Revista Propilee publica notele de calatorie ale colonelului profesor Gheorghe Grintescu (membru al Academiei de Botanica din Franta) despre excursia regala de 12 zile pe Dunare si in Dobrogea, la care a avut onoarea sa participe. Distinsul profesor impaneaza relatarea sa cu nepretuite informatii despre flora regiunii parcurse, ceea ce da o savoare deosebita descrierii sale. Excursia incepuse in 21 mai si se incheiase pe 1 iunie, 1926.Iata ce insemneaza in notele sale distinsul colonel botanist:
Vineri 21 Maiu 1926, ancora se ridica si yachtul "stefan Cel Mare", avand pe bord pe M.S.Regele (Ferdinand, n,ns), M.S.Regina, Principesa Ileana, precum si D-na Mavrodi, D-ra Mavrodi, Domnul Romulus P. Voinescu, D-nii Camarasescu, Comandor Paius si subsemnatul, porneste taind valurile dela Girgiu spre Oltenita, insotit de Vedetele No. 4 si 6, pe o splendida seara de Mai.
Maiestatile Lor voioase, cu sufletul plin de multumire, priveau zarea si frumoasele lunci ce se intind pe malul romanesc al batranului fluviu, straja Neamului nostru. In continuare autorul reda un pasaj din Grigore Antipa,care caracterizeaza plastic traseul Dunarii:
«Dunarea cu zona inundabila sau cum ii zice poporul Balta sau Lunca Dunarei, prin frumusetile ei naturale cu totul aparte, prin conditiunile speciale de viata pentru organismele ce traesc si se desvolta pe ea, precum si prin puterea ei de productiune, aceasta zona este de natura de a ne atrage, de a ne interesa tot mai mult, atat din punct de vedere pur stiintific si estetic, cat si din punct de vedere economic.
Inundatiile la care este expusa in fiecare an si variatia necontenita a nivelului apelor si adesea ori de la un an la altul, nu prezinta tablouri cu desavarsire diferite atat ca aspect general, fauna si vegetatie, cat si ca natura productiei. In anii cu inundatii toata lumea este o adevarata mare, cu valuri puternice, pe care vapoare cu slepuri pot naviga pana la distante mari catre interior.
In alti ani, din contra, cand apele Dunarii ajung la nivelul malurilor, campiile raman uscate si pe ele vedem pasuni abundente, ogoare bogate de grau, porumb, canepa, orz, ovaz, etc., cu o putere de vegetatie extraordinara. In alti ani, cand Dunarea abia se revarsa peste maluri, nu mai vedem nici balta cea enorma si nici ogoarele cele bogate. ci mai toata campia are aparenta unei intinse mlastini din care ies unele ridicaturi numite «grinduri» . Asa dar intreaga natura ia cu totul un alt aspect, dupa inaltimea la care ajung apele Dunarei. Stuful ale carui rizome, cat timp campia era neinundata, au stat ani intregi in pamant, fara a se mai sti macar de existenta lor in acele locuri, indata ce vine un an de inundatii incepe o vegetatie cu o putere atat de mare, in cat toamna ne putem trezi cu adevarate paduri, acele unde inainte nu vedeau decat iarba si alte plante de camp. Plantele obisnuite de uscat, cu diferite specii de Graminee, Salicaceae, spre a putea rezista cand vine inundatia peste ele, cauta a se adapta repede la noile conditiuni de viata, formandu-si aparate speciale, pentru a putea pluti deasupra apei si dand nastere din loc in loc pe tulpine, la radacini adventive (care la salcii sau rachiti sunt adevarate barbe), prin care se fixeaza din distanta in distanta in pamant , pentru a se hrani si a nu fi smulse sau distruse de valuri. Asa dar o asemenea inundatie este o reinviere generala a unei naturi pe care o credeam disparuta de multi ani si o inlocuire a unei alteia, care intra intr-o stare latenta spre a astepta ca dupa o serie mai mare sau mai mica de ani, sa-i revina din nou conditiunile de existenta, spre a se putea dezvolta iarasi. Aceasta schimbare radicala a conditiunilor de viata, continuele transformari prin care trece Balta, sunt de cel mai mare interes stiintific menite sa atraga pe orice naturalist la studiul lor, oferindu-ne ocazia de a putea cerceta si rezolva o intreaga serie de probleme stiintifice si economice, de cea mai mare impor-tanta.»
