In loc sa scada, numarul actelor teroriste creste. Dupa 11 septembrie sistemele de securitate se spune, s-au perfectionat, filtrele in aeroporturi si in institutii s-au indesit, agentii de paza s-au inmultit. Cu toate acestea, a urmat 11 martie. Nu au mai fost vizate avioane, ci trenuri. Dupa 11 martie, avem 7 iulie… Lupta cu terorismul pe care cei mai puternici oameni ai planetei au decretat-o cu fermitate se pare ca este pierduta. De unde pleaca acest esec anticipat? Nu cred ca isi are orginea doar in natura speciala a acestui tip de agresiune, in care agresorul nu lupta pe fata si, ca intr-o gherila urbana, loveste cand te astepti mai putin sau unde te considera mai vulnerabil.
Explicatiile trebuie cautate in insasi lumea musulmana care, desi prin liderii ei religiosi afirma ca ne respecta, pe de alta parte are niste reguli cu care noi nu putem comunica. Intr-adevar, musulmanii ne-ar respecta, dar cu o conditie: sa-i respectam si noi. Facem lucrul acesta? Lumea euro-atlantica afirma sus si tare ca vrea binele musulmanilor. De aceea a si reactionat pentru a-i scapa de dictatori odiosi si, deci, pentru a aduce democratia si pe tapsanurile lor. Modul nostru de viata, mentalitatea noastra, tot ceea ce ne caracterizeaza reprezinta cel mai bun lucru din lume, care trebuie exportat cu forta. Ceea ce uita insa, democratiile occidentale al caror satelit sunt si romanii, este acela ca drumul spre libertate al musulmanilor, pentru a avea succes, ar trebui mai intai sa treaca prin… crestinism.
Ce inseamna acest paradox? Inseamna ca pentru a fi modernizata lumea mulsumana ar trebui initial… crestinata. Se spune ca Evul Mediu a fost o lume inchisa, similara universului musulman. Nu e tocmai adevarat. Intr-o societate crestin traditionala ceea ce primeaza e persoana. Persoana, evident, duhovniceasca, dar cumva din umbra acesteia se dezvolta in timp individul autonom. Modernizarea, in ciuda criticilor primite, era de la sine inteleasa in masura in care triada dantesc-medievala dreptate-caritate – libertate contine tocmai acest ultim termen. De aici pleaca totul. Si drumul spre cer prin fereastra dumnezeiasca a dogmei, dar si caderea in infernul liberului arbitru. Faptul ca revolutia franceza a alterat triada, creand triunghiul libertate-egalitate-fraternitate, dincolo de masluire, demonstreaza ca ceea ce s-a pastrat e tot libertatea. Nazistii, in fazele lor isterice cele mai avansate, dandu-si seama ca oricat ar incerca sa stapaneasca lumea moderna, aceasta le va scapa pana la urma de sub control, au introdus printr-o mistica profana ternarul credinta, vointa, actiune. Nu conteaza termenii ca atare, ci anularea celui principal, libertatea. Tocmai de aceea musulmanii se deosebesc de noi. Iesirea lor din Evul mediu nu se poate face asa cum s-a intamplat in Occidentul european. Iesirea lor presupune efractie, scandal,cataclism. Noi venim peste ei cu institutiile nostre si ispitele tehnologice ignorand exact esentialul: e ceea ce lipseste in mentalul lor. Persoana care creeaza atat vesnicie, cat si istorie. Pentru musulmani cele doua dimensiuni nu pot coexista. Ei traiesc atemporal, iar contactul lor cu istoria, mai ales cu ipostaza post-moderna a acesteia, are efecte din ce in ce mai tragice.