelectuală extraordinară și de o viață materială plină de greutăți. El era unul dintre studenții săraci din Paris, iar banii pe care îi primea nu îi ajungeau, astfel că, de multe ori, tânărul român se culca flămând.
Însă Nicolae Georgescu-Roegen nu s-a dat bătut, iar în anul 1930 și-a susținut teza de doctorat, în care argumenta teoria ciclurilor economice care este folosită azi de toți marii economiști ai lumii.
Profesorii francezi au fost profund impresionați de munca tânărului român. Unul dintre ei, Emile Borel, a spus că Nicolae Georgescu-Roegen va revoluționa teoria economică mondială. Nu avea să se înșele. Tot profesorul Emile Borel a insistat să publice concluziile cercetărilor desfășurate de Nicolae Georgescu-Roegen în cele mai prestigioase publicații științifice din Franța.
În perioada în care studia la Paris, Nicolae Georgescu-Roegen a descoperit lucrările unuia dintre cei mai importanți savanți britanici ai timpului său, Karl Pearson, care preda la University College of London. Tot în acea perioadă, Nicolae Georgescu-Roegen a avut șansa să se împrietenească cu un tânăr englez, a cărui familie locuia la Londra. Această familie a fost de acord să îl găzduiască pe românul care făcuse o impresie atât de puternică asupra lumii științifice din Paris și nu doar că Nicolae Georgescu-Roegen a locuit în casa din Londra a noilor săi prieteni, ci a învățat acolo limba engleză atât de bine încât a putut să studieze la universitatea londoneză.
Mai târziu, cercetătorul român mărturisea că în Londra s-a simțit mult mai bine decât în Paris, unde studenții francezi erau ostili străinilor. De asemenea, a fost impresionat de deschiderea și de căldura cu care a fost tratat de profesorii și de colegii săi britanici în cei doi ani cât a studiat în capitala Regatului Unit al Marii Britanii. Nicolae Georgescu-Roegen a avut șansa să studieze chiar cu Karl Pearson, care l-a influențat profund în plan metodologic și filosofic. Între cei doi cercetători s-a legat o strânsă prietenie și au lucrat împreună la mai multe proiecte din domeniul statisticii.
Bursier al Fundației Rockefeller
Și la Londra Nicolae Georgescu-Roegen s-a făcut remarcat prin inteligența sa și prin calitatea muncii sale. De aceea, unul dintre reprezentanții Fundației Rockefeller, una dintre cele mai prestigioase instituții din lume care avea drept obiectiv sprijinirea tinerilor cercetători, i-a oferit o bursă.
De fapt, în perioada interbelică o serie de vârfuri ale elitei intelectuale românești au beneficiat de generosul sprijin oferit de fundația familiei Rockefeller, inclusiv ilustrul psiholog clujean Nicolae Mărgineanu, unul dintre pionierii studierii psihologiei muncii în întreaga lume și care avea să devină, în perioada comunistă, deținut politic din cauza legăturilor sale cu lumea academică americană.
Bursele Rockefeller erau unele dintre cele mai prestigioase din lume, astfel că și Nicolae Georgescu-Roegen a acceptat cu bucurie sprijinul oferit de fundația familiei de miliardari americani. Astfel, el a ajuns să studieze la Universitatea Harvard, la rândul său una dintre cele mai prestigioase de peste Oceanul Atlantic. Însă, înainte de a pleca la Harvard, Nicolae Georgescu-Roegen a decis să se întoarcă pentru un an în România, pentru a fi alături de bătrâna sa mamă, care avea mari probleme de sănătate. În perioada petrecută în țară, tânărul cercetător român a redactat una dintre lucrările sale fundamentale, intitulată Metoda Statistică.
În toamna lui 1934, Nicolae Georgescu-Roegen a pornit spre Statele Unite ale Americii. În perioada în care acceptase bursa oferită de Fundația Rockefeller, intenția sa era de a lucra într-un proiect numit Barometrul Economic Harvard, însă, în momentul în care a ajuns la această prestigioasă universitate, proiectul fusese anulat, deoarece membrii echipei sale nu fuseseră în măsură să anticipeze deloc Marea Criză Economică declanșată în anul 1929 și care a fost una dintre cele mai devastatoare depresiuni economice experimentate de omenire în ultimele secole.
Dar lui Nicolae Georgescu-Roegen avea să îi surâdă din nou șansa. El l-a cunoscut pe marele savant american Joseph Schumpeter, care studiase ciclurile economice și care l-a încurajat pe tânărul român să își aprofundeze cercetările în acest domeniu.
Un savant recunoscut pe plan mondial
În anii 1970, Nicolae Georgescu-Roegen a avut o scurtă colaborare cu Clubul de la Roma și s-a afirmat drept unul dintre cei mai influenți economiști ecologiști. În această perioadă, el a publicat una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Limitele Creșterii, care a apărut chiar sub egida Clubului de la Roma. Această lucrare a stârnit largi controverse, pentru că atrăgea atenția întregii omeniri că dezvoltarea economiilor occidentale poate fi încetinită de numeroși factori, inclusiv de epuizarea unor resurse naturale. În momentul publicării cărții, Nicolae Georgescu-Roegen a fost aspru criticat de mulți economiști, însă criza petrolului, care a apărut câțiva ani mai târziu, a demonstrat că savantul român avea dreptate.
