Studiind Fondul Independenta din Arhiva Diplomatica, mi-a atras atentia un document aparent neinsemnat, de rutina protocolara, gasite printre corespondentele sau actele de cancelarie care pastreaza in eternitate importanta anilor 1877/'78 pentru Romania. Documentul la care ma refer este o simpla invitatie, prin care ministrul plenipotential al Rusiei la Bucuresti, baronul Stuart, il ruga pe ministrul de Externe al Romaniei, Mihail Kogalniceanu, sa participe la receptia organizata in saloanele Misiunii ruse din soseaua Kiseleff, cu prilejul semnarii pacii de la San Stefano, in 1878. Sa ne reamintim ca sus-numita pace fusese semnata de Rusia cu Turcia, fara sa permita participarea reprezentantului principelui Carol, colonelul Eraclie Arion, atitudine aroganta si inacceptabila fata de un aliat la razboiul care abia se incheiase. Copia scrisorii de raspuns a ministrului roman, frumos caligrafiata, aflata in Fondul Independenta din Arhiva Diplomatica, atrage atentia prin demnitatea cu care a fost conceputa: „Multumesc Excelentei Voastre pentru invitatia la receptia de sarbatorire a pacii de la San Stefano, dar, necunoscand continutul acesteia si nici daca tara mea trebuie sa bucure sau sa se intristeze pe planul intereselor nationale, nu pot da curs amabilei dvs. invitatii…” Opt decenii mai tarziu, un alt document de arhiva, o telegrama a MAE dicta Misiunii noastre de la New York ca, in toate cazurile, delegatul roman la lucrarile ONU sa voteze ca ambasadorul sovietic. Scurt si fara comentarii, o marturie a decaderii profunde a unei tari teoretic independenta. Instructiunile dezonorante la care ne referim, din 1957, atrageau atentia ministrului „plenipotentiar” roman de la Washington, inclasificabilul „analist politic” de astazi, Silviu Brucan, sa sprijine respectarea hotararii.
Asa se regasesc in Arhiva Diplomatica doua documente minore, dar care marcheaza cat se poate de explicit situatia internationala a tarii. Desigur, nu este nevoie sa se argumenteze importanta inestimabila a Arhivelor Diplomatice pentru istoria unei tari in context international. In toate statele care se respecta, aceste arhive au un regim privilegiat, fiind protejat, inclusiv contra incercarilor de lezare a integritatii lor. Contele Olivier de Beaufort, directorul general al Arhivelor Diplomatice de la Quai d'Orsay, explica academicianului Andrei Otetea in 1968 ca singura data cand s-a atentat la integritatea acestor arhive a fost in 1940, cand, din ordinul lui Hitler, au fost scoase Tratatele de Pace de la Versailles, de dupa primul razboi mondial, si duse la Berlin unde au fost distruse de bombardamentele aliate… Astazi, in celebrele arhive sa depoziteaza doar niste modeste copii, frumos indosariate, ale documentelor care au schimbat harta si destinele Europei.
Si Arhiva Diplomatica romaneasca a suferit raptul pirateresc al imperiului rus, sovietic si apoi rus din nou. Trimise in Rusia aliata, impreuna cu Tezaurul National, in primul razboi mondial, dar restituite ulterior dupa ce au fost „vamuite” nemilos. O simpla consultare a dosarului cuprinzand sumarul tuturor volumelor de arhiva, dosar care a scapat vigilentei cenzorilor sovietici, permite sa se constate ca moscovitii au retinut toate rapoartele ministrilor plenipotentiari romani de la Sankt Petersburg, Viena, Constantinopol, Paris s.a. care prezentau relatiile Rusiei cu alte state, din grija „meritorie” de a documenta istoria nationala rusa, chiar daca acest deziderat se realizeaza prin furt si incalcarea dreptului international.
S-a scris mult despre usurinta inacceptabila cu care regimul Iliescu a tratat soarta Tezaurului, care nu a fost nici macar evocat in Tratatul politic romano-rus din 2003, conceput de domnii Iliescu, Nastase, Geoana, fiind azvarlit doar intr-o declaratie fara importanta legala. De altfel, Ion Iliescu afirma atunci plin de suficienta si inconstienta ca miliardul de dolari pierdut prin Tezaur, referindu-se doar la suta de tone de aur fin din acesta, poate fi resorbit prin comert… Documentele de arhiva, inestimabile, ca si alte valori din Tezaurul confiscat piratereste de rusi, nu au nici o importanta pentru internationalistul proletar care a deturnat Revolutia din decembrie 1989.
In momentul in care nu mai sunt necesare alte argumente pentru a pleda integritatea Arhivelor Diplomatice, CSAT a decis recent ca toate documentele care se refera la CAER si la Tratatul de la Varsovia sa fie scoase din Arhiva Diplomatica a MAE si transferate alaturi de alte documente de arhiva, acoperind aceste teme, din alte ministere.
O pledoarie pentru integritatea Arhivelor Diplomatice ar fi inutila intr-un stat de drept.
