Din vara pana in toamna anului trecut prestigioasa revista Romania literara a publicat o serie de polemici care i-au avut ca protagonisti pe Bujor Nedelcovici, Gabriel Dimisianu si Mircea Iorgulescu. Mi-am pus intrebarea ce semnificatie au aceste confruntari pentru cineva care traieste intr-un alt spatiu decat cel carpato-danubiano-pontic sau, ca sa fabulam putin, intr-un al timp decat acesta al mizerabilei istorii contemporane.
Probabil ca una dintre temele care oricat de mult ar trece timpul si oricat de mult s-ar altera moravurile, nu se va perima este aceea a autonomiei esteticului, a relatiei dintre etic si estetic, dintre un autor si cartile sale. Intr-o asemenea situatie ce ai de inteles? Ce poti sa spui? Cum te aperi sau cum ataci? Astfel, nu pot sa cred ca un mare ticalos poate scrie carti mari. Daca lucrurile ar sta asa, atunci toata istoria artei si a literaturii ar ajunge sa se sfarame ca un material calp si, banal spus, nu ar mai fi reusit sa strabata veacurile.
Dar nici nu pot sa cred ca un autor imaculat din punct de vedere moral, daca nu are talent si cultura, poate sa produca niste carti de mare valoare.
Intorcandu-ne la primul caz, nimeni nu contesta faptul ca Eugen Barbu este un scriitor important si cu toate acestea, oricat de inalt ar construi fanii sai soclul pe care sa-si aseze idolul, acesta ca un colos cu picioare de lut, pana la urma tot se prabuseste. Aceasta din limpedele motiv al lipsei de caracter. Eticul poate sa absoarba si sa transfigureze teribile lasitati. Dar face aceasta daca in spatele acestora licareste ceea ce, usor demodat, numim cainta. Cred in autori ticalosi dar care ajung sa se caiasca. Atunci opera lor capata o lumina aparte si mai presus de talentul cu care au scris respectivele pagini se distinge o noblete care da in cele din urma valoarea adevarata.
Al doilea caz… Il am in vedere pe cel care de multe ori in acesti 16-17 ani a fost pus in antiteza cu Eugen Barbu, Paul Goma. Nimeni nu i-a contestat curajul, toti, in afara celor de reacredinta, au recunoscut ca a vorbit in cartile sale asa cum altii nu au indraznit si cu toate acestea cu orice risc nu putem sa nu observam fisurile operei sale. Vechea intrebare : de ce nu este Paul Goma Soljenitin? Nu doar fiindca unul este roman iar altul rus, nu numai din aceasta cauza, fiindca Romania e mica si Rusia mare. Ticalosie fara cainta estetic nu inseamna nimic, dar analog, nici eroism fara reflexivitate. De aceea Noica in momentul in care a spus rugati-va pentru fratele Alexandru, a demonstrat ca victima tocmai printr-un asemenea gest ajunge superior calaului si implicit reuseste pe plan estetic si filosofic asa cum alte victime incapabile de un asemenea gest esueaza.
P.S. Am scris aceste randuri nu pentru a-l minimaliza pe Paul Goma, asa cum probabil cei tot de rea-credinta ar dori sa interpreteze. Goma este Goma. Si tocmai de aceea trebuie sa recunosc ca m-a durut sufletul cand am vazut ca nu figureaza printre cei 10 scriitori pentru Romania, asa cum de altminteri nu a figurat nici Ileana Malancioiu, cu care avem un interviu chiar in acest numar.
