590: Khosrau II este încoronat rege al Persiei
1493: La bordul navei Niña, Cristofor Columb scrie o scrisoare (copii ale sale fiind ulterior distribuite în toată Europa Occidentală), în care îşi descrie descoperirile şi obiectele neobişnuite pe care le-a gasit în Lumea Nouă
Este primul document cunoscut în care sunt anunţate rezultatele primei călătorii a lui Cristofor Columb în căutarea drumului spre Indii, adică descoperirea noilor pământuri (despre care Columb era convins la vremea respectivă că se află în Oceanul Indian).
Scrioarea datată de Columb 15 februarie 1493 şi scrisă pe mare în dreptul Insulelor Canare, era adresată Regelui Ferdinand al Spaniei şi începe astfel: „Sire: Ştiind că veţi fi încântat de marea victorie cu care Domnul a încununat călătoria mea, vă scriu [aceasta scrisoare], din care veţi afla cum am ajuns în treizeci şi trei de zile din Insulele Canare în Indii, cu flota pe care mi-au încredinţat-o cei mai iluştri Rege şi Regina, Suveranii noştri. Acolo am găsit foarte multe insule, pe care se aflau nenumăraţi oameni, şi le-am luat pe toate în posesie pentru Majestăţile lor, printr-o proclamaţie şi fluturând stindardul regal, şi nu am întâlnit nicio împotrivire. Am numit „San Salvador” prima insulă pe care am găsit-o, în onoarea Divinei Majestati, care într-un mod atât de minunat a făcut posibile toate acestea; indienii o numesc „Guanahani”. Celei de-a doua i-am dat numele de „Santa Maria de Conception”, celei de-a treia „Fernandina”, celei de-a patra „Isabella”, celei de-a cincea „Juana”, şi astfel fiecare a primit un nou nume.” (acest citat şi următoarele sunt traduse după textul disponibil pe Early Americas Digital Archive, din Jurnalele lui Cristofor Columb – Argonaut Press, 1930)
Este vorba despre insule din Bahamas-ul de astăzi (primele patru) şi despre Cuba.
În scrisoare, Columb descrie în amănunt bogăţiile naturale pe care le conţin noile pământuri descoperite, în special insula „Espanola”, despre care crede că e mai întinsă decât Anglia şi Scoţia împreună şi pe care găseşte: „întinse şi zâmbitoare păşuni”, „păsări de toate felurile şi fructe de o mare diversitate”, „şase sau opt tipuri de palmieri, o minune ce trebuie luată în considerare prin extraordinara varietate”, precum şi privighetoarea şi alte mii de specii de păsări „care cântau în luna noiembrie”.
Îi descrie de asemenea pe locuitorii insulelor, despre care spune că umblă dezbrăcaţi „cum i-a născut mama lor”, că nu deţin arme de foc şi nici nu sunt potriviţi să le utilizeze, şi nu pentru că nu ar fi înzestraţi fizic ci pentru că sunt „minunat de timizi”. Mai notează că nu sunt idolatri dar că cred că exista o divinitate în ceruri şi sunt foarte convinşi că europenii vin din ceruri şi, adaugă Columb: „Această convingere nu este rezultatul ignoranţei, ei dau dovadă dimpotrivă de o foarte ascuţită inteligenţă şi sunt oameni care navighează pe toate aceste mari…..este pentru că nu au mai văzut până acum oameni astfel îmbrăcaţi sau nave de acest fel”.
Un post-scriptum a fost adăugat scrisorii în data de 4 martie 1493, la sosirea caravelelor în Lisabona, acesta fiind cel mai probabil locul de unde Columb a transmis doua copii către Curtea Regală spaniolă. Foarte curând au început să apară copii ale scrisorii, o versiune spaniolă (ce se presupune a fi fost trimisă lui Luis de Santangel, un funcţionar de rang înalt de la Curtea spaniolă) a fost tiparită la Barcelona în aprilie 1493 iar o traducere în latină (adresată lui Gabriel Sanchez) a fost publicată în mai 1493, la Roma. Această din urmă copie în limba latină a fost diseminată rapid, ajungând numai în primul an de la revenirea din voiaj a lui Columb până în Elveţia (Basel), Franţa (Paris) şi Antwerp (Belgia).
