În oraşul Giurgiu, au existat mai multe organizaţii anticomuniste, numite de Securitate subversive. Acestea erau: Mişcarea de Rezistenţă Naţională din judeţul Vlaşca – M.R.N.V. (1948), Amicii Americii, (1948) şi Pro Patria (1955). Adrian Brişcă a făcut parte din M.R.N.V. şi înainte de tragicul său sfârşit (15 aprilie a.c.) ne-a evocat secvenţe din acei teribili ani.
Domnule Adrian Brişcă, vă rog să-mi vorbiţi despre Mişcarea de Rezistenţă Naţională din Vlaşca (M.R.N.V.)
Adrian Brişcă: Această organizaţie se deosebea de Mişcarea de Rezistenţă Na-ţională, din România, -pentru că avea caracter local. Sediul ei era în Giurgiu. În anii 1948 şi 1949, frecventam clasa a VII-a (a XI-a), la Liceul Ion Maiorescu şi făceam parte din această mişcare. Eu am fost arestat la 10 august 1949, înaintea lui Victor Kreissl. Pe data de 2 septembrie 1949, a fost arestat liderul acestei mişcări, Victor Ion Kreissl. Mama sa era poloneză, tatăl, neamţ şi cetăţean austriac, iar bunicii – cehi din Boemia. Familia sa locuise în Cernăuţi. După cedarea Basarabiei, s-a mutat în Giurgiu. Victor era un bun român şi un patriot convins. Înainte de arestarea sa, pentru că pleca la Timişoara, mi-a adus tiparniţa. A murit în 1988, ca victimă a lui Dincă Ion, poreclit Teleagă, cu cătuşele la brâu, sau Dincă Balcon.
Cum s-a întâmplat?
Victor lucra la Întreprinderea de Prefabricate, ca inginer. La un control, făcut de Ion Dincă, acesta a găsit fier vechi în întreprindere. Fierul trebuia dat la întreprinderile care îl prelucrau. Ameninţat de Ion Dincă, Victor a fost atât de înspăimântat, încât a făcut atac cerebral. A fost ţinut în viaţă o săptămână, dar a murit în spitalul 9.
Aţi participat şi dumneavoastră la această mişcare. Câţi ani aţi primit?
Eu am primit cinci ani, pentru că am dat numele mişcării, am conceput jurământul şi manifestele.
Câţi participanţi aţi fost?
Am fost opt membri: Victor Kreissl, Adrian Brişcă, Anghel I. Anghel din comuna Cacaleţi, actualmente Izvorul, Mihai M. Ion, din comuna Bujoru, Mateescu Fl. Nicolae, Breazu St. Savu, Gall P. Mihai şi Şovărel Gh. Marius.
Aţi fost anchetat la Giurgiu, în 1949. Unde aţi fost trimis de la Securitate?
Am fost dus în prevenţie, la închisoarea militară Uranus, demolată de Ceauşescu. După condamnare, am fost duşi la Jilava. Acolo, grefierul n-a fost atent şi, când a trebuit să întocmească lista deţinuţilor pentru Târgşor, a luat împreună mandatul meu şi al lui Victor, pentru că se lipiseră foile. Am raportat această greşeală gardianului pe Reduit, care se numea Fătu, dar am rămas totuşi încă trei luni de zile la Jilava. După aceea am fost trimişi la Târgşor pe data de 24 mai 1950. Anghel, Mateescu şi Mihai au fost duşi de la Târgşor la Gherla la 7 decembrie 1950, unde au fost supuşi reeducării în camera 99. De la Târgşor, eu şi Kreissl am fost duşi la Peninsula, pe data de 21 noiembrie 1950. Am stat acolo până la 18 iulie 1953, de unde am fost transferat la Gherla, lucrările de la Canal fiind sistate la sfârşitul lui mai 1953, după moartea lui Stalin. Victor Kreissl a fost trimis la Aiud, pe 21 iulie 1953. Eu am rămas la Gherla până la 5 august 1954.
Cât timp aţi stat la Canal?
