Astfel, Conventia Europeana a Drepturilor Omului reprezinta un tratat international la care pot adera statele membre ale Consiliului Europei. Conventia prevede o serie de drepturi si garanteaza respectarea acestor drepturi de catre statele membre ale Conventiei.
Privitor la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, aceasta reprezinta un tribunal international compus din judecatori care actioneaza cu titlu individual, nereprezentand nici un stat. Acest lucru apare necesar tocmai pentru asigurarea independentei judecatorilor, independenta indispensabila pronuntarii unor hotarari judecatoresti legale si echitabile. Curtea este asistata de o grefa unde isi desfasoara activitatea majoritar juristi („referenti”) provenind din toate statele membre ale Conventiei. De notat ca referentii sunt, la randul lor, total independenti, ei nereprezentand nici pe reclamanti si nici statele reclamate.
Obiectivul de baza al Curtii consta in verificarea respectarii de catre statele membre a drepturilor si garantiilor prevazute de catre Conventie. De notat faptul potrivit caruia Curtea nu se poate ocupa de plangerile impotriva particularilor sau a institutiilor private, cum sunt de exemplu cele indreptate impotriva societatilor comerciale, fundatiilor, asociatiilor etc.
Dar pentru a prezenta pasii concreti pe care o persoana trebuie sa-i urmeze pentru a se adresa Curtii vom spune ca, in cazul in care o persoana considera ca un stat membru al Conventiei i-a incalcat un drept prevazut in Conventie sau in Protocoalele acesteia (in cazul nostru dreptul de proprietate), acea persoana poate sesiza Curtea printr-o plangere. Aceasta plangere poarta denumirea de „cerere”.
Avand in vedere obiectul prezentei lucrari, vom prezenta articolul 1 din protocolul aditional la Conventie, adoptat la Paris in 1952, privitor la protectia proprietatii si care prevede ca:
„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor”.
Referitor la sesizarea Curtii printr-o cerere vom spune ca justitiabilul nu este obligat sa aiba cetatenia unuia dintre statele membre la Conventie.
Este insa necesar ca incalcarea drepturilor sa fi fost comisa de unul dintre statele membre ale Conventiei, in jurisdictia sa.
Cel care adreseaza cererea poate fi o persoana fizica sau juridica (societate, asociatie etc.), uneori, chiar un stat, si trebuie sa fie direct si personal victima incalcarii pe care o denunta.
Nimeni nu are dreptul sa se planga intr-o maniera generala de o lege sau de un act pe motiv ca, de exemplu, acestea ar putea parea injuste.
O conditie de baza pentru introducerea cererii in fata Curtii este epuizarea, in statul in cauza, a tuturor cailor de atac la care se poate recurge pentru indreptarea situatiei.
De asemenea, trebuie ca, pe parcursul exercitarii cailor de atac, justitiabilul sa fi prezentat in mod real incalcarile drepturilor din Conventie pe care le-a suferit.
Foarte important de precizat este ca, de la data deciziei „definitive” in statul in cauza (in general judecata celei mai inalte instante in stat), exista un termen de 6 luni pentru ca plangerea sa fie primita la Curte. Dupa expirarea acestui termen, Curtea nu va mai accepta plangerea.
Adresa la care trebuie trimisa cererea:
dr. Grefier/The Registrer
Curtea Europeana a Drepturilor Omului/ European Court of Human Rights
Consiliul Europei/ Council of Europe
F-67075 Strasbourg Cedex
Cererea-tip contine:
¥ o scurta prezentare a faptelor si a plangerilor reclamantului;
¥ mentionarea dreptului sau a drepturilor prevazute de Conventie care sunt estimate a fi fost astfel incalcate;
¥ recursurile intreprinse deja pentru remedierea situatiei;
¥ copii ale deciziilor emise de toate autoritatile publice interesate.
Nota bene: Documentele trimise Curtii nu vor fi restituite, astfel incat acestea trebuie trimise doar in copie;
¥ formularul trebuie semnat de catre reclamant in calitate de solicitant sau de reprezentantul acestuia.
In aceasta faza, procedura se deruleaza in scris. In consecinta, nu au loc in principiu audiente, iar reclamantul va fi informat in scris asupra oricarei decizii luate de catre Curte.
Daca cererea sau doar una din plangeri este declarata inadmisibila, decizia este definitiva si irevocabila.
Daca cererea sau una din plangeri este declarata admisibila, Curtea va incuraja partile (reclamantul si statul interesat) sa ajunga la o intelegere amiabila. Ambelor parti li se va recomanda sa convina asupra unei solutii. Daca o astfel de intelegere nu se poate incheia, Curtea va proceda la examinarea „fondului” cererii, urmarind sa judece daca a avut loc sau nu o incalcare a Conventiei.
Ca urmare a numarului mare de cazuri, este posibil ca reclamantul sa astepte un an pana cand Curtea va proceda la examinarea initiala a cererii sale. Unele cereri pot fi analizate in regim de urgenta, fiind tratate cu prioritate, in special in cazul in care un pericol iminent ameninta integritatea fizica a aplicantului. In situatia in care Curtea decide ca reclamantul a fost victima unei incalcari, poate acorda „o satisfactie echitabila”, care consta intr-o suma de bani in compensatie pentru daunele suferite. Curtea poate cere, de asemenea, ca statul in cauza sa returneze cheltuielile de judecata avute pentru restabilirea drepturilor reclamantului. In cazul in care Curtea stabileste ca nu a avut loc nici o incalcare, reclamantul nu va plati nici o cheltuiala suplimentara (cum ar fi cheltuielile statului parat).
Curtea nu este responsabila de punerea in executare a hotararilor sale. Atunci cand a pronuntat o hotarare, responsabilitatea in ce priveste executarea sa revine Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, a carui sarcina este aceea de a controla aplicarea hotararii, precum si de a veghea asupra platii eventualelor reparatii financiare.