„Voua, celor ce-ati otravit sufletul poporului rus, cu ingrozitor venin, voua, celor ce-ati umilit Rusia, va sunt adresate scrisorile mele! Voi sunteti multi, voi sunteti majoritatea, voi v-ati inceput de mult lucrarea de surpare a temeliilor spirituale ale poporului rus si ca oropsiti va tineti predica nevinovata si fudula, doldora de idei umaniste si progresiste. Dar repede a inceput sa vi se vada fata cea adevarata, repede v-ati aratat a fi asupritori. La inceput ati devenit asupritori spirituali si ati pus stapanire pe sufletele slabe ale intelighentiei ruse, apoi ati devenit opresorii vietii spirituale in intregul ei si ati declarat o prigoana tuturor acelora ce credeau in realitati superioare si in valorile duhovnicesti…”
Aceste randuri au fost scrise in 1918 de Nikolai Berdiaev si au fost redactate sub forma unui ciclu de scrisori adresate in primul rand revolutiei si celor care au pus-o la cale. Scrisorile lui Berdiaev au format pana la urma un volum intitulat expresiv Filosofia inegalitatii si au fost de curand traduse in romaneste de un colaborator al suplimentului aldine, Florea Neagu . Se stie, Berdiaev, impreuna cu alte douazeci de persoane, a fost expulzat din Rusia in 1922, a ajuns in Germania, apoi in Franta, unde a devenit repede cunoscut prin scrierile angajate in care incerca un fel de antropologie crestina in perioada de dupa primul razboi mondial, cand dupa parerea lui omul cunostea un proces rapid de decrestinare si de abrutizare pe toate planurile. Ma gandesc insa ca, daca am inlocui „rus” cu „roman”, lucrurile ni s-ar potrivi ca o manusa. Doar ca noi nu am avut un Berdiaev care sa strige cu atata forta incat sa-i demaste astfel pe noii asupritori si prigonitori. Exilul nostru, spre deosebire de cel rus, a fost mult mai firav si, minat de o serie de rafuieli interne, nu a putut sa uneasca toate vocile pentru a arata ce se intampla de fapt in tara dupa 1945. Sau Occidentul virusat de partidele comuniste, socialiste si social-democrate vedea in tot ce se spunea despre tarile Europei rasaritene doar o mana fascista care, evident, aranja lucrurile in sensul dorit de cei care luptasera alaturi de Hitler.
Filosofia inegalitatii a lui Berdiaev, dincolo de conjunctura istorica in care a aparut, este un document atemporal, deoarece oricand va exista un conflict intre cei care vor sa egalizeze, cei pe care ii putem numi buldozeristii, si ceilalti, mult mai putini, care sustin tocmai inegalitatea pentru a salva astfel principiul diferentei si al diferentierii, pentru a demonstra ca, daca in fata naturii suntem egali, nu putem fi toti la fel in fata lui Dumnezeu, iar intre judecata materialista si Judecata de Apoi, aceasta din urma conteaza. Tipat in desert! Berdiaev a strigat ca sa fie auzit, dar omenirea a continuat sa se niveleze. Am ajuns toti otova, consumatori ce nu mai au nici memorie, nici idealuri. Filosofia inegalitatii este pana la urma filosofia omului adevarat care se opune robotizarii, comunizarii, oricarei forme de aplatizare.
