La inceputul secolului XX, Partidul Socialist incepe sa se radicalizeze, trecand de la o miscare democrata, prin care se viza o societate a respectarii drepturilor omului, dreptul la vot universal, reforma agriculturii, drepturile femeii etc., de la un socialism romantic inspirat de socialismul francez si alte tari europene, spre un socialism revolutionar, inspirat dupa ideile rusesti.
Socialistii care nu erau de acord cu sistemul bolsevic, s-au retras din acest partid, cea mai mare parte din ei fiind intelectuali care faurisera partidul. Ei s-au inscris in Partidul Liberal, alcatuind aripa stanga a acestui partid. Acesti socialisti se gandeau la realizarea ideii fundamentale socialiste, dar in cadrul societatii de atunci, prin colaborare cu partidele burgheze, cum se desena in alte tari.
Prima manifestare a muncitorilor reorganizati a fost la noi o intrunire publica de protestare contra unei manifestatii publice a revolutionarilor din Petersburg. Dar pe de alta parte se preaslavea in "Romania muncitoare" miscarea revolutionara din Rusia si s-au dat stiri camuflate, spre a face pe cititorii ziarului sa creada ca revolutia socialista e pe cale sa se infaptuiasca in Rusia, ca lumina va veni, cum e normal astronomiceste, dar si politiceste, de la rasarit.
Cand revolutia ruseasca a fost zdrobita, cuirasatul Potemkin cu matelotii sai revolutionari si cu seful lor Matusenko, presedintele primei republici socialiste, a fugit la Constanta. Dupa cum scria un cunoscut gazetar de stanga, Ioan Nadejde, acestora li s-a facut o primire si prea-marire, acesti revolutionari fiind "cei mai salbatici si cei mai marginiti la minte, dar totodata instumentele cele mai docile ale lui Lenin si Trotki".
Guvernul conservator de atunci, ajutat de socialisti, i-a preluat pe potemkinisti si i-a impartit ca mecanici pe la mosii, lasandu-le toata libertatea de a propaga ideile revolutionare bolsevice si de a sta in stransa legatura cu dr. Rakovski, cu dr. Petru Alexandrov si mai apoi cu Trotki, care impreuna cu cei doi si-a asezat centrul revolutionar la Ploiesti. Acel comitet, cu ajutorul lui Gherea, a putut lucra nestingherit la organizarea rascoalei din 1907, in totul dupa modelul revolutiilor taranesti din Rusia.
Radacini mai adanci si partizani mai fanatici au dobandit in satele bulgaresti, unde se puteau intelege. La sate se raspandeau brosuri revolutionare, fara ca cineva sa se nelinsteasca. Mana agentilor bolsevici se manifesta neindoios in toate caracterele miscarii. Bolsevicii urmareau sa atinga doua scopuri: rasturnarea regimului burghez din Romania si, de la focul aprins aici, nadajduiau sa porneasca un nou incendiu revolutionar in Rusia.
Dupa revolutia din 1917 din Rusia, Partidul Socialist din Romania devine un partid subordonat in totalitate Moscovei si, din luna mai 1921, isi schimba numele in Partidul Comunist. Unul din marii oameni politici ai vremii a fost ministrul Justitiei G. G. Marzescu, care s-a ridicat categoric impotriva miscarii la noi in tara, pentru ca o considera antinationala si care vroia sa transfere revolutia ruseasca si la noi, formand astfel un stat sovietic in Romania. Iata ce scria G.G.
Marzescu in ziarul "Viitorul" din 20 ianuarie 1920: "De la 6 noiembrie 1917, data triumfului actiunii maximaliste in Rusia, conducatorii maximalisti ai Partidului Socialist Roman, fie cei care au ajutat la fuga dr. Rakovski si au luat contact cu el, fie aceia ramasi in teritoriul ocupat si care au fost organizati si condusi de el pana la declararea razboiului, n-au urmarit decat un singur tel: revolutia sociala, organizarea politica si economica a Romaniei pe baza ideilor Internationalei a III-a comuniste de la Moscova, ca Romania sa devina republica sovietica.
In aceasta directiune ei si-au indreptat actiunea lor vizand: a) formarea si intretinerea spiritului revolutionar in randurile muncitorimii si a populatiei nevoiase (prin exploatarea tuturor nevoilor si a tuturor suferintelor); b) disolutia fortelor armate; c) dezorganizarea institutiilor statului la momentul prielnic, atacarea lor prin violenta.
Iata un mic istoric al miscarii socialistilor din timpul ocupatiei germane a teritoriului Romaniei: cand germanii nu mai stapaneau situatia si ideea disolutiunii interne a statului nostru le destepta sperante, actiunea maximalista a fost lasata libera si conducatorii socialisti pusi in libertate, deveneau instrumentele politicii lor. Cu cat forta ocupantului slabea, cu atat actiunea revolutionara devenea mai puternica. De aceea, incepand din anul 1918, actiunea represiva se invedera mai intensiva si de la guvernul Bratianu, in doua saptamani, s-au produs evenimentele din 13 decembrie.