Dupa ce reda aspectul general al regiunii, citandu-l pe Racovita, continua cu descrierea personala a momentului inceperii excursiei:
Apusul de soare este pe sfarsite si meditand la cele spuse de savantul nostru, ce insusi ochii le adeveresc, trecem incetul pe langa malul romanesc, pana in dreptul lacului Greaca, unde pe malul drept al Dunarei se termina frontiera bulgara si de unde ambele maluri devin romanesti. Presarate atat pe dreapta cat si pe stanga cu diferite sate, in care incep sa licareasca luminile, in amurgul ce se lasa, se aude cant de pasari, ecoul uralelor, saluturi de palarii si falfaituri de batiste – astfel ancoram, spre a trece noaptea in largul Dunarei in fata Oltenitei.
Santinela de bord prin fluer prelung da semnalul, garda se insira in pas cadentat, luand pozitia, iar goarna suna spre rugaciune, dupa care totul reintra in linistea noptei.
Zorile mijesc, in murmurul apelor si in cantul pasarilor, aureola zilei se inalta pe cer si 22 mai pare mai frumos. Yahtul incepe a se legana, in vuetul masinelor si a se lasa in plescaitul apelor, printre frumoasele lunci ale vechiului mal, si pe langa coasta abrupta a noului mal romanesc, care este o continuare a dealurilor prebalcanice, ce se afunda in Dunare, ondulata cand in boturi, cand in vai, are fundamentul format din roce colturoase ( ce trece pe sub Dunare in campia romaneasca Baragan) peste care s’au depus nisipuri galbene cu cardii (dacice), marne de ape dulci si o patura de loess foarte groasa, care au dat nastere coturilor de mai sus, inalte de 100 – 130 m. altitudine. Pe o parte si pe alta, lasam in urma noastra sate si pichete de graniceri, unde in fata casutelor alb varuite se vad cate 3 soldati si toti 3 de santinela, dand onorul. "Urmeaza lunci "pline de turme, umbrite de zavoaie tinere si batrane," cu salcii, plopi si palcuri de catina "care umbresc cursul apei, cand pe dreapta, cand pe stanga Dunarei pana la Mare, lasand in urma noastra lunci cu o vegetatiune luxurianta, boturi de dealuri cu tufisuri, sate tacute, inaintand mereu prin diferite coturi si intorsaturi, cand deodata, in departare, se zaresc ca niste sulite, minaretele din Silistra.
Fara oprire, in aclamatiile poporului, trecem lasand in urma noastra Bratul Borcea, ce apuca spre Calarasi, Bratul Ostrovului, spre Ostrovul de azi, urmandu-ne calea pe Dunarea cea noua sau Bratul Plosca, trecand pe langa o suma de Pacuiuri…«Nu de mult – zice un batran – sunt cam 50 – 60 de ani, de cand Dunarea mare trecea pe aici si vapoarele mari se opreau la Silistra.» Urmeaza descrierea numeroaselor pacuiuri intre care Pacuiul lui Soare dinspre capul Dervent, unde se vad urmele unei cetati incarcata de istorie, inconjurata de o vegetatie ce-ti da impresia unui tinut salbatic.
"Dela Dervent pe stanga, se intind imense terenuri inundate numite «Balta de sus»,care tine pana in apropiere de Harsova, si astfel se apropie de Cernavoda," dupa ce am trecut o parte din «Balta de jos» se zareste in departare, pe deasupra salciilor, o linie cenusie ca o punte de trecere dela un mal la altul." Cotesc la dreapta si la stanga prin zigzagurile facute de apa pana cand "de dupa un cot stancos ne apare in fata maestos si suspendat, frumosul pod dela Cernavoda, singura veriga, care leaga cele doua uscaturi…. Pe drumul ce-l parcurg, tablourile se schimba din minut in minut "aici apa intinsa, garle, lacuri, grinduri cu lastari sau paduri batrane, fanete ori intinderi imense de stuharii (stufarii), maluri joase, boturi de deal abrupte si stancoase, de un colorit alb si roscat, in care loveste apa spumegand taine, ca in peretii stancosi dela Harsova de sus, unde se mai vad si azi urmele care ne vorbesc de un castel genovez.
