Proiectul Mid, care a eşuat din cauza opoziţiei ferme a preşedintelui rus Boris Elţin, a stârnit vii dezbateri în mediile intelectuale americane în 1992.
Unul dintre cele mai interesante proiecte lansate de thinktank-urile americane după prăbuşirea URSS a fost trecut până acum sub tăcere. Este vorba de propunerea lansată de unul dintre geopoliticienii de mai mică importanţă din Statele Unite ale Americii, William Mid, care însă este apropiat de importanta organizaţie Council for Foreign Relations. Este vorba de o organizaţie americană care formează, practic, un adevărat laborator al politicii externe americane. Proiectul lui William Mid a fost descoperit de analistul politic de origine basarabeană Octavian Sergentu, care a publicat, în urmă cu câteva zile, o carte intitulată „Geopolitica” la editura Dokia.
Proiectul Mid nu a fost concretizat niciodată în vreo ofertă oficială formulată de administraţia americană, însă, în anul 1992, când a fost publicat, a stârnit vii dezbateri în mediile intelectuale americane. Concret, proiectul Mid presupunea ca Statele Unite ale Americii să formuleze o ofertă de a cumpăra Siberia de la Federaţia Rusă, întocmai cum în secolul al XIX-lea americanii au cumpărat Alaska de la Imperiul Ţarist. Statele Unite ale Americii urmau să ofere circa trei mii de miliarde de dolari pentru achiziţia de teritorii de la Rusia. Oferta era completată cu spri¬jinul americanilor pentru modernizarea Rusiei, inclusiv prin intermediul unor investiţii masive în infrastruc¬tură şi în economie. De asemenea, diplomaţia americană urma să sprijine consistent Rusia să se integreze în Comunitatea Economică Europeană.
Era vorba, practic, de partea europeană a Rusiei, precum şi de vestul industrializat al Siberiei, inclusiv zona din jurul oraşului Ekaterinburg. „Iniţiativa americanilor, deşi nu a fost concretizată într-o ofertă oficială, a stârnit o opoziţie extrem de dură în Rusia”, spune analistul politic Octavian Sergentu, de la site-ul www.clujtoday.ro. El adaugă faptul că oferta americanilor mai includea oferirea cetăţeniei SUA pentru siberieni, precum şi posibilitatea de a folosi limbile popoarelor siberiene, alături de engleză şi rusă, în afacerile oficiale din administraţia locală.
Context geopolitic complicat
Contextul geopolitic în care a fost lansată ideea era unul deosebit de tulbure. Ruşii fuseseră înfrânţi în Războiul Rece. Mai întâi, şi-au pierdut „coloniile”, adică statele satelit din Europa de Est. A urmat destrămarea URSS. Pentru foarte mulţi ruşi, pierderea Belarusului şi a Ucrainei, ţări care fuseseră cucerite de la Polonia şi incluse în Imperiul Ţarist de sute de ani, era mult mai traumatizantă decât o ipotetică pierdere a Siberiei de Est. Mulţi dintre politicienii occidentali credeau că urmează destră¬marea Federaţiei Ruse, mai ales în condiţiile în care începuseră mişcările separatiste din Cecenia şi din Inguşetia. De asemenea, Rusia nu avea în acel moment capacitatea să investească pentru a dezvolta Siberia, o regiune imensă subpopulată sau chiar cu zone mari nelocuite. „Infuzia” celor trei mii de miliarde de dolari americani în economia rusească ar fi repre¬zentat o adevărată bulă de oxi¬gen pentru economia rusească. Ele ar fi putut să fie folosite pentru eradicarea sărăciei şi pentru a asigura dezvoltarea industrială a Rusiei, care ar fi păstrat partea europeană şi Siberia de Vest, propuneau geopoliticienii americani.
Un alt argument era acela că, după colapsul URSS, naţionalismul începea să renască într-o serie de popoare siberiene, care nu erau deloc fericite cu dominaţia rusească. În plus, pentru mulţi ruşi ar fi fost de bun augur să devină cetăţeni americani.
O altă tentaţie ar fi fost aceea de aderare la Comunitatea Economică Europeană. Piaţa Rusiei şi „provizia” de trei mii de miliarde de dolari americani ar fi fost foarte tentante şi pentru oficialii europeni. Şi asta cu atât mai mult cu cât nimeni nu ştia care va fi viitorul Comunităţii Europene, în condiţiile în care, în epocă, Uniunea Europeană nu exista din punct de vedere juridic, iar o serie de state, precum Austria, erau în afara spaţiului comunitar. Moneda euro şi spaţiul Schengen păreau nişte iluzii, iar integrarea Europei de Est era unul dintre obiectivele politicienilor europeni.
Planul însă a eşuat din cauza refuzului ferm al adminis¬traţiei Elţin, care ar fi transmis americanilor, pe căi neoficiale, că nici nu poate fi vorba de o discuţie despre vânzarea Siberiei.
Cinci oraşe mari
Siberia conţine un adevărat mozaic de structuri, precum Republica Yakutia, Republica Tuva, Republica Khakassia ori Republica Buriat, dar şi Districtul Autonom Koryakia. Există, de asemenea, o serie de districte federale ale Rusiei. În Siberia, există cinci oraşe mari: Irkuţk, Krasnoyarsk, Novosibirsk, Osmk şi Tomsk. Acestora li se adaugă Vladivostokul de pe malul Oceanului Pacific.
