Margaretei Sterian, figura exemplara care a traversat cu seninatate, in intregul sau, zbuciumatul secol XX.
Margareta Sterian s-a nascut la 16 martie 1897 in orasul Buzau. A urmat cursurile liceale ale scolii Evanghelice din Bucuresti, avandu-l profesor de limba romana pe scriitorul Ioan Slavici, iar de desen pe Richard Canisius, pictor-gravor. In vacante, in orasul natal, ia lectii de desen cu pictorul Gore Mircescu. Face studii de arta la Paris intre 1926 si 1929. In vara lui 1929, in cadrul Seminarului de sociologie, etica si politica al Universitatii Bucuresti, ia parte la campania monografica de la Dragus condusa de profesorul Dimitrie Gusti. In decembrie acelasi an, participa la expozitia organizata de Seminarul de sociologie, etica si politica al Universitatii, cu sase portrete de tarani si copii din Dragus. In decembrie 1929 – ianuarie 1930, deschide prima expozitie personala la Bucuresti, in Sala Mozart, in care expune peisaje, naturi statice si ciclul de portrete "Copii din Dragus" (30 de lucrari). Se poate spune astfel ca, la fel ca in cazul multor alte nume importante din generatia interbelica (in acel an, de pilda, colegi i-au fost Lena Constante si Harry Brauner), in miezul carierei Margaretei Sterian se afla expeditiile monografice de vara conduse de Dimitrie Gusti, laborator de forjare al unor personalitati exceptionale; nu era decat inceputul a ceea ce a devenit o opera prodigioasa.
Pe cat de complexa si fertila a fost viata si opera unei personalitati exceptionale ca Margareta Sterian (1897-1992), artista plastica, poeta si prozatoare, traducatoare, cu realizari majore in toate aceste domenii, pe atat de bogata se dovedeste a fi posteritatea marii artiste. Carti si albume, reeditari si studii critice, au aparut intens in cei aproape 15 ani de la moartea sa, cateva expozitii retrospective sau partiale au putut fi vazute in diverse spatii, premiile "Margareta Sterian" ale Muzeului National de Arta s-au decernat in fiecare an, una dintre strazile care intersecteaza bulevardul Dacia ii poarta numele. Aceasta chiar daca, in contextul actual al deprecierii notiunii de valoare (artistica si umana) si al dezinteresului fata de memoria noastra culturala, astfel de lucruri trec oarecum neobservate, atentia generala fiind captata de kitschul tipator, produse semiculturale cu valoare mercantila insa. Situatia se conjuga cu un alt fapt: relatia noastra ambivalenta, de tip schizoid, cu fenomenul interbelic romanesc, caruia pe de o parte i se idolatrizeaza / demonizeaza un numar foarte restrans de figuri, pe de alta parte i se impune un blocaj mental, de parca ar fi vorba de un balast de care trebuie sa scapam cat mai repede. "Starea de fapt" l-a facut pe marele carturar Iordan Chimet, in volumul sau "Cartea prietenilor mei", ultimul editat inaintea de plecarea sa, pe 23 mai 2006, dintre noi, sa scrie in capitolul dedicat Margaretei Sterian – intitulat "Indian Woman" – urmatoarele cuvinte: "Tare ma tem ca pentru publicul tanar de astazi numele Margaretei Sterian nu va trezi decat prea putine ecouri…, o, cat as vrea sa ma insel! Oricum, chiar daca in continuare ignorata, va fi in cea mai buna companie posibila, nu va fi singura, regretabila absenta din cronica tinerei generatii din anii ‘30, din care a facut parte si cronologic si cultural. E foarte dificil sa inteleg obstinanta si bizara preferinta a isteriilor din zilele noastre de a-si fixa reflectoarele doar pe fizionomiile a 3-4 alesi, ocultand opera si influenta pe care au exercitat-o asupra unui public atat de bine educat din ultimul deceniu interbelic ceilalti componenti ai generatiei. Nu va fi amintit numele nici unui pictor, muzician, dansator, slujitor al Thaliei – dramaturg, regizor, actor; vor fi omisi de pe listele cu personalitati ale epocii gazetarii, mai ales cei care au demascat, cu multe riscuri, natura funesta a ideologiei care periclita in acele clipe existenta Romaniei ca stat, nazismul… nu vor fi amintiti in inventarul – atat de sumar, atat de nedrept – al tinerei generatii savantii, carturarii care si-au realizat destinul intelectual superior departe de rumorile strazii, in linistea bibliotecilor si a amfiteatrelor. In orice istorie adevarata a tinerei generatii un loc de onoare ar trebui neaparat rezervat Margaretei Sterian, buna si inspirata Doamna a promotiei sale. A luminat realitatea in care a trait, pictat si scris cu irealitatea spiritului sau ferit de delirurile scandaloase ale vremii"…
Devotament si sacrificiu
Oricum, Margareta Sterian ramane, dintre pictoritele generatiei sale (si nu numai), artista cu cea mai ridicata cota valorica, si totodata cea cu un cult intens sustinut de cativa admiratori statornici. Longevitatea sa neobisnuita i-a permis ca, dupa ce a fost marea Doamna a "Generatiei ‘27" (nascuta in secolul XIX, era cu zece ani mai mare decat liderul Mircea Eliade) si dupa ce a traversat, la randul ei, desertul perioadei staliniste, a proletcultismului in arta, sa revina, o data cu liberalizarea climatului cultural, in centrul atentiei, atat cu lucrarile plastice, cat si cu numeroase carti de literatura. Dupa ‘89, interesul s-a mentinut constant pentru opera artistei, aceasta stingandu-se, la 95 de ani, cu cateva luni inainte de deschiderea expozitiei retrospective de la Muzeul National de Arta. Traiectorie oarecum fericit norocoasa, de care nu au beneficiat si alte nume ale generatiei de pictorite interbelice, intrate in uitare o data cu fractura istorica a anilor ‘40-‘50.