Trecand in aceleasi urale, cotim dupa un alt perete stancos si drept pe care se zareste o cruce. Este crucea ce-i reaminteste pe cei inecati cu salupa «Trotusul».
Ziua este frumoasa, un aer racoritor bate pe punte si par’ca zarea ce se perde spre muntii Buzaului pare nabusita si incearca sa prevesteasca ploaia mult asteptata in acele parti secetoase. Vasul inainteaza si in departare se zareste varful Turcoaia, apoi din ce in ce se desemneaza la orizont culmea Muntilor Greci si apoi ai Macinului," panorama este incantatoare.
"Ne apropiem de Braila, portul se zareste din depatrare si in luciul apei se vede pe dreapta si pe stanga un zid de siluete cu sute de varfuri ascutite pe care falfae mii de steaguri si stegulete; sunt vapoarele de toate formele si marimile cari din ce in ce devin mai mari, mai frumoase. Sirenele incep sa suere, vasele de razboiu bubuie, iar yahtul cu Familia Regala pe bord, inainteaza printre siruri de nesfarsite urale.
A.S. Principele Nicolae sosit aici se sue pe yacht, pentru a lua parte la restul calatoriei. Muzica canta «Traiasca Regele», iar apa este taiata in dreapta si in stanga noastra de nenumarate vapoare incarcate de lume, apropiindu-se de yacht, doritoare de a vedea pe buna lor Regina. Timpul este o clipa si desi ai vrea sa fie mai lung, cu atat el este mai scurt si in aceleasi urale, in aceleasi cantece de slavire pentru Augustii nostri Suverani, parasim Braila, pentru a intra in linistea dulce din frumosul loc de la gura canalului Filipoiu" .
Povestirea continua cu pranzul: "In timpul mesei ca la toate mesele trecute, M.S.Regele, vesel si incantat, pare foarte multumit de frumusetea zilelor trecute. M.S.Regina, vesnic visatoare, cu surasul pe buze, face ca fiecare clipa sa fie mai placuta si discutiunile mai interesante.
A.S. Principesa Ileana, ingrijorata de cei suferinzi, se preocupa de lansarea unui apel catre popor, ca S’o ajute in a cladi un pavilion bolnavilor de la spitalul militar «Regina Elisabeta», dar care, totusi, ademenita de frumusetea acestei seri din Filipoiu si insotind pe M.S. Regina, dimpreuna cu A.S.Principele Nicolae, fac o plimbare cu salupa in bratul Macinului. Nu mult mai tarziu o ploaie binefacatoare se lasa si spre ziua inceteaza."
In dimineata zilei de 23 mai M.S. Regina se imbarca, impreuna cu copiii si cu insotitorii, pe garla Filipoiiu (24 km), in doua salupe care "inainteaza una dupa alta, lasand la o parte casa pescariei cu fostul chiosc regal (ce se recladeste) si mergem pana la lacul unde se leaga lacul serban si Filipoiul. Sunt lasate salupele si drumul spre lacul serban este continuat cu doua lotci, acest drum "este un adevarat bulevard umbrit pe dreapta si pe stanga de uriasi plopi si salcii ce par nascute din apa si impreunandu-si cracile.
Lacul serban este o mare de apa, bogat in pesti, plin de pasari" si urmeaza o lunga insiruire de nume de pasari si de plante.«Dupa o scurta plimbare, M.S. Regele si A.S.Principele Nicolae» vaneaza pana catre ora 15, cand se intorc la Casa pescariilor" unde-i astepta traditionala ciorba pescareasca si crapul la protap." Masa este decorata si pe ea zac nenumarate petale de nufar, iar regina si principesa Elena purtau frumoase ramuri de Myosotis, despre care au aflat ca popular se numeste "nu ma uita." Dupa aceea s-au intors la Yacht, "ramanand in asteptarea diminetei pentru a intra in Delta". A doua zi, 24 mai, coteau spre Dunarea Mare. Au trecut pe langa Galati, ocolind spre Reni, Au lasat in urma Muntii Macinului, au ocolit Bratul Chilia din Dunarea Mare, au apucat spre Tulcea, au lasat Bratul Sulina la stanga si au ntrat in bratul Sf.Gheorghe. Au trecut de Mahmudia iar de la Dunavat "de o parte si de alta, nu se vad decat rare salcii si o mare de stuf" iesite din acele insule plutitoare numite «Plaur».
