In seara zilei de 29 decembrie 1928 Adunarea Deputatilor a cinstit memoria lui Ion Nadejde, disparut in aceeasi zi. Luand cuvantul Nicolae Iorga a spus: "Ma desparteam in pareri de acest om, dar nu pot sa nu recunosc perfecta lui onestitate precum si cultura lui. A fost unul dintre promotorii partidului socialist la noi si a asistat la daramarea tuturor credintelor si stradaniilor lui. Ion Nadejde a fost un invins si fiindca stiu ce inseamna sa traiesti intr-o societate care nu te-a inteles, ma unesc la omagiul care i se aduce memoriei lui."
Ion Nadejde s-a nascut in anul 1854 in Botosani. Fiind bun la invatatura in ultimii ani de liceu era solicitat de profesori sa-i suplineasca la anumite ore. O cunoaste pe Sofia Bancila cu care se casatoreste inainte ca aceasta sa-si dea bacalaureatul.
Sofia Bancila s-a nascut in 1856. Tatal ei descindea dintr-o familie de razesi scapatata iar mama ei tot dintr-o familie de razesi, inruditi cu cronicarul Neculce. Sofia, dupa ce a terminat scoala primara, prin gratia unui unui unchi preo,t s-a inscris la pensionul Glovaska, scoala de cultura generala, unde dovedeste aptitudini pentru studiul umanistic si in special pentru limbi straine.
Se stabilesc la Iasi unde Ion Nadejde obtine la 22 de ani titlul de profesor de limba romana si latina si se prezinta la concurenta ca sa ocupe o catedra de limba romana la liceul national. Pe atunci isi disputau intaietatea in cultura noastra doua curente politice ideologice si estetice, junimismul reprezentat de Titu Maioescu si gherismul cu organul de presa Contemporanul al lui C. D. Gherea. Sunt confruntari de mare anvergura din care cultura romana are de castigat prin contibutia de prima mana a marilor clasici, Eminescu, Cosbuc, Slavici, Delavrancea sau prin mesajul socialist al acelor carturari grupati in jurul Contemporanului. Sotii Nadejde patrund in societate pe traseul socialist. Proaspat aderenti la aceasta doctrina isi transforma propria locuinta "casuta din Sararie" intr-un fel de sediu principal al miscarii. Astfel aceasta devine sediui redactiei, loc de intrunire si cadru de dezbateri politice si literare.
In oras sotii Nadejde ieseau din comun prin maniera de a se contrapune protipendadei care se manifesta tihnit si monoton. Devenisera obiect de barfe in oras si toti se uitau curiiosi la ei, mai ales la Sofia care iesea pe strada cu o palarie inalta, atragandu-si din partea cucoanelor eticheta de nebuna. O sete de cunoastere si de razvratire starnise Ion Nadejde in randurile studentilor progresisti si la clubul socialist, unde inflacareaza dezbateri si tine conferinte. Punctul de pornire al ideilor socialiste il constituie testamentul pe care il lasasesera revolutionarii de la 1848. Acestea sunt preluate de militantii socialisti care elaboreaza obiective cu un caracter general democratic. Problema agrara, independenta, democratizarea, libertatea deplina a presei si intrunirilor, drepturi civico-politice si votul universal, organizarea invatamantului si instructiei, acestea sunt obiective inscrise in programul mintilor luminate alke ideologilor de la 1848, preluate de socialisti.
Dupa moartea tatalui Sofiei, fratele ei, celebrul pictor de mai tarziu Octav Bancila, care avea numai patru ani, este ajutat cei doi soti si mai tarziu este inscris la gimnaziul stefan cel Mare. Dar spre sfarsitul verii Ion Nadejde il descopera pe elevul Bancila ascuns intre papusoii inalti lucrand la un om din lut caruia ii daduse expresivitate prin ochii de carbune si mustata de porumb. Spirit penetrant, Ion Nadejde intuise talentul in germene al viitorului pictor si a decis pe loc sa-l mute la scoala de Belearte, prima de acest fel din sud-estul Europei. In paralel cu activitatea din invatamant Ion Nadejde duce o intensa activitate publicistica. Imbibat de ideologia socialista a adus in presa noastra idei socialiste in forma romantica. Revista Contemporanul a avut o importanta indiscutabila in evolutia generatiilor dinainte de primul razboi.
Oricat de combatute au fost ideile din asemenea publicatii, chiar daca nu au putut sa-si croiasca drum, au reprezentat totusi un obiect de studiu. Ion Nadejde a crezut in drepturile omului. Teoretician, a fost si un autentic propagandist prin munca si staruinta. S-a adresat muncitorilor si intelectualilor cu aceeasi bunavointa de dascal bland, de pedagog blajin. Celor dintai le-a aratat ca ei formeaza clasa sociala careia i se cuvine solicitudine, celorlalti ca au datoria sa se ingrijeasca de sufletele celor dintai.
Cei doi soti s-au completat unul pe altul, avand aceleasi preocupari. Ei cunostea limbi straine, erau socialisti dar s-au retras in acelasi timp din partidul soicalist. Revista Romania literara a organizat in anul 1895 un sondaj de opinie publica solicitand cititorilor parerea la intrebarea "care femeie romanca este cea mai invatata?" Personalitatile culturale care au raspuns au indicat-o pe Sofia Nadejde.
