În urmă cu 100 de ani, Regele Ferdinand I rămăsese singura speranță a unei Românii aflate la ceas de cumpănă. Intrată în Primul Război Mondial cu entuziasm, România suferise o serie de înfrângeri dureroase. La începutul anului 1917, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia ocupau Oltenia, Muntenia, capitala București și Dobrogea.
La est, Basarabia se afla încă sub ocupație rusească, dar Imperiul Rus, care trebuia, conform înțelegerii din 1916, să furnizeze soldați și armament României pentru a rezista în fața ofensivei Puterilor Centrale, se prăbușise. Locul Imperiului Țarilor fusese luat de o republică fragilă, care a eșuat în tentativa de a crea în Rusia o democrație de tip occidental și care a lăsat locul uneia dintre cele mai sinistre dictaturi din istoria umanității, cea bolșevică. Și totuși, la doar un an după aceea, Regele Ferdinand I și Regina Maria deveneau suveranii României Mari, care regăsea între hotarele sale Basarabia, Bucovina, Maramureșul, Transilvania, Crișana și Banatul.
La 100 de ani după aceste momente, strănepoata Regilor Unirii, ASR Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei, a devenit din nou un simbol al speranței și al unității printre cei care cred că România trebuie să fie monarhie.
Paralele tulburătoare
Între destinul Regelui Ferdinand I și al Principesei Moștenitoare Margareta există mai multe asemănări decât ar părea la prima vedere, iar strănepoata repetă, la o altă scară, destinul străbunicului ei.
În primul rând, prin forța destinului, cei doi membri ai Familiei Regale s-au născut în străinătate. Ferdinand I a venit pe lume în 14 august 1865, la Sigmaringen, în Germania de azi. Principesa Moștenitoare Margareta a României s-a născut în 26 martie 1949, la Lausanne, în Elveția.
În al doilea rând, nici unul dintre ei nu părea destinat să devină Principe Moștenitor. Ferdinand I era cel de-al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I al României. În mod normal, Coroana României ar fi trebuit să fie moștenită de un descendent masculin al lui Carol I. Însă acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece primul Rege al României nu a fost binecuvântat cu fii. Singura sa fiică, Principesa Maria a României, a trăit doar patru ani. În acest context, succesorul său la Coroană ar fi trebuit să fie chiar fratele său, Leopold. Însă, prin Pactul de Familie încheiat la 21 noiembrie 1880, Principele Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen a renunțat la succesiunea la Coroana României. Leopold a fost ales Rege al Spaniei, dar nu a apucat niciodată să domnească, din cauza opoziției Franței.
Prin acest Pact de Familie, fiii Principelui Leopold, și anume Wilhelm, Ferdinand și Carol, deveneau moștenitorii prezumtivi ai lui Carol I și intrau direct în linia de succesiune la Coroana României.
În 1886, Principele Wilhelm a renunțat la linia românească, pentru a deveni succesorul tatălui său, în timp ce Ferdinand devenea astfel urmașul direct al unchiului său, Regele Carol I al României.
Într-o situație asemănătoare s-a regăsit și Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României. Regele Mihai I al României a fost binecuvântat cu cinci fiice, dar nu a avut niciun fiu. În momentul în care a fost silit să plece în exil, în 1948, România era guvernată de Constituția din 1923, repusă în vigoare de Regele Mihai I după actul de la 23 august 1944. Această Constituție cuprindea principiul legii salice, care stabilea faptul că moștenitorul Regelui trebuie să fie de sex masculin.
Însă această regulă s-a schimbat implicit din octombrie 1993, când România a aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar această aderare a adus două lucruri importante. Primul este interzicerea oricărei discriminări pe bază de sex, religie, apartenență politică etc. Cel de-al doilea este faptul că, atunci când există un conflict între reglementările interne și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt aplicabile prevederile Convenției Europene, deci, reglementările internaționale cu privire la drepturile omului se aplică cu prioritate față de prevederile legislației interne.
Așadar, din octombrie 1993, principiul salic nu mai este aplicabil nici în cazul succesiunii la Coroana României. Ca o paranteză, și Casa Regală a Marii Britanii a fost nevoită să își modifice statutele ca efect al aderării Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a fost nevoită să renunțe la prevederile adoptate în perioada Reformei, prin care membrii Familiei Regale care se căsătoreau cu catolici sau deveneau catolici erau excluși din linia de succesiune.
