La Editura Vremea a aparut de curand un volum care reuneste doua scrieri in proza, un roman si cateva povestiri, Zbor spre libertate, respectiv Fata cocorilor. De pe coperta ne zambeste o femeie frumoasa si cu ochi visatori. Am trece usor pe langa carte daca nu am retine numele autoarei, Pia Pillat Edwards. In felul acesta, aproape fara voia noastra suntem conectati la istoria literara postbelica si mai ales la traumele pe care regimul comunist le-a provocat unor oameni minunati, intelectuali si aristocrati in egala masura, ceea ce numim elita tarii fie risipita in exil, fie distrusa in puscariile autohtone.
Cine este Pia Pillat? Sora a lui Dinu Pillat si, evident, matusa a distinsei poete si angliste Monica Pillat, a plecat din tara chiar in 1946 impreuna cu sotul ei, seful tineretului liberal, Mihai Farcasanu. A fost o plecare facuta in mare graba, dar la tanc fiindca altfel cei doi ar fi avut mult de suferit. Asa cum noteaza in memoriile ei, Cornelia Pillat, sotia lui Dinu, cumnata Piei, in 1945, la decesul lui Ion Pillat, Mihai Farcasanu s-a dus oarecum clandestin pentru a nu fi recunoscut si pentru a scapa astfel de ochii urmaritorilor. Pentru cei care nu stiu trebuie sa spunem ca dincolo de dimensiunea sa politica, Mihai Farcasanu a fost si un scriitor bine cotat in epoca. A semnat sub pseudonimul Mihai Vilara romanul Frunzele nu mai sunt aceleasi, premiat in 1946 alaturi de Ferestrele zidite, cartea lui Alexandru Vona. Monica Pillat, pe care am intalnit-o de curand, mi-a spus ca atunci in 1946, dupa ce s-a aflat ca cei doi, Mihai Vilara si Mihai Farcasanu, sunt una si aceeasi persoana, romanul a fost retras din toate librariile si a devenit o lucrare interzisa. Destinul a fost crunt cu cei dintr-o familie care prin insusi faptul ca exista deranja autoritatile recent instalate.
La 12 ani de la plecarea surorii lui, Dinu Pillat a fost arestat, incriminat in vestitul proces Noica-Pillat si condamnat la inchisoare vesnica. Nu a stat inchis decat cinci ani pana in 1964, suficient insa ca sanatatea sa-i fie fatal subrezita. In momentul arestarii, 1959, Securitatea i-a confiscat romanul In asteptarea ceasului de apoi. Tot atunci a fost confiscat si manuscrisul unui roman al Piei, Viata incepe in fiecare zi.
Monica Pillat a incercat sa recupereze cele doua manuscrise, dar n-a fost chip. S-a dus la CNSAS, dar zadarnic. Hartii atat de importante pentru ea, ca membra a familiei Pillat, cat si pentru istoria literaturii noastre, nu au fost gasite. Speranta ei, mi-a marturisit, este aceea de a le identifica pe microfilme. Dar, in fine, asta e altceva…
La ora actuala doamna Pia Pillat are 90 de ani, fiind de o varsta cu Mihai Sora si Neagu Djuvara, cele doua personalitati ale culturii noastre omagiate de curand. Despre Pia Pillat stim insa foarte putin. Se afla intr-un azil din Marea Britanie, iar aparitia acum in romaneste, in traducerea Marianei Net, a acestui roman, in care a vrut sa cripteze toata fuga ei din tara si gasirea libertatii reprezinta, asadar, un minunat dar. Ni se demonstreaza astfel ca acele lucruri prin esenta lor nepretuite, produse gratie resurselor cele mai intime ale fapturii noastre, in cele din urma se intorc in tara de unde autorul lor a fost gonit.
Romanul Zbor spre libertate a aparut in engleza la inceputul anilor '70, iar pentru editorul care s-a incumetat sa-l publice a fost si un succes financiar. Cartea reda intr-o maniera simpla, directa, nesofisticata drama unor intelectuali romani nevoiti sa-si paraseasca tara. In prefata cartii, Monica Pillat noteaza: „Cand a inceput sa scrie prin anii '60 despre organizarea evadarii ei si a lui Mihai Farcasanu din Romania in toamna anului 1946, Pia era deja stabilita prin casatoria cu doctorul Anthony Edwards in Anglia la Birmingham. Imboldul i-a venit de la Mary Whitehouse, o buna prietena englezoaica, impresionata de destinul, dar si de talentul de povestitoare al Piei. Cum traiau in localitati diferite, Mary a rugat-o pe Pia sa-i istoriseasca in scrisori aventura plecarii ei in exil, iar la sfarsit a luat toate paginile de corespondenta, le-a pus cap la cap, le-a batut la masina si i-a cerut autoarei ingaduinta de a le da spre publicare. Pia a consimtit numai dupa ce si-a camuflat identitatea sub pseudonim, dupa ce a schimbat gradele de rudenie, numele reale ale personajelor si ale locatiilor din naratiune. Se impuneau masuri de precautie, deoarece in acea vreme familia din Romania era urmarita, iar fratele ei inchis cu o condamnare pe viata… Aparut la Londra in 1972, volumul a fost imediat remarcat nu numai de critici, ci si de producatori, care i-au cerut Piei permisiunea sa faca un film dupa roman, dar ea a refuzat cu tenacitate orice tentativa de publicitate, cu gandul la familia ei din tara. Asa se explica de ce o carte stralucita, care ar fi putut s-o faca celebra pe Pia, a intrat in penumbra.”
Speram ca aceasta penumbra acum sa se risipeasca definitiv. Desigur, ne intrebam daca, dupa atatea si atatea volume aparute in ultimii 16 ani, o alta marturie de aceeasi factura mai poate sa emotioneze. Chiar si Monica Pillat priveste lucrurile nu neaparat cu scepticism, dar cu o anumita intelepciune. In toti acesti ani, desigur, s-au publicat carti mult mai cutremuratoare, literatura Gulagului si a exilului cuprinde pagini pe care doar reaua intentie le-ar putea minimaliza fie acum, fie si intr-un viitor nedeterminat.
Cartea de fata intra insa intr-un alt registru. Intitulata voit banal Zbor spre libertate este cuceritoare prin simplitate si naturalete. Traducatoarea Mariana Net, intr-o nota introductiva, ne dezvaluie felul in care a luat pentru prima oara cunostinta cu destinul Piei Pillat si a lui Mihai Farcasanu. Tot o carte de memorii a fost calauza binefacatoare. Este vorba de celebrul volum Operatiunea Autonomous a lui Ivor Porter, tiparita in romaneste in 1991 la Humanitas. Versiunea orginala nu aparuse decat cu doi ani inainte, la Londra. Cartea prezinta incercarea servicilor speciale britanice de a parasuta in Romania in spatele frontului cativa agenti care ar fi luat legatura cu fruntasii opozitiei din tara. Acolo apar numele celor doi, Pia si Mihai, si toate avatarurile prin care au trecut pana ce au reusit sa fuga.
Romanul Zbor spre libertate se afla la incrucisarea dintre memorialistica si fictiune. Autoarea a ascuns numele reale ale personajelor si a facut din ce a trait o paradigma cu deschidere universala. In fiecare din aceste personaje ne putem recunoaste deoarece, mai mult sau mai putin, toti cei trecuti de o varsta am tanjit spre libertatea de la Soare-Apune si am vrut sa ne riscam viata printr-o evadare.
