Regele Mihai I al României este o figură emblematică din istoria secolului XX şi singurul şef de stat din al doilea război mondial aflat în viaţă.
După moartea Regelui Ferdinand (1927), bunicul său, Mihai ajunge rege în urma renunţării la tron a tatălui său, Principele Carol. Fiind minor, regenţa a fost asigurată de Principele Nicolae – unchiul său, Patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan – preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie. În 1930, Carol se întoarce în ţară, detronându-şi fiul. Deoarece nu se putea face dintr-un rege prinţ, s-a găsit o formulă de compromis, acordându-i-se titlul de Mare Voievod de Alba Iulia.
Educat pentru a fi rege
Carol II s-a ocupat mult de educaţia fiului său, înfiinţând printre altele o clasă specială formată din copii din toate categoriile sociale şi toate naţionalităţile aflate pe teritoriul României. Despre educaţia de la Palat se poate spune că nu era părtinitoare, la absolvirea şcolii, Marele Voievod obţinând premiul doi pe clasă. De mic copil, Mihai a fost pasionat de maşini şi motoare, conducând de la o vârstă fragedă atât automobile cât şi motociclete. Lecţiile de mecanică nu erau străine de educaţia tânărului învăţăcel. Şcoala se împletea şi cu însuşirea calităţii de moştenitor la tron, fapt care impunea participarea la evenimentele oficiale şi culturale ale epocii. De la deschiderea sesiunii parlamentare la inaugurări de catedrale, de la defilări ale străjerilor la întâlniri cu oficialii altor state, programul era conceput astfel încât copilul să deprindă cât mai multe însuşiri ale unui viitor rege.
Un voievod modern şi sofisticat
În presa vremii, Mihai apărea nu doar cu prilejul unor evenimente oficiale, ci şi în spaţiul privat, unde lumea îl putea vedea testând un automobil electric (la 9 ani), la plimbare cu tatăl său pe aleile Palatului din Sinaia, la schi împreună cu alţi copii, meşterind un motor împreună cu mecanicul de la Curte sau însoţindu-şi tatăl la vânătoare. Imagini deosebite sunt cele în care Mihai învaţă să patineze şi chiar cade pe gheţuş. Toate aceste elemente erau făcute publice tocmai pentru că lumea era interesată şi atunci ca şi acum de viaţa privată a capetelor încoronate, iar prezentarea unui viitor suveran cu aceste îndeletniciri obişnuite avea menirea de a-l apropia de popor. „Mihăiţă”, aşa cum era alintat de către supuşi, era o figură extrem de cunoscută şi iubită, iar activităţile private care erau făcute publice deschideau pentru prima oară era unei monarhii care, prin intermediul presei şi al radioului, ajungeau foarte aproape de omul de rând.