Motivul pentru care Columb s-a grăbit să transmită această scrisoare, precum şi rapida ei diseminare în Europa trebuie căutaat şi în rivalitatea dintre Spania şi Portugalia. În conformitate cu mărturia lui Columb şi indicaţiile sale geografice, părea – lucru dovedit ulterior – că noile pământuri descoperite de spanioli se aflau sub latitudinea Insulelor Canare (aproximativ 27°50′), linie de demarcaţie stabilită prin Tratatul de la Alcáçovas din 1479, întărit prin bula papală Aeterni regis din 1481, prin care Portugalia avea dreptul de a revendica toate noile teritorii aflate mai la sud de această linie. Această dispută, în care papalitatea a jucat şi ea un rol important, a fost reglementată prin negocieri petrecute în timpul în care Columb pornise deja în cea de-a doua călătorie spre Lumea Nouă, abia prin Tratatul de la Tordesillas din iunie 1494, prin care cele două mari puteri îşi împărţeau teritoriile ce urmau a fi descoperite în functie de meridianul situat la circa 370 de leghe marine vest de Insulele Capului Verde (aproximativ 46°30′ longitudine vestică), tot ce se afla la est de această imaginară linie de demarcaţie revenind Portugaliei, iar pământurile situate la vest Spaniei (adică inclusiv Lumea Nouă – să nu uităm faptul că spaniolii au crezut că au atins ţărmurile Indiei, ajungând pe la vest spre misterioasele teritorii de dincolo de Gange, nicidecum ale unui nou continent).
Din tonul scrisorii, observăm că, departe de a fi un observator atent şi imparţial, Columb – care în fapt se întoarcea cu mâna goală – exagerează rezultatul descoperirilor sale, punând de fiecare dată accentul pe oportunităţile economice şi posibilitatea colonizării ulterioare, precum şi pe terenul propice unei largi misiuni religioase, de convertire la catolicism. În orice caz, scrisoarea a fost larg răspândită în epocă, practică repetată câteva zeci de ani mai târziu şi de Amerigo Vespucci, scrisorile acestuia cunoscând o şi mai largă răspândire.
Nu s-a găsit niciodata vreuna dintre versiunile originale ale scrisorii (în spaniolă, respectiv latină), scrise de mâna lui Columb. A mai fost, de asemenea, gasită în 1985 o a treia versiune a scrisorii, semnificativ diferită de variantele cunoscute, într-o colecţie de manuscrise din secolul XVI cunoscute sub numele de Libro Copiador, şi despre care se crede că reproduce cu mai multă acurateţe textul original.
Versiunile latineşti aveau în majoritate titlul de „Scrisoarea lui Columb, din insulele Indiei de dincolo de Gange, recent descoperite”, termen prin care de la Ptolemeu încolo era vag desemnat teritoriul din Asia de Sud-Est. În această versiune a scrisorii Columb vorbeşte inclusiv de o nouă cruciadă, menită să îi convertească pe păgânii din Lumea Nouă.
1690: Se încheie, la Sibiu, tratatul secret dintre Constantin Cantemir, domnul Moldovei şi Sfântul Imperiu Roman. În tratat se stipula că Moldova va sprijini acţiunile antiotomane ale imperiului condus de Casa de Habsburg.