"Ajunsi, debarcam in satul Sf. Gheorghe din Delta; poporul, elevii scoalei in haine de sarbatoare, primesc pe Maiestatile Lor cu paine si sare, acoperindu-i cu flori culese de pe tarm. …scoboram in Cerna, luam drumul catre Cinel, oprindu-ne in frumoasa padure dintre Acpunar si Ortachioi." La 1 se intorc pe yacht unde iau masa, intr-o atmosfera vesela, ca de obicei.
"La orele 4 fluerul da semnalul, trambitele suna onorul, iar A.S.Principesa Elena, imbarcata pe vedeta No.6, paraseste Yachtul, pentru a trece la Braila, plecand la Bucuresti.
Ploaia din cursul zilei a domolit caldura si seara se simte destul de racoroasa.
Descarcarile atmosferice nu permit radiofoniei de pe yacht de a ne da lamurit sunetul concertelor, nici chiar a acelor dela Viena.
In racoarea diminetei si in cantul pasarilor, yachtul, in ziua de 27, pluteste incet, incet prin coturile serpuite si umbrite de salcii din Bratul Macin, lasand la stanga apoi stanca din lunca Dunarei, la Blasovo, transformata azi in cariera. Povestitorul se intreaba ce rost are aceasta stanca, aruncata aici si fara nici o legatura cu Iacob Deal? si explica originea ei prin urmatoarea poveste, care circula in popor: «Necuratul, vrand sa inece lumea, a pornit cu stanca in spinare ca sa inchida apa; Dumnezeu insa, hotari altfel, caci cocosul cantand inainte de a-si termina necuratul planul, piatra a cazut acolo unde se vede si azi».
Incet ancoram in fata lui Iacob Deal, una din pozitiile minunate, cu satul Turcoaia la poale si cu instalatii si case spanzurate prin stanci, catre varful lui."
Apoi au debarcat in luntre cu care au inaintat treptat prin coturile intortocheate umbrite de salcii uriase si de plopi , intrand in potcoava bratului Dunarea Veche." De o data se deschide in fata noastra cel mai frumos luminis, acoperit de la un mal la altul de o apa limpede si verde ca smaraldul. Iata un colt de pamant unde Dunarea cu apa dulce, limpede si verde, iti da impresia ca esti intr-un colt de Mare. Tarmul este acoperit de o vegetatie luxurianta de stuf, trestie,tiperig, crescute palcuri, palcuri, prin care misuna pasari mici si mari, vinete, albe, patate sau aurii, ce dau acestui colt de rai un farmec si mai frumos. Catre maluri plutesc in apa stele verzi manate cand la dreapta, cand la stanga de valuri, ce dau un colorit deosebit; sunt stele formate din rozete de Trapa (Ciulini), suspendate de un fir si care inca n’au esit la suprafata apei." In amurg, parasesc cu regret acel loc fermecator si se intorc la yacht." Maiestatile Lor, in semnalul plantonului sue puntea, iar soldatii in pas cadentat, unul cate unul, iau pozitia in timp ce goarna suna rugaciunea amurgului." si isi petrec noaptea acolo. Iata descrierea plastica a lasarii noptii:
"Amurgul s’a lasat de mult si lumina in lupta cu intunericul de abia mai desemneaza la orizont, figura lui Iacob Deal. Varful lui cenusiu deodata, in intuneric, incepe sa fie inconjurat de o aureola, din ce in ce mai vie, din ce in ce mai luminoasa, de dupa care rasare luna ca un glob de aur; proectand figura ei in Dunare.
Tacere, luna sue si cel din urma latrat de caine a incetat. Dunarea canta vesnic acel cantec de framantare, dupa care cea din urma lumina a unei casute de pe Iacob-Deal apune si totul intra in tacere."
Intorsi la Macin, pornesc cu automobilele pe soseaua Tulcea spre manastirea Cocosi, unde sunt intampinati ca pretutindeni , cu urale si flori, dar si de ploaia care-i urmarea de la Macin.