La Canal am stat trei ani. Lucram la săpat 12 metri adâncime, cu târnăcopul şi ranga, pământ tare şi foarte tare, sau piatră. Piatra o spărgeam cu barosul şi cu ciocanul. Primul brigadier dădea lista pentru Securitatea din Constanţa. În aprilie 1952, atât eu cât şi Victor Kreissl, pentru că trebuia să mergem la anchetă, în Constanţa, am fost opriţi să ieşim la muncă. Acolo, am remarcat două persoane, Mateescu Nicolae şi Mihai Ion, ale căror nume corespundeau cu numelor colegilor din organizaţie. Mi-am dat seama că este o anchetă privind organizaţia M.R.N.V. S-a făcut o anchetă suplimentară în legătură cu organizaţia.
Aţi fost bătuţi la anchetă?
În urma sinuciderii prof. dr. Simionescu, se ordonase sistarea bătăii. Capii reeducării au fost aduşi la Bucureşti şi anchetaţi. Au fost condamnaţi la moarte 32 de reeducaţi. Capii erau Ţurcanu şi Apăvăloaie. Cei de la Canal, ca Sofronie, au fost doar anchetaţi. Alţi capi de la canal, Bogdănescu şi Enăchescu, erau brigadieri la Brigăzile 13 şi 14. Cei de la Gherla, Bogos şi Ungureanu, au fost martori la proces şi nu au fost condamnaţi, ci doar anchetaţi. Unii au scăpat cu viaţă, pentru că nu toţi au fost condamnaţi, dar să nu credeţi că au scăpat mulţi, doar doi-trei.
Aţi fost eliberat pe 5 august 1954. Aţi făcut reabilitare?
Nu am făcut reabilitare. Am fost eliberat pe baza unui aviz al Securităţii.
Aţi putut să vă încadraţi în câmpul muncii?
Nu am putut să găsesc un loc de muncă. Am lucrat ca sezonier la Fabrica de zahăr vreo trei luni. Eu eram ajutor de -electrician. Tata fusese plutonier major la biroul mobilizării, unde a lucrat mult timp şi a făcut mult bine. Constantin -Pontet, recunoscător tatălui meu, ne-a ajutat.
Aţi dat examen la facultate?
În 1956, am dat examen de admitere la facultate. Mi-am luat diploma de absolvire de la liceu şi am dat examen la Institutul de Căi Ferate „Gheorghe Gheorghiu-Dej”. Am fost însă exmatriculat, în 1958, pentru că scrisesem în autobiografie că fusesem arestat. Eram în anul al III-lea.
Când aţi putut reintra la facultate?
La facultate, am reintrat în anul al IIl-lea, în urma unor examene de diferenţă, în 1969, dar nu la Căi Ferate, ci la Institutul Politehnic Bucureşti. Am terminat facultatea în 1972.
Ce repercusiuni a avut asupra dumneavoastră faptul că aţi fost arestat?
Am fost marginalizat, într-un resort (sector) mai puţin onorabil şi mai puţin plătit, fiind obligat să mă ocup numai de protecţia muncii.
V-aţi simţit vreodată urmărit de Securitate?
M-am simţit în permanenţă urmărit de securitate. Din când în când, eram invitat la securitate, primeam câte un telefon sau o carte poştală, pe care mi-o opreau la intrare, în aşa fel încât să nu am nicio dovadă asupra acestui fapt.
Au încercat să vă racoleze?
Da, au încercat.
V-aţi simţit om liber când aţi ieşit din închisoare?
Om liber nu mă simt nici acum.
Ce aţi făcut după revoluţie?
Am început să scriu. Am colaborat iniţial la AFDPR, secţia din Mântuleasa, la revista Rezistenţa. Am publicat 129 de articole. La AFDPR, în timp ce mă ocupam de redactarea Cărţii albe a deţinuţilor, un grup de legionari a respins orice colaborare cu mine, pe motivul că nu sunt legionar. Apoi am publicat în Arhivele Totalitarismului.
Ce le-aţi transmite tinerilor de astăzi?
Aş dori ca tineretul României să-şi iubească patria mai presus de orice şi să nu tolereze minciuna.