1764: Este fondat oraşul St. Louis din Missouri, SUA
1798: Este proclamată Republica Romană, la cinci zile dupa invadarea Romei de către trupele napoleoniene conduse de generalul Louis Alexandre Berthier
1804: Începe Revoluţia Sârbă
1835: Este adoptată prima constituţie modernă a Serbiei
1864: Apare revista România militară, devenită la 8 decembrie 1897, prin decretul regelui Carol I, revista oficială a Marelui Stat Major
1879: Drepturile femeilor: Preşedintele american Rutherford B. Hayes semnează decretul prin care li se permitea femeilor avocat să pledeze în faţa Curtii Supreme a Statelor Unite
1898: Nava de razboi USS Maine explodează şi se scufundă în portul Havana din Cuba, omorând 274 de oameni, eveniment în urma căruia SUA declară război Spaniei
1909: Incendiul de la Teatrul Flores din Acapulco, Mexic duce la moartea a 250 de persoane
1921: Se înfiinţeaza legaţia României la Helsinki
1923: Grecia devine ultima ţară europeană ce adoptă calendarul Gregorian
1933: Incepe, la Bucureşti, greva ceferiştilor de la Atelierele Griviţa (15-23 februarie)
1933: Giuseppe Zangara încearcă să îl asasineze pe Franklin D. Roosevelt, împuşcându-l în schimb pe primarul oraşului Chicago Anton J. Cermak, care moare în urma rănilor pe 6 martie 1933
1941: România este inclusă în grupul ţărilor supuse blocadei britanice
1942: Cel de-al Doilea Război Mondial – Căderea oraşului Singapore. În urma unui asalt al trupelor japoneze, generalul britanic Arthur Percival se predă. Aproximativ 80000 de soldaţi indieni, britanici şi australieni sunt luaţi prizonieri de război, fiind cel mai mare număr de soldaţi dintr-o armata britanică ce s-au predat în acelaşi timp
1944: Cel de-al Doilea Război Mondial – Începe ofesinva Narva
1945: Cel de-al Doilea Război Mondial – cea de-a treia zi a bombardării oraşului Dresda
1949: Gerald Lankester Harding şi Roland de Vaux încep săpăturile în caverna nr. 1 din complexul de caverne Qumran, unde au fost descoperite cele şapte manuscrise de la Marea Moartă
1952: Regele George al VI-lea este înmormântat la capela Sf George de la Castelul Windsor
1965: Emblema frunzei de arţar devine steagul oficial al Canadei, înlocuind vechiul drapel roşu
1969: Este inaugurată linia ferată electrificată Bucureşti -Braşov, prima de acest fel din România
1972: José María Velasco Ibarra, Preşedinte al Ecuadorului aflat la al cincilea mandat, este înlăturat de la putere pentru a patra oară printr-o lovitură militară
1980: Este lansată la apă, la Brăila, prima navă de pescuit oceanic construită în România
1989: URSS anunţă oficial că toate trupele sale au părăsit Afganistanul, la aproape zece ani de la intervenţia lor, în decembrie 1979, în sprijinul guvernului promarxist de la Kabul – Ziua naţională a salvării
1990: Este înfiinţată Uniunea Teatrelor din România – UNITER , avându-l ca preşedinte pe actorul Ion Caramitru
1991: Este semnat Acordul de la Vişegrad, fiind astfel înfiinţat „Grupul de la Vişegrad”, organizaţie de cooperare regională reunind Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia cu scopul facilitării tranziţiei la economia de piaţă
2000: Preşedintele Germaniei, Johannes Rau, aflat în vizită în Israel, şi-a cerut în mod solemn iertare poporului evreu pentru Holocaust
2001: Revista Nature publică prima variantă a genomului uman complet
2003: Protest global împotriva declanşării ofensivei americane din Irak în peste 600 de oraşe din întreaga lume
2013: Un meteorit explodează în Rusia, rănind circa 1500 de persoane şi avariind clădiri, eveniment neaşteptat petrecut cu câteva ore înainte ca mai marele asteroid DA14 să se afle la cea mai mică distanţă faţă de Pământ
NAŞTERI CELEBRE
1564: Galileo Galilei, fizician şi astronom renascentist (d. 1642)
Celebra frază „Eppur si muove” (Şi totuşi se mişcă), atribuită lui Galilei, s-ar putea să nu fi fost rostită niciodată. Nu există documente din epocă în care să apară această zicere, dar fraza se găseşte într-un tablou. Dacă a zis-o sau nu e însă mai puţin important; cert este că aşa gândea.
Biserica Catolică susţinea, în vremea aceea, o viziune geocentrică a universului – Pământul aflat în centru şi Soarele învârtindu-se în jurul său. Deşi îşi susţineau această viziune cu texte din Biblie, originea geocentrismului ce domina gândirea creştină medievală îşi are originea în Aristotel, care moştenise acest model de la dascălul său, Platon.
Citeşte şi: Degetele lui Galileo Galilei, expuse la Florenţa
De fapt, Galileo Galilei nu era autorul viziunii heliocentrice, ci doar apărătorul acesteia. El a încercat să convingă Biserica să nu interzică lucrările lui Copernic. Cardinalul Bellarmine i-a interzis să mai apere heliocentrismul, însă ulterior, după alegerea Cardinalului Barberini ca papă, sub numele de Urban al VIII-lea, Galilei scrie o carte, numită Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, cu autorizaţie din partea Inchiziţiei.