"M.S.Regina, cu Principele si Principesa, iau drumul spre Manastirea Cilic, iar M.S.regele si noi spre Manastirea Cocosi." Dupa un scurt Tedeum in manastirea de curand restaurata, suie la Cruce. Ajung la Niculitei unde, odata cu grupul, soseste si M.S. Regina intampinata de "poporul in sarbatoare (care) delireaza, clopotele suna, uralele si florile par a nu se mai ispravi." Urmeaza serviciul divin, dupa care Maiestatile Lor se intretin cu fruntasii, dupa care plecam spre Meidan-Chioi.
Urcam prin padure, spre Dealul Mare de unde ni se deschide cea mai frumoasa panorama a naturei spre Balta si sudul Basarabiei. La cotitura, spre valea Morilor, in o frumoasa poiana, oprim." Poiana admirata de rege a fost numita de atunci «Poiana Regele Ferdinand I».
"Lasand aceste locuri frumoase, trecem vadul lui Traian, apoi satele Meidan Chiois… peste tot Maiestatile Lor fiind primite cu flori, dragoste si urale." Chiar si la Cerna, vestita (de 2 zile) republica, la numai o saptamana de la eveniment, razvratitii striga «Traiasca Regele», situatie care il face pe povestitor sa caineze "bietul popor,cat de usor se otraveste si ce pot face din el instigatorii?" , deplangand lipsa rolului bisericii in educarea poporului. In racoarea serii ajung la Macin, unde iau masa intr-o atmosfera plina de veselie. Regina personal impodobise masa imprastiind petale si asezand glastre cu flori.
"Convorbirea e vie asupra celor remarcate in cursul zilei: Principesa Ileana isi manifesta dorinta de a lansa un apel catre popor, relativ la cladirea unui pavilion la Spitalul Militar …, ca prim pas, ofiterii yachtului aduna peste 4000 lei, inmanandu-i A.S. care le multumeste calduros."
Stau pe punte urmarind pe luciul apei spre Braila lumini neobisnuite. Sosesc doua remorchere pline cu braileni, cu luntrile insirate dupa ele. In tacerea noptii razbesc doua coruri si mandoline, care canta arii romanesti si grecesti din ce in ce mai tare, din ce in ce mai incet, pana cand se confunda cu murmurul apei si soaptele frunzelor.
In 29 mai ajung la Harsova, vizioneaza Muzeul de antichitati, expozitia de la scoala de fete, regele" iscaleste in condica Muzaului". In ziua de 30 mai pornesc cu automobilele spre portul Constanta, iau "dejunul la Castelul din Port. A.S. Principele mostenitor Mihai, se intalneste cu M.S. regele bunic, si M.S. Regina bunica, vorbeste in englezeste si cu noi romaneste; bine legat, voinic, imprastie energie in toate partile, cand pedaland vreo bicicleta cu trei roate, cand tarand o perie cu coada, sau venind cu bratul incarcat cu garoafe luate din glastrele M.S.regina, impartindu-le celor prezenti." Dupa masa este vizitat Muzeul de la Mamaia, iar seara urmeaza plecarea cu trenul regal, la Bazargic si cu automobilele, pe ploaie, ajung pe un soare sclipitor in ziua de 31 mai, pe coasta de argint. Dupa masa sunt vizitate fanetele si lastarul de la Teche, spre granita bulgareasca.
M.S.Regina s-a intors la Balcic unde a mai ramas cateva zile. iar regele cu principele Nicolae si restul expeditiei au plecat la Bazargic petrecandu-si noaptea in tren.
In ziua de 1 iunie, au plecat cu automobilul spre Silistra. Oficialitatile i-au intampinat peste tot cu paine si sare. Cele mai multe sate pe unde treceau erau bulgaresti, poporul insirat, privea curios. "Bulgarii par cu totul indiferenti, iar bulgaroaicele intretin si manifesta sentimente ostile in sanul familiei." Drumul spre Silistra era singuratic, cu suisuri si coborasuri .
"La Silistra, dupa o primire entuziasta, ne imbarcam pe vedeta No.6, si dupa o scurta plimbare pe Dunare debarcam la Calarasi, unde M.S.Regele este primit de autoritati si aclamat de populatiune. La orele 18 trenul regal se pune in miscare si la orele 11, M.S. Regele descinde in halta Cotroceni."Fiecare dintre insotitori se indreapta spre casa cu amintirea frumoasei excursii care a durat 12 zile.
