Principesa Margareta a sosit la Cluj încă din primele zile ale anului 1990.
Anul 1990 ,,mustea” de evenimente care de care mai furtunoase. Eram, de fapt, în faţa sfârşitului unei epoci, căreia, deşi i se zicea de către propaganda PCR ,,de aur”, fusese plină de lipsuri materiale, spirituale şi morale, dar şi de teroare. Eram acum la începutul unei alte etape istorice care dădea omului speranţe şi optimism. Ei bine, în una din acele zile animate şi fierbinţi, mai precis pe 25 ianuarie 1990, am fost surprins de un telefon „urgent”. Mi l-a dat recepţionerul Dumi Pop de la Hotelul „Continental”, omul ce ne rezolva cazările când aveam oaspeţi oficiali sau colegi veniţi din Bucureşti, de la redacţia „României libere”.
,,Vino” – strigă în receptor, ca un fel de ultimatum „vino, că vei avea o surpriză la care nici nu te puteai gândi sau nu te puteai aştepta acum”. M-am dus tot fuguţa şi ce să vezi: Dumi îmi spune că a venit la Cluj şi a cazat în apartamentul de protocol două Alteţe Regale, principese ale Regelui Mihai I: Margareta şi Sofia. Dumi m-a făcut praf, cu adevărat. „Asta da surpriză”, mi-am zis, făcându-mi în cap tot felul de planuri: cum să le abordez, fără să dau impresia că le şicanez, în ce limbă să vorbesc cu ele, căci engleza n-o ştiam deloc. Dar iată că mi-a venit un ajutor neaşteptat: în holul hotelului şedea emoţionat, într-un fotoliu, un om în vârstă îmbrăcat într-un costum verde închis, specific silvicultorilor. Şi tot în acel moment apăru şi un coleg de la radio care ştia englezeşte. Pădurarul ne explică un fapt interesant: era de la Castelul, fost regal, din Banloc – Banat, unde el fusese paznic de vănătoare al Regelui pe când Majestatea Sa era mai tânăr. Cineva de „mai sus” i-a dat vestea venirii principeselor aici şi, iată, a bătut atâta drum doar ca să le vadă şi să-i transmită sănătate Regelui Mihai I, pe care-l aşteaptă acum, o dată cu schimbarea regimului – spera el – la o vânătoare ca pe vremuri. O ,,prefaţă” mai bună nici că se putea pentru demersul ce aveam să-l fac, aşa că l-am rugat pe Dumi să anunţe principesele de vizitatorii pe care îi au deja.
Şi cât ai clipi din ochi a şi apărut pe hol Alteţa Sa Regală Margareta, înaltă, cu o înfăţişare de femeie frumoasă, căreia nu-i lipseau gropiţele din obraji când râdea şi întreaga ei înfâţişare, întreaga ei fizionomie o făcea să semene nespus de mult cu tatăl său, Majestatea Sa Regele Mihai I. Principesa a fost plăcut surprinsă de prezenţa unui fost maestru de vânătoare al Majestăţii Sale şi s-a întreţinut cu el mult timp, ajutată de un coleg de la radio şi el alertat de Dumi, care ştia bine limba engleză, dar se străduia şi dânsa să vorbescă româneşte, limbă de care nu era străină. Ne explică cât de mult dorise să vadă România şi acum era bucuroasă că este aici, în ţara în care tatăl ei, bunicul ei, străbunicul ei, au fost regi. Era bucuroasă că a venit la Cluj, oraşul despre care a auzit cât este de frumos şi unde străbunicii ei au ctitorit prima universitate românescă din Ardeal. Dar Clujul a cunoscut în acele zile fierbinţi şi alte întâlniri cu Familia Regală. Pentru că aici exista un ONG numit „Mişcarea pentru monarhie”, avându-i în frunte pe Constantin Visalon, Alexandru Pisoschi – peste câţiva distinşi cu medalia regală şi, până la deces, pe profesorul Mircea Mihăilescu. Dar şi o generaţie de medici din promoţia 1944 care s-au autointitulat ,,Promoţia Regele Mihai I”, având ca lideri doi medici cunoscuţi: Gheorghe Telea din Sibiu şi Vasile Lucaciu din Cluj, nepot al preotului Vasile Lucaciu, cel care, după Marea Unire de la 1918, a plecat în SUA să ducă hotărârile de la Alba Iulia.
Aşa se explică şi faptul că de sentimentele monarhice la Cluj erau atunci animaţi mulţi români. Acest sentiment a fost întărit şi de prezenţa Regelui Ferdinand, în anul 1920, la festivităţile de inaugurare a universităţii clujene, care apoi i-a purtat, pe frontispiciul ei, numele. Dar, personal, cred că acest sentiment şi respect pentru istorie a fost întreţinut şi de fostul rector, profesorul Andrei Marga, care a avut grijă să instaleze pe holul unuia dintre etaje, busturile celor două capete încoronate, Ferdinand I şi Maria. Ele erau considerate de unii ca un fel de altar în faţa căruia te închinai în gând, rugându-te pentru revenirea ţării noastre la normal, adică în rândurile ţărilor monarhice. Apoi a fost acel foc sacru produs de vizita Regelui Mihai I şi a Reginei Ana la Cluj după 1989, ambii vizitând Universitatea Babeş-Bolyai. A fost un prilej de a se organiza şi o întâlnire a Reginei Ana cu publicul clujean. Astfel că, prin faţa Reginei Ana au trecut zeci de cetăţeni ai Clujului, femei şi bărbaţi, mulţi intelectuali din prima linie a protipendadei oraşului, profesori universitari, profesori de liceu şi studenţi, dar şi oameni de rând care îşi înclinau capul, în semn de omagiu şi respect în faţa acestei femei de o modestie rară, veterană şi Majestatea Sa a celui de-al doilea război mondial, dar şi mamă a cinci copii, pe care, cu toate greutăţile exilului, i-a crescut şi în dragoste faţă de patria lor, România.
Devotament personal
Personal, n-am să uit niciodată de anul când, elev fiind la Liceul „Principele Nicolae” din Sighişoara, în timpul grevei regale, când Regele refuza să contrasemneze decretele lui Petru Groza, noi, elevii cu efigia Majestăţii Sale, desprinsă din timbrele poştale şi prinsă la reverul hainei, defilam pe străzi, scandând „Regele şi Patria”, susţinându-i şi cu modesta noastră demonstraţie de fidelitate, acţiunea împotriva celui pus la cârma guvernului României cu pistolul.
,,Dă-ne, Doamne, ce ne-ai dat
Şi dă-ne, Doamne, ce ne-ai luat.”
(Rugăciune din Maramureş, şoptită în timpul comunismului)
