Ce au avut în comun împăratul Qin Shi Huang, considerat fondatorul Chinei, şi liderul comunist Mao Zedong? Amândoi au fost dictatori şi amândoi au prigonit intelectualii, arată BBC, într-un documentar în zece părţi despre istoria Chinei.
De la imperiul chinez la Republica Populară Chineză
Mao Zedong a murit în urmă cu 36 de ani, dar trupul lui este în continuare păstrat şi venerat în mausoleul din Piaţa Tiananmen, locul unde, în 1949, Mao a anunţat naşterea Republicii Populare Chineze (el a rămas la putere până la moarte, în 1976). Dar împăratul Qin (259-201 î.Hr.) este cel care a visat la construirea unui mare imperiu chinez, în urmă cu 2.000 de ani. „Nu am vorbi despre China dacă nu ar fi împăratul Qin Shi Huang”, punctează profesorul Peter Bol, de la Universitatea Harvard, pentru BBC News.
Înainte de domnia lui Qin, în China existau numeroase formaţiuni statale. Qin a devenit împărat la 13 ani. „Cu pieptul umflat şi vocea de şacal, Qin este un bărbat nemilos, care are o inimă de lup. Când se află în dificultate, se arată umil în faţa altora, dar, când vede că planurile îi ies aşa cum şi-a propus, îi mănâncă pe toţi de vii. Dacă Qin şi-ar pune în gând să cucerească lumea întreagă şi i-ar merge, atunci toţi i-ar cădea prizonieri”, nota, un istoric chinez, la 100 de ani de la încheierea domniei împăratului.
Încetul cu încetul, Qin a supus populaţiile vecine, punând bazele imperiului. „Când înfrângea o populaţie, toţi bărbaţii erau sterilizaţi şi luaţi ca sclavi. Erau o mulţime de eunuci la curtea lui. Era un tiran”, explică şi istoricul Xun Zhou, de la Universitatea din Hong Kong.
Profesorul Peter Bol îl consideră pe Qin întemeietorul Chinei care a creat primul aparat birocratic centralizat într-un imperiu. „El a considerat că fiecare zonă ar trebui să aibă un administrator eficient şi a cărui activitate să fie legitimată de legi”, arată Bol. „S-a descotorosit de toţi cei care i se opuneau sau care îl criticau. Era paranoic. Se temea mereu ca nu cumva să piardă controlul teritoriilor nou cucerite”, spune Xun Zhou.
Când intelectualii i s-au opus, a luat măsuri drastice de represiune. 460 de învăţaţi au fost arestaţi şi îngropaţi de vii, explică Xun Zhou pentru BBC. Pe de altă parte, profesorul Bol arată că situaţia Chinei din timpul lui Qin se aseamănă foarte mult cu prezentul: Partidul Comunist tolerează dezbaterile privind metodele pe care le aplică regimul, dar nu şi pe cele care pun în discuţie linia generală a regimului, arată Bol.
„În China comunistă, am adoptat modelul imperial. Împăratul are putere absolută. Şi singura metodă de a conduce un astfel de imperiu este prin cruzime”, susţine Zhou. În 1958, şi Mao Zedong vorbea despre împăratul Qin ca despre un model pe care l-a depăşit:”A îngropat de vii 460 de cărturari. Noi am îngropat 46.000. Voi (intelectualii, n.r.) ne acuzaţi că suntem întocmai lui Qin. Vă înşelaţi. Noi l-am depăşit pe Qin însutit”, spunea Mao la o şedinţă de partid.
Când Qin a murit, dinastia lui a reuşit să se menţină câteva luni. Ideea unei Chine unificate, însă, a supravieţuit. Când Mao Zedong a murit, succesorii lui au spus că ideile lui vor trăi veşnic. Totuşi, în ciuda mulţimii de oameni care se adună la mausoleu, maoismul este rareori menţionat astăzi de chinezi, remarcă corespondenta BBC în China.
