Când am ajuns a doua oară la Mănăstirea Sihăstria şi i-am restituit „Sbornicul” Părintelui Varsanufie, zicându-i că am făcut o fotocopie, acesta mi-a răspuns dus pe gânduri: „Este bine să înmulţeşti cărţile”. Pr. Varsanufie locuia în aceeaşi casă cu Pr. Cleopa, datorită lui am fost găzduit sub acelaşi acoperiş timp de câteva săptămâni, când am ajuns pentru prima oară acolo. Acelaşi Pr. Varsanufie fusese alături de Pr. Cleopa într-una din perioadele în care acesta a stat retras în munţi, departe de lume. Era un om foarte smerit, cam de aceeaşi vârstă cu Pr. Cleopa, şi-avea ochii incredibil de albaştri.
Sunt vreo 23-24 de ani de atunci şi mă întreb uneori de ce mi-a zis cu oarecare preocupare: „Este bine să înmulţeşti cărţile”? Pr. Varsanufie avea uneori premoniţii, se spunea. Nu cumva s-a adeverit în ceea ce mă priveşte? Am fost mai încoace directorul unei edituri importante, am scris la rândul meu, aşadar am înmulţit cărţile. Dar era şi o oarecare tristeţe parcă în vorba părintelui: cât am reuşit să trăiesc efectiv din „Sbornic” – un fel de compendiu al rugăciunii isihaste? Ce rost are înmulţirea cărţilor dacă învăţămintele din ele nu sunt aplicate? Ca editor am fost conştient că anumite cărţi sunt făcute doar de formă, numai pentru a se mai împăuna vreun autor, doar pentru a mai primi un grad universitar etc. Om simplu şi fără multă carte, Pr. Varsanufie ştia că înmulţirea cărţilor este cu două tăişuri. De aceea, sensul cuvintelor sale încă îmi sună azi atât de straniu. Poate că a vrut să-mi spună: este bine să ajungi să înmulţeşti cărţile aşa cum Iisus a înmulţit pâinile…
