Doua sticle de ulei au ajuns celebre in istoria noastra mai mult sau mai putin recenta. Prima a fost de curand prezenta pe micile ecane la o ora de maxima audienta, cumparata de un subofiter de pompieri care, disperat ca nu poate scoate un aurolac din cilindrul ingust al unui stalp de beton in care acela cazuse, a recurs la un mijloc ingenios. S-a dus la un market si de acolo s-a intors cu sticla respectiva pe care a desertat-o de-a lungul coloanei .
A doua sticla de ulei la fel de celebra nu are nici o legatura cu cotidianul nostru mizerabil, desi pitoresc in unele date ale sale. Sticla poate fi intalnita in romanul celebru al lui Mihail Bulgakov, Maestrul si Margareta, si apartine , conform viziunii autorului, unei biete femei, Annuska. Aceasta, aflandu-se in parcul Patriarsie Prudi din Moscova, mai exact la iesirea din parc, intr-un punct in care se incrucisau mai multe linii de tramvai, a scapat din mana plasa in care se afla sticla achizitionata probabil pe cartela, conform restrictiilor din acea perioada a Rusiei staliniste, si astfel lichidul a curs pe strada. Berlioz, presedintele Uniunii Scriitorilor moscoviti, traversand atunci zona, si-a pierdut echilibrul, a cazut si astfel a fost decapitat de tramvaiul tocmai atunci plecat din statie.
Acestea sunt datele. Nu mai trebuie spus ca sinistra moarte fusese anticipata de maestrul Woland, diavolul in carne si oase, care in acei ani socotise de cuviinta sa-si faca aparitia in cea de-a treia Roma, centrul paradisului bolsevic, spre care se intorceau privirile admirative ale tuturor europenilor si americanilor tampiti.. Doua sticle de ulei… Intr-un caz in a adus viata, in celalalt, in viziunea sumbra a unui genial scriitor, a adus moartea. De ce am facut aceasta asociere poate fara sens si cam trasa de par? Din simplul motiv ca ceea ce odinioara a fost gandit, pus intr-un scenariu, intrat intr-o carte iar cartea a facut inconjurul lumii, mai tarziu intr-un mod derizoriu si caraghios, ajunge sa reapara in scena. Ca in totdeauna fictiune bate realitatea. Daca Mihail Bulgakov sau altii ca el ar fi imaginat un scenariu de deriziunea celui petrecut in Bucurestiul anului 2006, probabil ca romanul in speta ar fi avut mult de pierdut. Spargerea unei sticle de ulei e ceva banal. Trebuie sa ai geniu ca sa asociezi banalitatea unei idei metafizice. Tiganusul nostru a fost extras din tubul de beton iar toate telviziunile s-au grabit sa imortalizeze momentul. Ce s-ar fi intamplat daca ceea ce a gandit Bulgakov s-ar fi petrecut in realitate ? Victima, fiind un inalt demnitar, ca in roman, atunci episodul ar fi fost trecut sub tacere. Toata Europa comunista a trait sub un cumplit embargou. Nu trebuia spus nimic din ceea ce a lezat imaginea pe care marxism-leninismul ne-o oferea despre lume si viata. Moartea e naturala si atat. In aceste conditii Mihail Bulgakov a contraatacat. Pentru el moartea nu putea sa vina ” de la sine”, ci printr-un miracol. S-a stins la 49 de ani si nu si-a vazut romanul publicat. Peste decenii cartea a triumfat. Sticla cu ulei a Annuskai e mai importanta decat sticla pompierului nostru.