Cand primii ostasi se intorceau la caminele lor din teritoriul ocupat, "muncitorimea socialista" saluta cu urmatoarele cuvinte: "Ostasi, bine ati venit, si tarani si muncitori din fabrici si ateliere: bine ati venit de pe campurile de macel… Dar acum, intorsi de la vetrele voastre, care va este datoria? … Noi trebuie sa fim gata de lupta cea mare; revolutia rusa e acuma; ea trebuie sa fie pilda si model. Romania trebuie sa fie republica socialista… Traiasca Republica Romana!"
In brosura de 31 pagini intitulata "Un an de la revolutia rusa" si semnata "muncitorii comunisti din Romania", brosura pe care au avut grija sa o raspandeasca in toate colturile tarii, se facea urmatorul indemn: "Sa nu uitam ca mai avem de facut ultimul pas: revolutia. Ziua cea mare se apropie, bate la usa. Pregatiti-va sufletele, inarmati-va mana, pentru a va arata vrednici si inimosi, cand ne va chema semnalul de lupta… Vom pune mana pe arme; vom pune mana pe arsenale, vom distruge si urmele celor care au fost ieri. Vom ocupa ministerele, garile, posta. Vom goni pe toti care nu sunt cu noi… Vom alcatui sfaturi de muncitori, tarani, soldati etc."
Iata cum comisarul regal descrie intr-o ordonanta evenimentele din 13 decembrie: "Pretutindeni se trimite veste ca s-a hotarat incetarea lucrului si convocarea tuturor la club. Sunt trimisi delegati din fabrica in fabrica si, sub amenintarea devastarilor, silesc multimea sa paraseasca lucrul si sa vina la club. In balconul clubului, o parte din fruntasii socialisti, inculpati azi, agitau spiritele, indemnand multimea la revolutie, la detronarea M.S. Regele, dand astfel pe fata scopul adevarat al intrunirei, care nu erau revendicarile de natura economica, ci daramarea prin revolutie a starii actuale. Apologia revolutiei ruse, indemnul la rezistenta contra armatei, sfatul catre soldati de a se uni cu ei, insultele adresate corpului ofiteresc, armatei ca institutie de stat, hotararea de a surpa actuala forma de guvernamant, inlocuind-o cu republica. Era premeditata miscarea.
La aceeasi ora misunau agentii partidului in toate fabricile pentru convocarea unui numar cat mai mare de lucratori. O parte din lucratorii de la Bragadiru au fost condusi de socialistul inflacarat Marin Niculescu. Ajuns in str. Campineanu, langa Teatrul National, dupa ce isi luase toate masurile ca ucenicii sa fie in primele randuri, se agita, imbrancesc soldatii, vocifereaza, indeamna multimea la rezistenta. Inflacarat de voluptatea revolutiei organizate socoteste ca a venit clipa marii actiuni, scoate revolverul, il intinde spre sublocotenentul Ilie Radu din Regimentul Vanatorilor de Munte si il descarca, in clipa in care soldatul Monoranu Nicolae, vazand primejdia in care se gaseste seful sau, trece in fata, primind in abdomen glontul destinat sefului sau."
Din instinctul adanc omenesc al apararii, rabdarea prea mult incercata a soldatilor, prin insulte, imbranceli, prin injuraturile adresate marelui lor Suveran, prin incercarile de a-i dezarma, a luat sfarsit cand unul dintre ei a cazut scaldat in sange, atunci armele au luat foc cu spontaneitate si fara comanda.
Atat e suficient pentru ca orice constiinta onesta sa-si faca convingerea cine sunt autorii intelectuali ai miscarii de la 13 decembrie, cine sunt adevaratii "ucigasi", cine poarta raspunderea, nu a sutelor – cum s-a afirmat in presa, la tribuna Camerei si cum s-a denuntat organizatiilor internationale din strainatate, ci a celor saisprezece morti.
In ziarul "Viitorul", din 26 mai 1920, G.G. Marzescu scrie despre actiunea socialista care se infatiseaza insa sub caracterul ei de cel mai grav, atunci cand ea se exercita pe teritoriul tarii, concomitent cu actiunea revolutionara a organizatiilor comuniste din Rusia si Ungaria, adica a guvernelor comuniste care declansasera razboiul:
"Scopul comun al ambelor actiuni rezulta din urmatoarele acte si fapte: inca din 23 ianuarie 1919, grupa comunista din Ungaria si Ardeal, scria socialistul Konitz, astazi condamnat de Curtea Martiala, pentru complot impotriva sigurantei statului, ca la Budapesta se lucreaza cu "zor" pentru a provoca revolutia sociala in Romania."