Majoritatea covarsitoare a gesturilor culturale de pastrare in memorie a operei Margaretei Sterian se datoreaza, in primul rand, devotamentului a doi oameni: pictorul si criticul de arta Mircea Barzuca, apropiat al artistei, legatarul ei testamentar si depozitar al unei arhive uriase legata de personalitatea Margaretei Sterian, si criticul de arta Mariana Vida, autoare a catorva studii si antologii esentiale despre cariera artistei. Vom incerca, in continuare, sa prezentam cateva dintre aceste ultime aparitii, de inalta tinuta, dar, din pacate, cu o difuzare restransa si fara ecoul in receptare cuvenit.
Recuperarea bogatei opere lasate de Margareta Sterian a fost gandita de Mircea Barzuca pe doua planuri: cel al albumelor de arta, continand numeroase reproduceri, realizate sub ingrijirea Marianei Vida, si cel al reeditarii cartilor propriu zis de literatura, destul de numeroase, semnate de Margareta Sterian, ca si a antologiilor de lirica engleza si americana alcatuite de scriitoare, esentiale pentru impactul lor asupra literaturii autohtone, volume de cele mai multe ori insotite la randul lor de reproduceri dupa lucrari plastice ale artistei. O data cu aparitia foarte recenta, la Editura Alicat – cea care, in ultimii ani, a oferit, alaturi de Fundatia Fildas Art, un generos sprijin pentru proiectul reeditarii integrale a operei pictoritei-scriitoare –, a cartii "Eterna bucurie-i frumusetea", reeditarea legendarei antologii de poezie britanica intocmita de Margareta Sterian si publicata prima oara in 1977 (numita astfel dupa un vers al lui Keats), mare parte din efortul celor doi devotati continuatori ai muncii artistei se apropie de sfarsit, cu destula reusita, iar ei pot sa-si ofere o pauza retrospectiva.
Cartarescu isi aminteste
In anii mai de demult (dar cartile se mai gasesc la libraria din incinta Muzeului), sub egida Muzeului National de Arta al Romaniei, au aparut, la editura Grafik-Art, "Castelul de apa", reeditarea superbului microroman memorialistic (la randul ei cu un studiu introductiv de Mariana Vida), a carui editie originala data din 1972, si, la editura Arc 2000, volumul "Margareta Sterian", dedicat receptarii critice. Acesta din urma, masiv si impunator – cuvant introductiv, antologie de texte critice si biobibliografie de Mariana Vida –, continand o mica/mare parte din textele critice dedicate autoarei, da mai ales seama de munca celor doi dedicati specialisti, toate textele adunate aici – unele de mare importanta si relevanta – fiind obtinute din prelucrarea imensei arhive detinute de Mircea Barzuca, munca la care acum suntem siguri ca nu s-ar mai angaja nimeni.
La Casa de Editura Scaiul a aparut, tot mai de mult, in ingrijirea Marianei Vida si a lui Mircea Barzuca, intr-o excelenta prezentare grafica, volumul "Poeme. Imagini. Proze" (cuvant inainte de Dan Haulica), reeditare a unei carti datand din 1977. Asa cum ii spune si titlul, cartea este un colaj al celor trei genuri artistice, care, deloc la intamplare, comunica intre ele intr-un mod subtil si fermecator – creand un obiect de mare frumusete, pe care nici nu stii cum sa-l definesti mai intai: volum de literatura / album de arta? –, "asamblate contrapunctic, ca intr-o suita muzicala sui generis, cu pregnante accente intertextuale" (M. Vida). Tot aici, Mariana Vida remarca: "Publicatia este o componenta a proiectului, ambitios si complex, pe care legatarul mostenirii artistice a Margaretei Sterian, pictorul Mircea Barzuca, l-a initiat si anume, acela de a restitui intr-o prodigioasa opera omnia patrimoniul plastic si literar, bogat si foarte divers, daruit de artista posteritatii".
