Urcandu-ma zilele trecute, ca de obicei, in tramvai, am fost socat de o tanara a carei fata era acoperita de o masca de panza prin care voia sa se protejeze de virusul gripei noi. Mai incolo am observat o batrana care nu avea masca, dar care-si acoperise fata cu fularul. Tinand cont de recomandarile date de autoritati, felul cum aratau cele doua nu ar fi trebuit sa ne surprinda. Numai ca nu masca sau fularul era problema, ci uitatura lor. Intre ele era o diferenta de cel putin 35 de ani, dar privirea le apropia. Le asemana asadar tocmai ura cu care priveau in jur. In fiecare pasager identificau un posibil pericol si, asa cum intr-o banca trebuie sa respecti distanta de confidentialitate fata de clientul aflat inaintea ta, si de data aceasta cele doua femei cereau pasagerilor sa stea cat mai departe de ele si sa nu le contamineze. Iata unde am ajuns, s-ar putea spune simplu si cu tristete.
Intr-o lume aglomerata in care virusii si microbii forfotesc, oamenii ajung sa se urasca temandu-se ca semenul ar putea deveni sursa nenorocirii sale. Intr-un film vechi dupa Agatha Christie, eroina principala interpretata de Liz Taylor, tot actrita in film, se imbolnaveste de scarlatina din cauza unei admiratoare care o saruta, ceea ce o face sa piarda sarcina. Ea nu uita si peste ani, intalnind-o pe femeia din cauza careia nu a mai putut sa aiba copii, nu ezita s-o omoare. A avut geniu mama romanului politist dintotdeauna. Sunt sigur ca si acum aceia care s-au imbolnavit de gripa porcina, daca ar sti de unde li se trage imbolnavirea, ar fi in stare sa-l stranga de gat pe nefericitul transmitator. Autoritatile ne-au recomandat de asemenea sa evitam sarutul. Nu stiu de ce, dar recomandarea aceasta seamana cu o alta facuta anii trecuti de reprezentantii unor asociatii de apararea unei hiperigiene, prin care se interzicea sarutarea icoanelor din biserici, tot din motivul ca ar putea fi sursa de contaminare.
Dumnezeule, ce departe am ajuns de minunatul indemn liturgic care ne invata sa ne iubim unii pe altii si intr-un gand sa marturisim! Departe, departe de tot!
Gripa ca simbol, iata o posibila interpretare a actualei situatii care face ravagii in lume. Gripa ca simbol al insigurarii, izolarii si inrairii! Ce poate fi mai deznadajduitor! Oamenii care merg unii pe langa altii orbi, cu fetele acoperite, evitandu-se sa se priveasca si atunci cand se privesc aruncandu-si, cum am spus, uitaturi crunte, reprezinta actuala efigie a unei umanitati debusolate, haotice, supraaglomerate.
Goethe l-a imaginat pe Faust ca pe un geniu care pentru cunoastere si putere face cel mai riscant legamant. Acum nu mai avem nevoie de personalitati. Oamenii noi, maoizati ori globalizati , ca sa scape de gripa noua, s-ar vinde unii pe altii si s-ar calca in picioare. Virusii ne-au fost dati asadar ca sa vedem cine suntem sau ce ne poate pielea, nu-i asa?