Ca urmare a acestor schimbări, în 1997, Majestatea Sa Regele Mihai I și-a desemnat pentru prima oară un succesor, iar Margareta a României a devenit Principesă Moștenitoare. Momentul desemnării sale a fost ales în mod simbolic la exact 50 de ani de la așa-zisa abdicare a Regelui Mihai I, un act nul deoarece a fost lezat de violența psihică la care a fost supus Regele României, amenințat de comuniști cu executarea a 1.000 de tineri, în cazul refuzului semnării documentului „abdicării“.
De asemenea, la 30 decembrie 2007, chiar în anul aderării României la Uniunea Europeană, Regele Mihai I a promulgat noile Norme Fundamentale ale Familiei Regale a României, care, în articolul 2, paragraful 4, prevăd: „Actualul Moștenitor la Șefia Casei Regale a României este Alteța Sa Regală Margareta, Principesa Moștenitoare a României (jure sanguinis), care va fi de acum înainte și va rămâne după decesul meu Custode al Coroanei României (ad personam)“.
Ca urmare a bolii grave de care suferă Majestatea Sa Regele Mihai I, din martie 2016, el a renunțat la toate angajamentele sale publice, care au fost preluate de Principesa Moștenitoare Margareta a României. Tot de anul trecut, titlul de Custode al României prevalează față de cel de Principesă Moștenitoare.
O altă paralelă între destinele Regelui Ferdinand I și Principesei Moștenitoare Margareta a României este faptul că au avut parte de o ucenicie îndelungată. Ferdinand I a devenit Principe Moștenitor în 1886 și vreme de 30 de ani a deținut această calitate, până în 1916, când i-a succedat Regelui Carol I.
Principesa Moștenitoare Margareta a României împlinește în acest an 20 de ani de când are această calitate, prin voința Majestății Sale Regele Mihai I. Atât Ferdinand I, cât și Margareta a României au dovedit o loialitate de neclintit față de Regele care le-a servit drept model: Carol I, respectiv Mihai I.
În al treilea rând, atât Ferdinand I, cât și Margareta a României au fost nevoiți să își asume o muncă grea în procesul de reconstrucție a României. În perioada Regelui Ferdinand I, țara trebuia reconstruită după devastările provocate de Primul Război Mondial, iar Margareta a României a luat parte la refacerea țării după dezastrul comunist.
În al patrulea rând, cei doi membri ai Familiei Regale au contribuit din plin la dobândirea unui nou statut internațional pentru România. Ferdinand I a condus eforturile României de a-și asuma un rol de lider în Societatea Națiunilor, constituită după Primul Război Mondial pentru a păstra pacea pe continent, apoi în Mica Antantă, cea mai stabilă alianță regională constituită de România, Iugoslavia și Cehoslovacia.
Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, alături de Majestatea Sa Regele Mihai I, de regretata Regină Ana și de Principele Radu al României au contribuit decisiv la eforturile diplomatice ale României de a adera la NATO și la Uniunea Europeană.
În fine, o cincea asemănare izbitoare este legată de activitățile caritabile. Regele Ferdinand I, Regina Maria și ceilalți membri ai Familiei Regale a României s-au implicat în ajutorarea celor săraci într-o manieră fără precedent. În special orfanii de război s-au bucurat de atenția membrilor Familiei Regale.
Din 1990, Margareta a României s-a implicat în alinarea suferințelor celor care au pătimit din cauza comunismului. Din nou, copiii, în special cei bolnavi, s-au bucurat de atenția Alteței Sale Regale. Este semnificativ faptul că Principesa Moștenitoare Margareta și-a cunoscut viitorul soț, Principele Radu al României, într-un centru pentru terapie prin artă dedicat copiilor.
Umbrela juridică sub care au loc acțiunile caritabile ale Principesei Moștenitoare este Fundația Principesa Margareta a României, care a atras fonduri private în valoare de peste 12 milioane de euro, care au fost folosite pentru a-i ajuta pe cei în nevoie.
