In acest numar publicam un interviu substantial cu Bogdan Tataru Cazaban, rafinat filosof al religiilor, care cunoaste bine problema Legii Cultelor. E legea aceasta proasta? Ar fi putut fi altfel? Ce puteam face ca sa le placa tuturor? Punem pe acelasi plan bisericile mari, vechi si cu perfecta legitimitate cu diverse culte mai mult sau mai putin obscure? Desi facuta pentru oameni, o asemenea lege are in vedere si Principiul Suprem iar atunci echitatea trebuie completata cu rigoarea. Ne revizuim pe noi insine inainte de cere una alta.
In aceasta lege a cultelor unul din articolele cele mai disputate este – cifra fatidica – articolul 13. Dl Boldur Latescu, autorul remarcabilei sinteze despre comunismul romanesc, publica alaturat un text despre ceea ce el numeste inchizitia inversa. Adica unii dintre noi se vor teme ca prin articolul 13 nu vor mai putea bunaoara sa spuna ca sunt liber cugetatori precum dl Iliescu fiindca astfel vor ofensa credinta si, Doamne fereste, vor avea de suferit… Asadar, cei care vor avea curajul sa-l nege pe Dumnezeu sau sa afirme ca nu exista au temerea ca inchizitorii actuali ii vor beli.
Dar nu belirea e problema, ci negatia. Asadar, cum il negi pe Dumnezeu? In urma cu ceva vreme – de fapt spre sfarsitul anului trecut – un cotidian de tinuta spunea negru pe alb ca din cauza articolului 13 autori ca Shakespeare, Nietzsche sau Cioran vor fi pusi la index. Vai! Biata cultura universala, biata cultura romana, bietele culturi… Respectivul cotidian care din multe puncte de vedere trebuie respectat si admirat uita insa un lucru elementar, acela ca in asemenea situatii delicate, ceea ce se cere unui interpret este tocmai delicatetea, adica sa posede simtul discriminarii si sa faca subtile disocieri. Daca nu e in stare de asa ceva mai bine tace.
Tocmai fiindca avem nevoie de discriminare am si ales un asemenea titlu, marlan sau damnat… problema este urmatoarea: de acord, scuipa-l pe Dumnezeu, neaga-l sau ignora-l, dar cum faci toate astea? Il scuipi ca un marlan, ca un activist jegos al partidului comunist? Sau il scuipi ca Nietzsche sau Cioran? Il scuipi, de fapt il negi fiindca flegma este urata, dar negatia in momentul in care corzile vibratiei ei sunt cel mai mult impresionate suna extraodinar. Tipatul lui Nietzsche, Dumnezeu e mort, are de aceea o puritate neasemuita. Ca si paginile anticrestine ale lui Cioran. Aveau ei in vedere un posibil articol 13? Sau un asemenea articol ar fi putut sa-i traga de urechi? Mai mare rasul! Daca se temeau de ceva, acel ceva era judecata de apoi sau nici aceasta, ci ceva mult mai adanc dintr-un Absolut si un Mister insondabile. Asadar, una este sa negi si negand sa-ti asumi un risc metafizic si alta este sa fii marlan odios. Articolul 13 din actuala lege a cultelor se refera de fapt la marlani, la cele mai imputite specimene care traiesc alaturi de noi si care-l scuipa pe Hristos asa cum isi scuipa soacra. Impotriva unor asemenea jivine trebuie sa ne aparam. Fiindca din prasila lor se vor naste viitorii tortionari, viitorii calai care ne vor rupe oasele. Macar sa le aratam ca-i stim. Sau tocmai asa ne vor tine minte.