Cei care au cunoscut-o o caracterizau ca fiind o mama exemplara – avea sase copii – scriitoare distinsa, om de stiinta prin energia intelectuala, cu respect pentru drepturile tuturor. Activitatea de miltanta socialista s-a subordonat telului ca femeia sa fie emancipata. Aceasta este contributia ei cea mai importanta la modernizarea Romaniei. In anul 1885, Sofia Nadejde isi incepe colaborarea la ziarul "Drepturile omului" cu articolul "Femeia si socialismul" si isi face debutul literar, tiparind in "Contemporanul" "Doua mame". Acestei nuvele ii vor urma "Un sfarsit", "Schite din viata la tara" etc. De asemenea in ziarul "Contemporanul" publica traduceri de scriitori straini ca Herbert Spencer, Letourneu etc., avand ca teme probleme de sociologie, antropologie, credinte religioase etc.
Ea isi largeste colaborarea si la alte publicatii, scriind numeroase articole in "Femeia romana", "Literatura si stiinta", "Evenimentul literar", "Munca", "Lumea noua" si altele, in ale caror pagini lanseaza polemici, declanseaza campanii in problema emanciparii feminine, a dezrobirii economice a femeii, a egalitatii cu barbatul, a instructiei publice, a votului universal, a salariului egal la munca egala, a protejarii muncii prin lege.
Odata cu incetarea revistei "Contemporanul", Sofia Nadejde realiza un rodnic bilant publicistic, prin care se impusese in fata publicului roman ca o talentata gazetara, inteligenta, pasionata. Articole, note, traduceri, schite, nuvele, teatru, cronici literare etc. atestau in persoana Sofiei Nadejde o personalitate a culturii romanesti din acel timp. O femeie "interesanta", epitet pe care i l-a atribuit, in cateva randuri si George Calinescu, vorbind de literatura ei azi uitata "care merita un cuvant de lauda"; o femeie uitata cu intentie de multi dintre contemporanii ei, pentru ca ideile si idealurile care au animat-o izvorau dintr-o incredere fierbinte in viata mai buna, mai luminoasa a femeii.
Pe data de 5 iulie 1881 are loc procestul intentat de o comisie a Universitatii din Iasi impotriva fratilor Ion si Gh. Nadejde fiind acuzati de propagarea ateismului, nesocotirea autoritatii paterne si propagarea socialismului in scoli. Cu aceasta ocazie, Ion Nadejde este dat afara din invatamant. Despartindu-se de catedrele la care predase discipline umaniste si limbi straine, Ion Nadejde, in paralel cu activitatea de publicist, nu s-a despartit cu gandul de a ajuta tineretul scolar.
Astfel, incepand cu anul 1883 ii apar mai multe carti si manuale destinate elevilor, dupa cum urmeaza: "Viata lui stefan cel Mare si Bun, domnul Moldovei", "Gramatica limbii romane, fonetica, etimologia, sintaxa si istoria limbii pentru clasele liceale", "Geografia judetului Iasi", "Elemente de botanica", "Elemente de zoologie pentru clasa a II-a gimnaziala", "Istoria limbii si literaturii romane", "Schita despre Miron Costin si vremea lui", "Elemente de geologie", "Dictionar latino-roman" etc. Din enumerarea acestor lucrari se poate constata cultura acestui om si cat de variate erau cunostintele lui. In anul 1888 Ion Nadejde candideaza si este ales deputat in colegiul 111 din Iasi.
In anul 1894 are loc despartirea familiei Nadejde de Iasi, la cererea unor socialisti ca V. G. Mortun, C-tin Mille, C. I. Ganea, A. Bacalbasa, Al. Radovici si altii. In acelasi an, Ion Nadejde s-a inscris la facultatea de drept cand avea 40 de ani, si a terminat-o in anul 1898, cu teza de licenta "Din dreptul roman". Desi obtinuse "cartea de avocat" care ii dadea dreptul sa practice aceasta profesie, el nu practica avocatura cu consecventa, fiind atras de cercetarea juridica in sine, domeniu in care a realizat studii si lucrari elogios primite de specialisti. Dintre acestea mentionam Dreptul vechi romanesc, "Originea si evolutia proprietatii la romani" etc.
Ion Nadejde, desi l-a citit si chiar l-a studiat pe Marx, nu a fost marxist, nu era un socialist revolutionar. Era un socialist romantic ca majoritatea socialistilor intelectuali din acea vreme. Dovada este aceea ca in anul 1899, cand Partidul Socialist incepuse sa se radicalizeze, el impreuna cu un numar insemnat de intelectuali s-a retras din acest partid. In acelasi timp, s-a inscris in Partidul National Liberal, care impreuna cu ceilalti socialisti care au trecut prin acest partid si-au mentinut revendicarile referitoare la alegeri, reforma agriculturii si altele. Desigur ca putini oameni au avut o inraurire atat de intensa, atat de rascolitoare asupra timpului lor, ca seful lor socialist din perioada tineretii lui Ion Nadejde. Sofia si Ion Nadejde sunt nume atat de legate de timpul lor incat revenirea lor in actualitate are ceva dintr-un act de magie. Camil Petrescu scria despre Ion Nadejde: "cand l-am cunoscut eu, era ca si intrat in istoria literara.