Primul dintre albumele de arta cu aspect fastuos, la standardul oricarui album respectabil, dedicate lucrarilor din anumite sectiuni ale operei plastice a autoarei, a fost "Margareta Sterian – Opera grafica", aparut la Editura Tehnica si lansat cu ocazia vernisajului expozitiei de la Muzeul National Cotroceni, expozitie prezentand o selectie de 100 de lucrari de grafica. Cel de-al doilea se intituleaza "Intre cer si pamant. Gradinile de vis ale Margaretei Sterian", a aparut anul trecut la Casa de Editura Scaiul si se ocupa, bineinteles, de tematica afirmata de titlu, grupand lucrarile care pot fi legate de gradini, flori, vegetal. Reproducerile se succeda, creand catalogul unei minunate expozitii virtuale pe subiect. Ambele albume, solide si impunatoare, sunt realizate de Mariana Vida, care semneaza serioase studii introductive si catalogheaza atent lucrarile, desigur avandu-l drept ajutor din umbra si gardian al fondului documentar pe Mircea Barzuca.
In sfarsit, o data cu intrarea in scena a Editurii Alicat (apartinand d-nei Anca Vlad, colectionara de arta si devotata admiratoare a operei Margaretei Sterian, prietena cu aceasta in anii studentiei), aceasta a publicat, cu ritmicitate anuala, cele mai importante trei carti de poezie ale scriitoarei-plasticiene: propria opera poetica, antologata sub titlul "Poezii" (prefata de Ana Blandiana), "Aud cantand America" – antologie de poezie moderna americana – si "Eterna bucurie-i frumusetea" – antologie de poezie britanica (ar mai exista nereeditata doar "Mahnirea e mai grea decat marea", o culegere din lirica veche a Irlandei, publicata in 1974). Toate trei, puse alaturi, dau seama de o opera literara majora, de o poeta importanta si de o traducatoare si antologatoare de mare influenta. Antologia "Eterna bucurie-i frumusetea", inca proaspat iesita de sub tipar, se bucura de un cuvant inainte scris de Mircea Cartarescu, magnific ca tot ce iese de sub pana acestuia, din care ne permitem sa citam: "Fara sa stie, ea a influentat o generatie intreaga de poeti, intre care cel mai neinsemnat ti s-a adresat chiar acum".
Ali Baba si "hotii" de la MCC
O data cu aparitia acestei carti si cu ducerea la bun sfarsit a unei importante parti din proiectul gandit de Mircea Barzuca pentru memoria celei care i-a fost mentor artistic si uman si ale carei ultime decenii de viata le cunoaste mai bine ca nimeni altul, putem vorbi despre 2007, anul in care s-au implinit 110 ani de la nasterea artistei (era mai mare cu 10 ani decat Mircea Eliade, socotit de multi liderul generatiei interbelice, si, desi era mai in varsta decat toti cei care i-au fost apropiati si de care a fost legata, afectiv si cultural, le-a supravietuit celor mai multi dintre ei), ca (si) despre "Anul Margareta Sterian".
Pe cei care il cauta si vor sa-l cunoasca, Mircea Barzuca ii asteapta in casa din preajma Pietei Rosetti, casa care a apartinut Margaretei Sterian pana la stingerea sa din viata, pentru a le povesti despre marea artista, despre prietenia care i-a legat si despre umilul sau efort de slujitor al memoriei celei careia ii datoreaza atat de mult. Desi nu mai este printre noi, ea si opera sa traiesc prin gesturile de devotiune care-i sunt dedicate. Cele doua camere ale apartamentului arata ca o pestera a lui Ali Baba, intesate de tablouri, de obiecte de arta si de manuscrise. De altfel, unul dintre regretele cele mai puternice ale lui Mircea Barzuca este ca indelungile sale demersuri la Ministerul Culturii, pentru crearea unei case memoriale "Margareta Sterian", care sa permita conservarea in bune conditii a imensului fond documentar aflat la dispozitia sa, nu s-au bucurat de nici un rezultat, nu au primit nici o reactie, indiferent de (vremelnicii) diriguitori care s-au succedat la conducerea institutiei.
