Interviu cu Monica Pillat despre Maria Pillat-Brates
– Cine a fost Maria Pillat- Brates?
– Maria Pillat-Brates revine din uitare, dupa mai bine de o jumatate de secol. Opera artistei e redaruita publicului de azi intr-o expozitie retrospectiva, organizata la Galeria Dialog de Ruxandra Garofeanu, consilier cultural la Primaria sectorului 2, expozitie deschisa in intervalul 9 martie-7 aprilie, 2006, in sediul Primariei.
Nascuta Procopie-Dumitrescu, a venit pe lume la 25 iulie 1883. Tatal ei, Ion Procopie-Dumitrescu, a fost primar al Bucurestiului in 1877-1878 si in 1901, iar in aceasta calitate a refacut Biserica Silvestru, a construit scoala Silvestru si halele din Piata Unirii si a realizat canalizarea Dambovitei. Mama, Ecaterina, nascuta Iliescu, era fiica de doctor. Maria a avut o sora, pe Julietta, casatorita mai tarziu Teodorini, care si-a manifestat talentul in gravura, si trei frati, Justinian si Florian, care au urmat Dreptul, si Eugen, care a fost compozitor si care a pus pe muzica ciclul de poeme Cantecele stepei de Ion Pillat.
Eleva a pictorilor Costin Petrescu si Jean Steriadi, a debutat in 1914 la Salonul Tinerimii Artistice, sub pseudonimul I. Brates. Artista s-a manifestat activ intre cele doua razboaie mondiale, cu participari in epoca la expozitii colective si individuale, in tara si in strainatate, fiind deosebit de apreciata de criticii vremii George Oprescu, Alexandru Busuioceanu, Ion Frunzetti, Stefan Nenitescu, printre multi altii, dar si de maestrii artelor frumoase precum Nicolae Tonitza, Olga Greceanu, Ion Stefanescu etc. Cea pe care poetul Ion Pillat o numea „tovarasa” sa „de viata si de arta”, in dedicatia la volumul Balcic, a luat parte impreuna cu sotul ei la viata culturala a epocii. A tinut sa-i imortalizeze prin desen si culoare pe oamenii de cultura pe care ii admira. Gratie Cabinetului de Stampe al Academiei Romane, care a imprumutat o serie de tablouri din arhiva pentru aceasta retrospectiva, publicul poate vedea portretele lui V. Voiculescu, Ion Pillat, Lucian Blaga, Vintila Rusu Sirianu. Pe langa acestea, Maria Pillat-Brates a facut portrete lui Ionel Teodoreanu, Anton Bibescu, Gheorghe Darascu, Liviu Rebreanu etc., tablouri aflate in colectii particulare.
Concomitent cu preocuparile artistice, pictorita s-a devotat unor cauze umanitare, lucrand ca sora de caritate la ingrijirea ranitilor in timpul primului razboi mondial, la Iasi, si catre sfarsitul celui de-al doilea razboi, la Bucuresti.
– In ce masura a distrus regimul comunist destinul uman si artistic al Mariei Pillat-Brates?
– Cariera ei de artista in plina ascensiune a fost brutal curmata in 1949, cand a fost arestata ca fosta mosierita si inchisa intr-un penitenciar din Botosani. Mi-a povestit ca in inchisoare, ca sa nu-si piarda mintile, s-a apucat intr-o zi sa deseneze pe pereti cu un carbune figurile detinutelor din incapere, si gardienii, vazandu-i schitele pe zid, i-au cerut sa le faca portretele. De altfel puteti vedea in aceasta expozitie retrospectiva un desen facut de ea pe un petic de hartie mototolit, desen ce le infatiseaza pe tovarasele ei de suferinta din acel penitenciar. Ulterior a fost trimisa pentru cinci ani cu domiciliu fortat la Miercurea-Ciuc. A continuat sa faca acuarele si desene, umpland cu tablouri casele familiilor de unguri din satul care o adapostise. A cautat sa invinga vicisitudinile prin talent si, fiind foarte receptiva la frumusetea naturii din acele tinuturi, a izbutit sa-si transforme spatiul exilului intr-un loc de creatie. Multe peisaje, flori, portrete si naturi statice pictate la Miercurea-Ciuc se regasesc in prezenta expozitie.
La doi ani dupa eliberare, in 1957, a fost reconfirmata ca membra a Uniunii Artistilor Plastici si a sindicatului aferent, dar nu i s-a mai admis participarea la nici o expozitie. S-a stins pe 5 iunie 1975, fiind complet ignorata de contemporanii ei. Desi in 23 februarie 1966, Petru Comarnescu a tinut o conferinta despre pictura dintre cele doua razboaie la Universitatea Populara Dalles, in care a vorbit si despre Maria Pillat-Brates si a subliniat nedreptatirea care i s-a facut pictoritei, marginalizata abuziv pe criterii politice, de-abia in 2003 o acuarela a artistei, Peisaj, a figurat in expozitia Doamnele artelor frumoase romanesti afirmate interbelic la sala Muzeului Cercului Militar din Bucuresti si ulterior a fost inclusa de Ioana Cristea si Aura Popescu in albumul cu acelasi nume, aparut in Editura Monitorul Oficial, Bucuresti 2004.
– Arta Mariei Pillat-Brates respira o curatenie neverosimila. Suferintele prin care a trecut nu par sa-i fi afectat pictura. Cum sa ne explicam aceasta capacitate de detasare?
– Intr-adevar cine intra in expozitie are sentimentul ca patrunde intr-o oaza de lumina, armonie si iubire. Multi vizitatori mi-au marturisit ca tablourile ei iradiaza optimism si seninatate. Zilele trecute, recitind poeziile bunicului meu, Ion Pillat, din volumul Balcic, pe care ea l-a ilustrat, am fost surprinsa de contrastul dintre linistea ilustratiilor si melancolia versurilor. Din aceasta imbinare de cuvinte si desen rezulta o ingandurare aproape muzicala. Cred ca bunica mea avea un echilibru sufletesc mai solid deoarece credea profund in Dumnezeu. Arta pentru ea era si oglindire launtrica, si daruire. Chiar avea obiceiul sa aduca acuarele unor persoane in suferinta, deoarece simtea ca pictura ei poate alina ori schimba in bine o stare neagra de spirit. Bunica mea a fost o luptatoare, iar acest calm fermecat al tablourilor ei vine dintr-un sever control de sine si dintr-o nobila tinuta. Erau armele ei de rezistenta la haosul vremurilor din urma.
– Cum reactioneaza publicul acum in fata unor asemenea tablouri?
– Ii vad pe vizitatori intrand grabiti de afara, iar apoi, odata ajunsi in galerie, dau impresia ca se adapteaza altui ritm. Li se incetinesc pasii, figurile incordate li se destind, li se lumineaza fetele si incep sa zambeasca, sa viseze. Unii intarzie in expozitie doua-trei ore si cand pleaca, dupa cum mi-au destainuit, au sufletul plin.