În acea perioadă, Nicolae
Georgescu-Roegen a ajuns să predea și în universități europene, precum cea din Geneva, unde a legat numeroase prietenii, printre care cea cu istoricul francez Jacques Grinevald. Printre prietenii săi s-au mai numărat Juan Martinez-Alier sau francezul Serge Latouche. În 1976, în momentul pensionării sale, Universitatea Vanderbilt a publicat un volum omagial, la care și-au adus contribuția, printre alții, și patru laureați ai Premiului Nobel pentru Economie.
Membru al Academiei Române
Nicolae Georgescu-Roegen a continuat să colaboreze cu Universitatea Vanderbilt și după pensionare. Savantul român a avut norocul să trăiască îndeajuns pentru a vedea prăbușirea regimului comunist și eliberarea României. După Revoluția din 1989, el a devenit membru al Academiei Române și a declarat că este foarte onorat de alegerea sa. A murit în anul 1994, iar soția sa a mai trăit încă patru ani. Cuplul Georgescu-Roegen nu a avut copii.
A rămas în istoria economiei mondiale pentru abordarea sa ecologistă, pentru viziunea sa și pentru faptul că a teoretizat limitările aduse de resursele naturale introduse în circuitul economic într-o perioadă în care cei mai mulți dintre economiști credeau că a încetat ciclicitatea economiei și că resursele naturale pot susține o creștere constantă a economiei mondiale și a prosperității. Preocuparea tot mai accentuată pentru tehnologii nepoluante, pentru energie verde și pentru mașini electrice confirmă teoria savantului român.
Plecarea. Transfug cu ajutorul evreilor recunoscători
Nicolae Georgescu-Roegen s-a opus comunismului, iar poziția sa în conducerea PNȚ și rolul proeminent jucat în Comisia de Armistițiu l-au transformat într-o țintă. Nicolae Georgescu-Roegen a beneficiat de ajutorul comunității evreiești, care îi era recunoscătoare pentru faptul că, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, savantul român îi ajutase pe mulți evrei, chiar cu riscul vieții sale. În acest context, liderii comunității evreiești i-au oferit lui Nicolae Georgescu-Roegen și soției sale acte contrafăcute care atestau că ar fi fost evrei. Cu ajutorul acestor acte, ei au reușit să se îmbarce pe un vapor în Constanța și să ajungă în Turcia. „A trebuit să fug din România înainte să fiu aruncat în închisoare“, își amintea Nicolae Georgescu-Roegen.
Din Turcia, Nicolae Georgescu-Roegen a pornit într-o lungă și obositoare călătorie de-a lungul Europei devastate de război. În cele din urmă, a ajuns în Franța, unde s-au îmbarcat pe un vapor spre Statele Unite ale Americii. În 1948, Nicolae Georgescu-Roegen a primit statutul de refugiat politic în Statele Unite.
La Universitatea Harvard a fost foarte bine primit. A fost numit într-un post de lector și de cercetător asociat și a colaborat cu reputatul savant Wassily Leontief. Era, însă, vorba doar de un angajament temporar. În timp ce muncea pentru Universitatea Harvard, Nicolae Georgescu-Roegen a fost abordat de Universitatea Vanderbilt, care i-a oferit postul de profesor de economie.
Cercetare. Profesor la Universitatea Vanderbilt
Pentru că la Harvard nu avea perspectiva unui angajament permanent care să poată fi obținut într-un timp rezonabil, Nicolae Georgescu-Roegen a decis să se mute în Nashville, la Universitatea Vanderbilt, în 1949. Savantul român a rămas angajatul acestei universități până la pensionarea sa, în 1976.
Ar fi avut perspectiva de a reveni la Harvard, dar mentorul său, Joseph Schumpeter, a murit în anul 1950.
În anii petrecuți la Universitatea Vanderbilt, Nicolae Georgescu-Roegen și-a creat o carieră academică impresionantă și a publicat cercetări revoluționare în domeniul economic. Munca sa a ajuns să fie apreciată pe toate continentele și să primească distincții internaționale. De asemenea, a devenit mentorul unor savanți precum Herman Daly, cu care, mai târziu, a avut relații reci.
Secretar al Comisiei de Armistițiu
Anul 1944 a adus ocuparea de facto a României de către Uniunea Sovietică. A fost formată o Comisie de Armistițiu, iar Nicolae Georgescu-Roegen, care stăpânea foarte bine limbile franceză și engleză, a fost numit secretar al acestei comisii. În perioada 1941-1944, România luptase de partea Germaniei naziste. Intrarea României în război fusese decisă de Ion Antonescu, care dorise să elibereze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței, ocupate de URSS în 1940. Însă Ion Antonescu a decis ca Armata Română să lupte dincolo de Nistru, iar acest lucru a dus la declanșarea războiului și cu Marea Britanie și cu Statele Unite ale Americii.
