Nascut in anul 1891, in orasul Targu-Jiu, intr-o familie dominata de o disciplina liber consfintita.
Inzestrat cu o carisma deosebita, cu vointa, inteligenta si tenacitate extraordinare, a fost mereu primul.
Absolvent al colegiului „Carol I” din Craiova, diplomat al „Scolii Nationale de Poduri si Sosele” din Bucuresti (1910-1915) cu „Magna Cum Laudae”.
Incadrat inginer in serviciul de studii si constructii al Ministerului Lucrarilor Publice (1915-1919).
A efectuat studii de specializare la amenajari hidraulice in Marea Britanie si Norvegia (1919-1920).
A fost Director al caderilor de apa in Ministerul Industriei (1920-1922).
Intre anii 1922-1941 functioneaza ca profesor la Scoala Politehnica din Timisoara – Catedra de Hidraulica si Centrale Hidraulice unde preda Cursul de Hidraulica si Centrale Hidraulice, precum si Cursul de Masini Hidraulice. In anul 1931 devine si seful Laboratorului de Hidraulica si Masini Hidraulice al Scolii Politehnice din Timisoara – primul laborator de acest fel din Romania. Acesta a fost proiectat si executat sub conducerea sa, fiind elogiat de Ludwig Prandtl – profesor specialist la Universitatea din Gottingen, care a ramas placut surprins de realizarile profesorului Nicolau in aceasta parte a Europei.
In anul 1941 a fost numit Ministru al Lucrarilor Publice ca specialist, dar a demisionat dupa doua saptamani intrucat convingerile sale patriotice si politice au intrat in coliziune cu cele ale sefului de stat; atunci a trebuit sa paraseasca si invatamantul superior.
Intre anii 1945-1946 a fost membru in comisia pentru studiul refacerii economice a Romaniei.
In anul 1947 a pus bazele Universitatii din Craiova, devenind si primul rector al acestei universitati, precum si primul profesor al facultatii cu specific de Imbunatatiri Funciare, pentru prima data infiintata in Romania (facultate transferata in anul 1948 la Galati, iar mai tarziu la Iasi), contribuind activ la infiintarea si organizarea acestora.
A elaborat si publicat peste 50 de lucrari stiintifice printre care: „Amenajari pe bazinul Jiului superior” (1916); „Problema utilizarii apelor in Romania” (1921); „Contributiuni la studiul irigatiilor in Romania” (1934); „Bazele invatamantului tehnic superior” (1934); „Contributiuni la studiul si constructia masinilor hidraulice in Romania” (1937); „Canalul Cernavoda-Constanta” (1938); „Amenajarea integrala a raului Jiu” (1956) etc.
A condus 10 lucrari de doctorat.
In cele mai multe lucrari a fost preocupat intens de utilizarea apelor din tara noastra pentru irigatii, navigatie si forta motrice, de modernizarea Romaniei sub multiple aspecte printre care si in domeniul imbunatatirilor funciare.
Bun organizator, desavarsit pedagog, eminent cercetator stiintific.
Pentru merite deosebite in activitatea sa a primit titlurile stiintifice de Profesor emerit in 1960 si Om de stiinta emerit in 1969.
Era un om cu o energie inepuizabila, cu temperament autoritar si intransigent, corect si cinstit, care a iubit Romania cu pasiune, cautand sa realizeze idealurile de viata ale acestei natiuni. Avea mare incredere in geniul romanesc. In „Bazele invatamantului tehnic superior” Pompiliu Nicolau scria in 1934: „sunt sute de ingineri straini adusi ca specialisti in tara noastra si a caror prezenta a devenit de mult cu totul inoportuna”, „sunt milioane de hectare de pamant agricol ce au nevoie sa fie irigate sau asanate, sunt sute de mii de cai-putere in cursurile de apa, ce prezinta cele mai satisfacatoare posibilitati de captare si utilizare”.
A fost un bun roman. A militat pentru ridicarea permanenta a culturii in Romania. In Marea Britanie si Norvegia, unde a fost la studii, si-a insusit enorm de multe cunostinte, pe care la intoarcere le-a impartasit si altora, astfel ca studentii si cadrele didactice au invatat in permanenta ceva, imbogatindu-si universul cunoasterii. Desi a avut si alte posibilitati, radacinile si sufletul sau au ramas tot aici. Loialitatea sa fata de tara si neamul sau nu au fost puse niciodata la indoiala. Profesorul Pompiliu Nicolau a dus un ritm de viata trepidant, din care nu au lipsit despartirile dureroase. Ce va fi simtit profesorul cand a fost (fara voia sa) mutat dintr-un loc in altul? El, care era cel mai bun. Ce a fost in inima sa cand, dupa o absenta impusa, facultatea pe care a infiintat-o cu mari eforturi a fost transferata in alt oras? Pentru laboratorul original infiintat de el, un colectiv din care profesorul nu facea parte a primit Premiul de Stat prin anii '50.
L-am cunoscut pe profesorul Pompiliu Nicolau in plina putere de munca; era rector si discuta cu demnitate orice problema cu oricine.
Si-a pastrat permanent verticalitatea. A raspuns la nedreptate cu iertare.
A fost un MARE OM.
