Clădită în perioada habsburgică (1714 – 1723) în vârful dealului care delimitează valea Someşului de pârâul Nadeş, „cetăţuia” este o fortificaţie cu ziduri în formă de stea. Arhitectul militar Giovanni Murando Visconti, strămoşul marelui regizor Luchino Visconti a fost cel care a alcătuit planurile acestei construcţii.
Viile clujenilor rase pentru a se asigura controlul militar asupra oraşului
Menită să fie un post de apărare şi control, cetăţuia adăpostea o ganizoană, un depozit pentru armament şi diferite spaţii administrative. Ridicată în stil baroc, fortificaţia a fost utilizată şi ca închisoare, în această incintă fiind închis şi executat pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. Administraţia austriacă a construit şi singurul pod acoperit peste Someş care făcea legătura între oraş şi cetăţuie. Contruit în jurul anului 1735, podul destinat traficului pietonal (cunoscut sub denumirea de Podul Nemţilor) era o mare realizare tehnică a perioadei respective, beneficiind totodată de paza permanentă a soldaţilor din garnizoana imperială.
Refugiu al populaţiei sărace
Panta dealului era în perioada interbelică, dar şi înainte de Primul Război Mondial, locul pe care se găseau unele dintre cele mai paupere zone ale oraşului, cu cocioabe mizere şi bordeluri fără pretenţii în care prostituatele îşi ofereau serviciile pentru mâncare sau lemne de foc.O reglementare a poliţiei clujene din perioada interbelică interzicea angajarea femeilor în restaurante şi cafenele, fapt care a atras imediat o creştere a numărului de prostituate, iar în „mahalaua” de pe Cetăţuie a înflorit şi mai mult comerţul cu servicii sexuale.
Transformarea din timpul Republicii Populare
Administraţia comunistă a „curăţat” dealul, amenajând pe acest loc unul dintre spaţiile cele mai potrivite din Cluj pentru promenadă şi recreaţie. La începutul anilor ’60, construirea noilor blocuri pe pe Strada Dragalina a schimbat fundamental peisajul zonei, iar ridicarea hotelului Belvedere a dat o notă de lux şi modernitate acestei părţi a Clujului. Deosebit de atractivă din punct de vedere turistic, Cetăţuia mai păstrează două dintre porţile fortificaţiei austriece, o mică parte din ziduri şi patru clădiri, iar ansamblul este un melanj fascinant între vechi şi nou.
În vara şi toamna anului 1964, pe Cetăţuie s-au filmat câteva cadre ale filmului Gaudeamus igitur al regizorului Gheroghe Vitanidis, prin intermediul cărora putem vedea şi azi cum arăta Clujul anilor ’60, dar mai cu seamnă noua amenajare a locului care oferă una dintre cele mai plăcute panorame ale oraşului.