Citeşte şi: Geniile uitate ale Erei Întunecate
A fost judecat şi condamnat pentru această lucrare, iar cărţile sale au fost interzise. Prima ridicare a interdicţiei asupra lucrărilor ştiinţifice ale lui Galilei datează din 1718, însă o reabilitare completă a avut loc abia în 1992, când Papa Ioan Paul al doilea şi-a exprimat regretul pentru felul în care Galilei a fost tratat de biserică.
1571: Michael Praetorius, compozitor şi muzician german (d. 1621)
1710: Regele Ludovic al XV-lea al Franţei (d. 1774)
1820: Susan B. Anthony, sufragetă americană (d. 1906)
1834: Vasile Alexandrescu-Urechia, istoric, prozator şi dramaturg român (d. 1901)
1840: Titu Maiorescu, întemeietor al criticii româneşti moderne, fondatorul Junimii, membru fondator al Societăţii Academice Române (d. 1917)
1841: Mihail Şuţu, istoric român, membru al Academiei Române (d. 1933)
1850: Ion Andreescu, pictor român ales membru al Academiei Române post-mortem (d. 1882)
1851: Spiru Haret, matematician, sociolog şi om politic liberal, organizatorul învăţământului românesc de după 1864, membru al Academiei Române (d. 1912)
1861: Charles Edouard Guillaume, fizician elveţian, laureat Nobel (d. 1938)
1861: Alfred North Whitehead, matematician şi filosof englez (d. 1947)
1873: Hans von Euler-Chelpin, chimist german, laureat Nobel (d. 1964)
1874: Sir Ernest Shackleton, explorator irlandez (d. 1922)
1877: Louis Renault, industriaş francez de automobile (d. 1944)
1896: Ştefan S. Nicolau, medic român, membru al Academiei Române (d. 1967)
1912: Andrei Lupan, poet, dramaturg şi publicist român, membru al Academiei Române (d. 1992)
1927: Dinu C. Giurescu, istoric român, membru corespondent al Academiei Române
1930: Romulus Zaharia, prozator român
1933: Iosif Sava, om de cultură, muzicolog, realizator de emisiuni TV (d. 1998)
1933: Octavian Lazăr Cosma, muzicolog român
1935: Avy Abramovici, violonist israelian de origine română
1944: Alexandru Bocăneţ, regizor şi realizator român de televiziune (d. 1977)
1947: Roxana Eminescu, cercetător literar şi traducătoare româncă
1950: Alexandru Dan Condeescu, critic literar român
1951: Jane Seymour, actriţă americană
1956: Aurelian Titu Dumitrescu, poet român
1960: Stelian Acea, pictor şi artist fotograf român
1968: George Ivaşcu, actor român de teatru şi film
DECESE CELEBRE
1152: Conrad al III-lea, rege al Germaniei (n. 1093)
1557: Gregor Brück, politician şi cancelar reformator saxon (n. 1483)
1573: Matija Gubec, liderul revoluţiei ţăranilor croaţi şi sloveni (n. 1538)
1621: Michael Praetorius, compozitor german (n. 1571)
1637: Ferdinand al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (n. 1578)
1738: Matthias Braun, sculptor ceh (n. 1684)
1741: Georg Raphael Donner, sculptor austriac (n. 1693)
1781: Gotthold Ephraim Lessing, scriitor şi filosof german (n. 1729)
1857: Mihail Glinka, compozitor rus (n. 1804)
1927: Traian Grozăvescu, tenor român (n. 1895)
1942: Vasile Demetrius, prozator, poet şi traducător român (n. 1878)
1965: Nat King Cole, pianist, interpret de jazz şi cantautor american (n. 1919)
Nat King Cole, Unforgettable:
1970: Leon Biju, pictor român (n. 1880)
1973: Tim Holt, actor american (n. 1919)
1974: Kurt Atterberg, compozitor suedez (n. 1887)
1980: Hans Herman, pictor, sculptor şi grafician (n. 25 ianuarie 1885)
1981: Mike Bloomfield, muzician american (n. 1944)
1981: Karl Richter, dirijor şi organist german (n. 1926) Este considerat unul dintre cei mai buni interpreţi ai operelor lui Bach şi Haendel.
Karl Richter interpretând Toccata e Fuga BWV 565 de J. S. Bach
1984: Ethel Merman, cântăreaţă şi actriţă americană (n. 1908)
1988: Richard Feynman, fizician american, laureat al Premiului Nobel (n. 1918)
1990: George Ciucu, matematician român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1927)
2002: Howard K. Smith, jurnalist american (n. 1914)
