Oştire destul de recentă a atras atenţia multora dintre noi. La ora actuală, după mai bine de trei decenii de la declanşarea revoluţiei islamice în Iran, populaţia acestei ţări s-a dublat. Cum nu mai trăieşte Ceauşescu pentru ca citind această informaţie să-şi dea seama că se poate! Ne aducem aminte de anul 1979. Semnatarul acestor rânduri era în armată.Pe atunci în primăvară izbucnise războiul dintre China şi Vietnam, ceea ce îi punea în încurcătură pe ideologi fiindcă nu ştiau cum să prezinte discordia. Revoluţia din Iran prilejuită de revenirea în ţara shiită a ayatollahului Khomeiny trecea oarecum pe planul doi. Aceasta din simplul motiv ca şeful partidului şi al statului nu ştia cu ce ochi s-o privească. Era net antiamericană, anticapitalistă şi antiimperialistă, dar prin succesul ei cel sacrificat era nimeni altul decât Şahul Pahlavi, cu care N. Ceauşescu avea relaţii de excepţie şi, cum spuneau gurile rele, nu eram departe de-a o pune de o cumetrie cu distinsa familie imperială. Tot în 1979 a fost şi criza ostaticilor americani, caz petrecut tot în Iran, câte şi mai câte. Dacă nu înşel tot atunci a fost invadat Afganistanul de trupele sovietice…
După atâta vreme culegem roadele. Care sunt acestea? Iranul este privit ca un pericol nu numai la adresa păcii mondiale, ci şi a civilizaţiei pe care tot încercăm s-o edificăm şi s-o păstrăm. Liderul ţării face deseori declaraţii iresponsabile. Figura sa neîngrijită pare aceea a unui fanatic pentru care mai presus de tihnă şi viaţă este mistica islamului pervertită într-un fanatism ideologic. Totuşi, politica sa nu a acţionat în zadar. Iranienii s-au înmulţit fabulos. Aceasta ne dorea şi defunctul conducător comunist. După 1989 rata demografică a românilor a scăzut îngrijorător. Vocea bisericii se face tot mai des auzită pentru a ne pune în gardă în faţa acestui pericol, dar fiecare îşi ştie socotelile şi face cum îl taie capul. Dacă mai aveam două decenii cu Ceauşescu la cârmă am fi ajuns să ne dublăm ca număr? Nici nu ştiu dacă acesta ar fi fost un dar de la Dumnezeu sau rezultatul politicii de coerciţie fără precedent. Poate asupra unui asemenea punct ar trebui să reflectăm. Naşterea nedorită a unei fiinţe mai poartă amprenta Duhului Sfânt sau vine de la diavol?