Pe 23 august 1944, Majestatea Sa Regele Mihai I a decis să îl aresteze pe Ion Antonescu și, pentru că Germania nazistă nu a acceptat răsturnarea de regim și ieșirea României din Axă, a atacat Bucureștiul. România s-a alăturat, astfel, de la 23 august 1944, Națiunilor Unite, iar contribuția românească a dus la scurtarea războiului cu șase luni, după cum estimează istoricii occidentali. Sovieticii însă doreau să trateze România ca o țară ocupată. De aceea, ei au amânat negocierea armistițiului cu România până în septembrie 1944, timp în care au arestat și trimis în Siberia un mare număr de ofițeri și soldați români.
Discipolul lui Joseph Schumpeter, marele economist american
Întâlnirea cu profesorul american avea să îi schimbe definitiv viața lui Nicolae Georgescu-Roegen. Joseph Schumpeter l-a introdus într-un grup de economiști de elită, din care făceau parte personalități precum Oskar Lange sau Nicolae Kaldor. Acest mediu intelectual l-a stimulat să se dedice total studierii ciclurilor economiei. Joseph Schumpeter a devenit mentorul românului, care, fără să fie economist, a început să studieze această știință cu metode deja brevetate în statistică și în matematică.
În perioada în care studia la Universitatea Harvard, a publicat o serie de lucrări legate de producție și de preferințele consumatorilor. Nicolae Georgescu-Roegen, care era însoțit de soția sa, a reușit să strângă suficienți bani și să obțină alții și de la un sponsor, în așa fel încât să poată călători și să viziteze mai multe universități americane.
În cursul acestei călătorii, el s-a întâlnit cu unii dintre cei mai mari savanți ai timpului său, de la Irving Fischer la Albert Einstein, pe care l-a întâlnit la Universitatea Princeton. După această călătorie, Joseph Scumpeter i-a oferit tânărului un post la Universitatea Harvard. Însă Nicolae Georgescu-Roegen a declinat oferta, pentru că dorea să se întoarcă în România și să își servească țara.
În primăvara lui 1936, a părăsit Statele Unite ale Americii cu un vapor. În drum spre casă, s-a întâlnit cu Friedrich Hayek și cu John Hicks. În perioada 1937-1948, Nicolae Georgescu-Roegen a fost martor la atrocitățile aduse de Cel de-al Doilea Război Mondial și de ascensiunea comuniștilor. De asemenea, în această perioadă și-a pierdut și singurul său frate, care a dezvoltat o reacție fatală la un vaccin împotriva tuberculozei.
Colaborator al lui Iuliu Maniu
În primii ani de la întoarcerea în țară, Nicolae Georgescu-Roegen s-a bucurat de o mare apreciere și a devenit director adjunct al Institutului Central de Statistică. De asemenea, a fost numit în Biroul Național pentru Comerț și a fost implicat în negocierea unor acorduri comerciale complicate cu Marile Puteri.
În acea perioadă, România era un subiect de maxim interes pentru aceste puteri, deoarece era unul dintre principalii producători de petrol din lume și principala sursă de petrol pentru piața europeană. Regele Carol al II-lea încerca să întărească relațiile privilegiate cu Franța și cu Marea Britanie și oferea grâu și petrol în schimbul unor livrări de armament și de muniție. În aceste negocieri erau implicați diplomați de primă mână, precum șeful Legației României la Londra, V.V. Tilea.
Însă demersurile suveranului român nu au avut rezultatele scontate, deoarece puterile democratice occidentale nu realizau amploarea pericolului reprezentat de Adolf Hitler.
În aceste condiții, Regele Carol al II-lea al României a încercat să cumpere armament din Cehoslovacia. Însă această țară a fost dezmembrată de Reich-ul nazist, astfel că echipele de negociatori internaționali din partea României, din care făcea parte și Nicolae Georgescu-Roegen, încercau să facă o adevărată echilibristică și să alterneze concesiile economice și cele politice cu scopul de a salvgarda integritatea teritorială și independența României.
Nicolae Georgescu-Roegen a fost implicat și în negocierile dintre România și Ungaria, pornite la presiunea Puterilor Axei și, îndeosebi, a Germaniei naziste și a Italiei fasciste. Aceste negocieri aveau menirea să rezolve diferendele dintre cele două țări, însă au eșuat, iar acest eșec a dus la Diktatul de la Viena, prin care România a fost nevoită să cedeze Transilvania de Nord.
Tânărul matematician cu pasiune pentru economie era un partizan necondiționat al alianței cu democrațiile occidentale. De asemenea, s-a implicat și în politica internă și a devenit membru al Partidului Național Țărănesc condus de Iuliu Maniu.
Curând, Iuliu Maniu a remarcat capacitatea intelectuală deosebită a lui Nicolae Georgescu-Roegen și l-a promovat printre liderii partidului, astfel că a devenit membru al Consiliului Național al acestei formațiuni politice. Pentru munca sa academică, el a avut puțin timp, pentru că deja era implicat în activitatea guvernamentală și în cea politică. Totuși, și-a găsit răgazul de a colabora la redactarea Enciclopediei României.
