Faptul că un individ ca Marian Clită a ucis o stewardesă daneză nu ar trebui să ne mire. Valul de infracţionalitate produs de concetăţenii noştri a ajuns un fapt banal. Ceea ce întristează mult mai mult decât dacă ne-ar emoţiona. Doar că numele lui Marian Clită este legat de asasinarea inginerului Gheorghe Ursu, unul dintre puţinii noştri disidenţi, care a murit în anii ’80, atunci când domina falsa iluzie că regimul comunist nu mai face un asemenea tip de victime. Iată că a făcut. Ştiam că fusese bătut până la moarte de un deţinut de drept comun, pus de către Securitate să-şi spele astfel păcatele. După ’89, când fiul lui Gheorghe Ursu s-a zbătut remarcabil pentru a scoate la iveală adevărul despre dispariţia tatălui său, am aflat cine este ucigaşul. Ucigaş care a făcut câţiva ani de puşcărie şi a fost pus în libertate. Liber să mai omoare din nou. De data aceasta nu un opozant al unui regim totalitar, ci o biată femeie din lumea liberă, care nu avea nici în clin, nici în mânecă cu politica. Odios, individul nu s-a putut înfrâna şi neprogramat de Securitate a acţionat conform instinctului criminal. Îmi amintesc însă plecând de la inginerul Ursu că în momentul în care s-au împlinit 4o de zile de la moartea sa, aceasta la sfârşitul lui 1985, lucram la corectură la acelaşi ziar, şi am fost martorul unei situaţii pline de tot hazul dacă nu ar fi vorba de o supremă amărăciune. Anunţul plătit de familie pentru comemorarea sa a stat în pagină până târziu spre seară. Întâi a avut o poziţie centrală, apoi a fost coborât în josul paginii, iar până la urmă a fost zvârlit afară. Memoria lui Gheorghe Ursu trebuia rasă din minţile noastre. Dar cine a vrut să-i aducă recunoştinţa sa nu l-a uitat. După atâţia ani ne întâlnim din nou cu numele ucigaşului. Sinistra celebritate a lui Clită produce însă un fior care uneşte epocile şi ne arată că în ciuda revoluţiilor răul nu a fost extirpat.
„Anunţul plătit de familie pentru comemorarea sa a stat în pagină până târziu spre seară. Întâi a avut o poziţie centrală, apoi a fost coborât în josul paginii.”