Intr-adevar, Kagan de la redactia "Steagul rosu" din Budapesta preciza: "Noi, la Budapesta, lucram la:
1. Infiintarea grupei romane comuniste din Budapesta, cu filiale in Ungaria, Ardeal si Banat;
2. Propaganda intensa in toate partile locuite de romani;
3. Manifeste incendiare pentru armata romana din Ardeal;
4. Scoaterea ziarului Steagul Rosu;
5. Brosuri explicative si explicite;
6. scoala de agitatori;
7. Organizarea unui congres al tuturor fractiunilor socialiste romane
8. Constituirea ca rezultat al congresului, a federatiei comuniste romane din Austria, Ungaria, Ardeal si Banat, avand ca prim tel revolutia in Romania;
10. Legatura cu Germania spartachista;
11. Trimiterea de agitatori in perspectiva alcatuirii unei grupe in Bucovina.
Fata de toate acestea Marzescu arata in ziarul Viitorul din 25 ianuarie 1920 ca fireste in randurile partidului socialist exista si elemente nationaliste si reformiste, care ar dori ca partidul sa intre pe fagasul legalitatii si al ordinei si sa contribuie la asezarea viitorului statului nostru pe drumul reformelor democratic ce le sunt comune cu celelalte partide democratice, dar numele lor este atat de redus si influenta in comitetul de directie atat de mica incat toate incercarile lor au ramas sterpe.
Intr-un alt articol Marzescu arata care sunt greutatile prin care trece poporul dupa razboi, greutati de care profita comunstii prin propaganda lor. El spune: "Vom scapa populatia de nevoile si suferintele de astazi, vom suprima mai devreme sau mai tarziu cauzele reale ale acestor nevoi, vom asigura refacerea si dezvoltarea economica a statului, vom garanta functiunea normala a statului… In viata noua in care voim toti sa intram, daca avem inima si ganduri curate, trebuie sa intemeiem politica noastra pe o democratie reala, inspirata din doctrina solidaritatii sociale si slujita de mijloacele leale de lupta intre partide…
Lupta si ura de clasa trebuie sa dispara din luptele noastre politice. Regimul democratiei inseamna regimul dreptatii si al dreptului, regim al egalitatii si al libertatii pentru toti. Cu aceleasi simtaminte de incredere, tara si statul se pot sprijini pe functionarii publici si pe marea majoritate a muncitorilor de la orase, din industriile private…" In anul 1924 a luat nastere la Viena un centru important in care functiona Comitetul balcanic, ca o sucursala a Internationalei de la Moscova. Acest centru isi fixase la randul sau sectii in Iugoslavia, Romania, Bulgaria si Ungaria.
Internationala a treia urma sa pregateasca in aceasta tari razboaie interne. Planul de operatii intocmit de sovietele rusesti pentru tara noastra prevedea impartirea Romaniei in cinci zone:
Zona intai era a aceea a Bucovinei, in care se preconiza aruncarea in aer a podurilor de cale ferata de pe linia Cernauti-Pascani, pentru izolarea de restul tarii.
Zona a doua era Basarabia unde partea principala a revolutiei urma sa aiba loc la sud de varsarea Nistrului pana la gurile Dunarii, de unde trebuia sa ocupe orasul Galati.
Zona a treia era Dobrogea si imprejurimile Silistrei. Actiunea urma sa se desfasoare la rasarit de Fetesti, unde sa distruga calea ferata pe o mare portiune si apoi aruncarea in aer a podului de la Cernavoda.
Zona a patra era zona Banatului. Operatiunea se baza pe participarea iredentistilor unguri.
Zona a cincea cuprindea Ungaria rasariteana si Transilvania cu centrul la Cluj si Oradea. Aici se prevedeau actiuni mici cu participarea unor detasamente de muncitori si tarani.
Atacurile bolsevice au inceput impotriva trenului Chisinau Cernauti unde la kilometrul 107 s-au gasit patru cutii cu dinamita si buloane scoase de la sine. Este de mentionat faptul ca cel de al treilea congres al partidului comunist s-a tinut la Viena. Fata de asemenea situatii Marzescu a tinut un discurs in fata Camerei, in care facand o trecere a tuturor datelor si faptelor agitatorilor comunisti a spus in concluzie: "comunismul care a servit puterilor centrale pentru a scoate din lupta o puternica armata serveste astazi ca supapa de siguranta a tuturor incercarilor iredentiste in Europa, a celor invinsi. Deosebite manipulari, acte violente, criminale impotriva poporului nostru urmaresc prin mijloace teroriste sa provoace dezagregarea noastra sociala si ca urmare razboul civil.
Astfel prin slabirea puterii noastre de rezistenta interna ei spera sa distruga opera pe care am desavarsit-o prin jertfele mari ale razboiului de unitate nationala. Am fi vinovati fata de viitorul neamului nostru daca am ramane indiferenti la aceasta actiune criminala…" Fiind supusa votului Camerei cu unanimitate de voturi a fost trecut in ilegalitate partidul comunist prin legea numita si legea Marzescu din 19 decembrie 1924.