Avea ceva monahal in privirea obosita, calda si indepartata. Arata lucrurilor de acum un interes de curiozitate, fara obiect precis, fara dorinte, fara ganduri, ca un vizitator de muzeu". In ultimii zece ani de viata, scrie lucrarea denumita "V. G. Mottun – biografia lui si genealogia familiei Mortun". Lucrarea este extrem de documentata, ea porneste de la venirea lui Pavel Mortun, stramosul lui V. G. Mortun, din Maramures in Moldova in anul 1590, pana in anul 1918 cand moare V. G. Mortun. In Moldova i se incredinteaza comanda unor osti cu care ii respinge pe cazaci. Drept rasplata, Voda ii da mosia Budencuta. Lucrarea are 279 de pagini si contine 67 de schite. In acelasi timp publica inceputul unui studiu despre dreptul comparat vechi, romanesc si slav, lucrare care integita trebuia sa se intituleze "Urmele slave in dreptul vechi romanesc". In mai multe publicatii i se dedica coloane de cald omagiu lui Ion Nadejde, insotite de fotografii.
V. Corbeanca, unul dintre cei mai apropiati familiei Nadejde, semneaza in "Adevarul literar si artistic" articolul "Ion Nadejde – activitatea lui carturareasca in ultimii 10 ani de viata". Sub scurtul, dar densul in idei omagiu, semnat de Camil Petrescu si intitulat "Scriitori si curente", cineva a desenat, simbolic, un raft cu tomuri iar pe o masa cu doua vollume, pe unul deschis asupra celuilalt, pusi pentru totdeauna ochelarii pe care i-a purtat Ion Nadejde si langa volumele cercetate de carturar, pana in ajunul mortii, o vaza cu flori. Pentru sotia lui Ion Nadejde, la 29 decembrie 1928 este o noua si grea incercare, careia ii urmeaza retragerea publicistica din lumea scrisului pe un timp insemnat. In anul 1935, desi greu incercata sufleteste, i-au murit si doi baieti – vaduva lui Ion Nadejde, la respectabila varsta de 79 de ani, gaseste taria morala si forta fizica sa mai astearna pe hartie o pretioasa suita memorialistica despre miscarea socialista din Iasi, la inceputurile ei, pe care o incredinteaza ziarului "Adevarul" ca un "cantec de lebada".
Amintirele Sofiei Nadejde vad lumina tiparului in momentul in care fascismul isi anunta pericolul calamitar si cand intelectualitatea progresista din tara noastra avea sa-si uneasca vocile si cugetul intru apararea valorilor culturale si stiintifice create cu talent, ratiune si truda. In scrierile ei, Sofia Nadejde a folosit limba romana cu toate accentele ei moldovenesti. Toate schimonoselile straine ce se aduc de unii si de altii nu vor dainui. Asemenea pareri au ramas sacrosancte pentru Sofia Nadejde. Eroii ei vorbesc aidoma celor din popor, parca vezi si auzi un taran moldovean, cu glasul molcom si imbietor, cu nuantari care la Ion Creanga au atata farmec.
Fie ca e vorba de nuvele, schite sau povestiri, fie de romane, prozatoarea a utilizat la locul potrivit, in scopul caracterizarii personajelor, proverbe, ziceri, locutiuni ridicandu-se cu ele la poezie, la cea mai inalta elocinta, fara sa afecteze normele corecte ale limbii literare.
Iata, de exemplu, am ales din volumul "Lume catre lume" cateva expresii si locutiuni: "De, lelita, peste umbra si peste ursita nu poti sari"; "Mai taca-ti, femeie, gura, ca ti-a mers buhul ca de popa tuns"; "Din zece ale femeii, tot e bine cand barbatul asculta doar una"; "De omul abras si apucat, taie poala si fugi".
Interesanta la investigatie, prin universul larg pe care il patrunde, Sofia Nadejde ne-a lasat lucrari care au o valoare gnoseologica, pentru ca mai intai de toate sunt autentice, palpabile, a transcris cu fidelitate "documente omenesti". Daca se pot face unele rezerve unora din lucrarile ei din punct de vedere artistic, nu putine sunt meritele care le contrabalanseaza. Sotii Nadejde au avut ghinionul sa fie judecati dupa sfarsitul perioadei socialiste, cand Partidul Socialist s-a transformat in Partidul Comunist, si nu dupa inceputurile lui, cand partidul era mai mult social-democrat. In modul acesta, partidul comunist i-a considerat tradatori, atat in perioada dintre razboaie cat si dupa ce au venit la putere. De aceea, sotii Nadejde au fost dati uitarii odata cu ceilalti socialis-ti care s-au inscris ulterior in Partidul Liberal.
Sofia Nadejde s-a stins din viata la 18 iunie 1946, la varsta de 90 de ani.
