Adesea, spunem despre cineva: „…are caracter… Şi ce caracter frumos are!” sau, dimpotrivă „…n-are caracter… ce caracter urât are!”. Ca definiţie, caracterul este ansamblul de însuşiri psihice, esenţiale şi stabile, care privesc o apreciere morală, pozitivă sau negativă; caracterul ne determină felul nostru de a ne comporta şi atitudinile în societate sau într-o situaţie anume. Cred că toate spurcăciunile din viaţa societăţii vin din urâciunile noastre de caracter. Ce bine ar fi pentru poporul care ne-a născut să avem un caracter potrivit acestor cuvinte ale scriitorului şi moralistului francez La Rochefoucauld (1613-1680): „Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale.” Caracterul defineşte, arată pe faţă fiinţa fiecăruia dintre noi: dacă e înnobilată cu însuşiri frumoase sau, dimpotrivă, e plină de urâciuni (fireşte, nu fizice, ci lăuntrice). Chiar dacă suntem deştepţi din naştere, fără caracter ne pierdem orice valoare, după cum spune Cicero (om politic, orator, filosof şi scriitor roman, 106-43 î.H.): „Caracterul fără înţelepciune poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic.” Ba mai mult: „Caracterul omului este destinul său” – spune Heraclit (filosof grec, 540 – 475 î.H.)
