În zilele de 28 şi 29 mai a avut loc al XI-lea Congres Internaţional de Dacologie, sub titlul „Malus Dacus”, găzduit de Universitatea „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia. Congresul a fost organizat de Dacia Revival International Society, cu sediul la New York, condusă de dr. Napoleon Săvescu.
Titlul acestei ediţii a fost preluat de la porecla latinească pusă de duşmanii voievodului, ce se traduce prin „Dacul cel Rău”, ceea ce întăreşte opinia că actele lui Mihai de reîntregire a vechii Dacii au fost total conştiente şi că nu aparţin unui „condotier”, cum susţin unii istorici români. Mihai s-a născut în anul 1558, la Cetatea de Floci, care, pe acea vreme, era capitala judeţului Ialomiţa.
Mama sa, Teodora, era soră cu Iane Cantacuzino Epirotul, înalt dregător la Constantinopol şi apoi ban al Craiovei, din celebra familie Cantacuzino. După unele surse, tatăl lui Mihai a fost domnitorul Pătraşcu cel Bun. Mihai Viteazul a fost bănişor de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o scurtă vreme, în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. Pe lângă vitejia de la care îi vine şi supranumele, voievodul era ştiutor al mai multor limbi străine şi iniţiat în istoria Daciei. Este singurul conducător al românilor din Evul Mediu căruia, după cum scrie cronicarul Miron Costin, i s-a spus Crai, adică Rege. Titulatura întrebuinţată de voievod, într-un document din 6 iulie 1600, era „Domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată ţara Moldovei”. Chiar dacă nu a avut prea mult timp la dispoziţie, Mihai a luat o serie de măsuri pentru a consolida Reîntregirea Daciei: a adoptat aceeaşi stemă pentru toate teritoriile; a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia; a acordat înlesniri preoţilor şi iobagilor români; a numit ca mitropolit al Ardealului pe Ion de la Prislop.
La actuala ediţie a Congresului de Dacologie s-a insistat, evident, pe ideea Reunirii Daciei de către Mihai Viteazul, şi nu întâmplător a fost aleasă drept gazdă Alba Iulia, capitala a două Uniri, cea din 1600 şi cea din 1918. Trebuie remarcat că argumentele comunicărilor au fost de bun-simţ şi vor contribui cu siguranţă la mai buna cunoaştere a lui Mihai Viteazul şi a epocii sale. Manifestarea de la Alba Iulia a cuprins şi prezentarea expoziţiei „Brăţările dacice”, comentată de arheologi români şi străini, prezenţi la congres. Ediţia din anul viitor va avea ca temă tăbliţele dacice de plumb, descoperite la Sinaia.