Uneori, reclamele isi depasesc atributiile si dezvaluie lucruri la care nici nu ne-am fi gandit. De la un timp, pe mai toate canalele de televiziune este difuzat un clip publicitar pentru berea Stella Artois. Am mai vazut reclame in favoarea acestei marci de bere, dar care erau de o stupizenie dezarmanta. De data aceasta ne confruntam cu un alt tip de mesaj publicitar care ne pune pe ganduri si, intr-un fel sau altul, deconspira straturile subversive ale civilizatiei actuale. Despre ce este vorba?
Asa cum probabil stiti, un batran pe patul de moarte isi roaga fiul sau pe cineva apropiat sa-i indeplineasca ultima dorinta. Care este aceasta? O halba cu berea Stella Artois. Pana acum nimic spectaculos sau scandalos. Discursul publicitar se inscrie intr-o paradigma previzibila. Ce se intampla insa pe parcurs? Tanarul, cu o figura tipica de taranoi needucat, dupa ce face rost de halba dorita, nu se poate abtine si o bea pana la ultima picatura. Nu se mai duce sa faca rost de o alta fiindca prin minte ii trece o idee nastrusnica si parsiva.
Deoarece la domiciliul aceluiasi batran aflat in suferinta venea si un preot, omul nostru, nici mai mult nici mai putin, dupa ce-l ajuta pe acesta sa-si imbrace reverenda, il roaga sa tina halba cu bere. Ajunsi in camera unde se stransesera rudele si cunostintele celui aflat aproape de moarte, face un semn discret din care toti de acolo dar mai ales cel bolnav inteleg ca preotul bause berea.
Intr-un fel prilej de amuzament, in alt fel, asistam la inca o demonstratie de anticlericalism care submineaza universul catolic. De ce trebuia pus taman un preot intr-o situatie jenanta? Daca pana la un asemenea nivel marunt au reusit sa coboare ironiile la adresa clerului ne dam seama ce radacini adanci are in spiritul occidental o asemenea atitudine iconoclasta. Sa ne mai miram de satirele teribile ale lui Fellini sau Bunuel realizate in filmele lor? Evident, se poate spune ca aceasta nu reprezinta decat cealalta fata ludica, „a rebours”, specifica oricarei culturi si civilizatii. Cel mai bun contraexemplu sunt recentele funeralii ale Papei Ioan Paul al doilea. Atunci s-au strans milioane de persoane pentru a-l venera pe cel disparut. Cu alte cuvinte, acesta e adevaratul spirit occidental si nu asemenea ciupituri pana la urma nesemnificative. Ma tem insa ca in cazul defunctului Papa era mai mult vorba de aprecierea unei persoane, apoi a functiei pontificale uriase si mai putin de respectul pentru organizarea unei mari biserici care, logic, nu are cum sa se rezume doar la varful ei, ci isi asuma tot clerul pana la ultimul preot dintr-un satuc indepartat. Cum ar fi de exemplu cel din reclama noastra. Nu-i mai putin adevarat, pe de alta parte, ca o biserica puternica asa cum este cea romano-catolica nu se poate sinchisi de toate zeflemelile la adresa ei. Ma indoiesc de aceea ca intr-un asemenea clip ar fi putut sa apara un pastor protestant. Evanghelistii, prin atitudinea lor radicala, ar fi protestat repede si ar fi cerut daune pentru lezarea imaginii. Ca sa nu mai vorbim de musulmani. Dar ca la noi, la ortodocsi, unde preotul la tara e numit tap si nu se supara nimeni, si catolicii au buna lor ingaduinta.
