"Viata imi apare ca o piata foarte aglomerata." Asa spunea ca vede lumea, viata, ca filosof, Pitagora (matematician si filosof grec c. 560 – c. 500 i.Hr.). La inceput am zambit cand am citit aceste cuvinte, luandu-le drept o vorba cu haz, ca o imagine potrivita pentru lumea omului. Apoi mi-am spus: ba nu, in vermea noastra aceste cuvinte nu mai exprima o imagine, o "metafora filosofica", ci o realitate concreta, foarte prozaica. Lumea in care traim noi astazi este chiar o piata in sens propriu, o lume intr-adevar aproape numai comerciala: parterele cladirilor de pe toate strazile sunt numai firme, filiale de banci, case de schimb valutar, restaurante, magazine de toate felurile etc, incat, privindu-le, imi spun si eu ca Socrate cand mergea la piata: "Cate lucruri exista de care eu nu am nevoie" – ba eu nici macar nu-mi dau seama la ce ar putea folosi multe din aceste marfuri! Unde-ti intorci privirea, vezi numai reclame, unele pe panze lungi si late cat fatada blocurilor pe care sunt prinse… Ce sa mai zic de publicitatea de la posturile tv… O, Pitagora, daca in vremea dumitale "viata ca o piata" era doar o comparatie, cu semnificatie morala, filosofica, in zilele noastre aceste cuvinte au fost traduse in realitate: traim, concret, intr-o piata foarte aglomerata! si dac-ar fi vorba numai de marfuri comerciale… Viata noastra personala e o marfa de vanzare-cumparare intr-o societate hedonista, desacralizata, fara lumina metafizica.
