Un editor englez a avut idea să retipărească în forma şi conţinutul original ziarele de epocă în şapte ţări europene, având un succes remarcabil.
În istoria României, actul de la 23 august 1944 a stârnit numeroase polemici. Adversarii Regelui Mihai I l-au acuzat pe acesta că ar fi „patronat” o trădare a României faţă de aliaţii săi germani. Însă cei mai mulţi istorici sunt de acord că actul Regelui Mihai I a însemnat salvarea existenţei României ca stat, în condiţiile în care ea ar fi putut să fie anexată de URSS, după cum se temeau politicienii din epocă. Şi comuniştii au încercat să îşi asume „paternitatea” actului care a dus la ruperea alianţei cu Adolf Hitler. Puţini români au avut acces la ziarele germane din epocă. Unul dintre românii stabiliţi în Germania, Mihai Rogai, a realizat o sinteză a modului în care presa germană a relatat despre acest act.
Retipărire, în formă şi conţinut original
Editorul englez Peter McGee a avut ideea să retipărească în forma şi conţinutul original ziare de epocă în 7 ţări europene. A avut un succes remarcabil. În Germania, a încercat să editeze sub titlul: „Zeitungszeugen: die Presse in der Zeit der Nationalsozialismus” (Mărturiile ziarelor: presa în timpul naţional-socialismului), un bisăptămânal cu ziarele din epoca 1933-1945, în forma şi conţinutul lor original, dar comentate şi explicate într-un editorial actual de 4 pagini. Primul număr a avut un tiraj de 300.000 de exemplare şi a apărut la 7 ianuarie 2009, cu urmatoarele ziare: Deutsche Allgemeine Zeitung (numărul din 31 ianuarie 1933 – liberal), Der Kämpfer (numărul din 30 ianuarie 1933 – comunist) şi Der Angriff (numărul din 30 ianuarie 1933 – organ al NSDAP, organizaţia Berlin, fondator Josef Göbbels).
Al doilea număr a apărut la data de 22 ianuarie 2009, cu următoarele ziare: ultimul număr al ziarului social-democrat Vorwärts (din data de 28 februarie 1933 , interzis apoi de naţional-socialişti), Vossische Zeitung (din 28 februarie 1933, liberal) şi Völkischer Beobachter (din 1 martie 1933). După 3 zile exemplarele nevândute au început să fie confiscate de către poliţia germană. Potrivit ministrului Justiţiei din Bavaria, Beate Merk (din Uniunea Creştin-Socială), împotriva editorului a început procedura de urmărire penală pentru folosirea de însemne ale organizaţiilor neconstituţionale şi pentru lezarea drepturilor de copyright (agenţia AFP). În plus, în acest al doilea număr, apare retipărit în forma şi conţinutul original un afiş electoral din anul 1933 al lui Adolf Hitler şi al NDSAP.
Editor sub ancheta procuraturii germane
Avocaţii editorului argumentează că ziarele au fost publicate pentru o mai bună înţelegere a fenomenului naţional-socialist, nicidecum să facă propagandă. Numarul 3 al revistei a apărut joi, 29 ianuarie 2009. Pe prima pagină tronau cuvintele: „Zensiert” (cenzurat), fară ziare, numai cu comentariile istoricilor despre ziarele ce ar fi trebuit să apară în acest număr, şi cu o declaraţie a editorului şi a avocaţilor lui. Până la urmă, editorul a primit câştig de cauză. Pentru noi, pentru români, este interesant de aflat cum au reacţionat oficialităţile germane la actul de la 23 august 1944.
23 august 1944 în presa germană a vremii
În numărul 88 al „Zeitun-gszeugen” din octombrie 2010 găsim, printre altele, ziarul „Hamburger Fremdenblatt”, numărul 234 din ziua de vineri, 25 august 1944. Pe prima pagină tronează un articol despre „trădarea” regelui Mihai I al României cu titlul: „Der ehrlose Weg” („Calea lipsită de onoare”), în care este analizată situaţia din România. Cităm: „Trădarea regelui român, în cârdăşie cu liberalii, comuniştii şi evreii, a fost anunţată încă de la începutul acestui an, prin trimiterea bătrânului prinţ Stirbey la Ankara, pentru a lua legătura cu anglo-americanii. Cu toate că legitimitatea lui ca negociator putea fi pusă la îndoială, el a locuit la Ankara chiar în sediul Ambasadei britanice. Acolo i s-a dat de înţeles că eventuale negocieri de armistiţiu trebuiesc duse cu toţi aliaţii, prinţul fiind trimis de englezi la Cairo, ca să aibe acolo o întrevedere cu trimisul sovietic Novikov. Ceva mai înainte, la 15 martie 1944, ziarul englez „Daily Express” relatase din „surse sigure” despre un plan de pace cu România, care, având în vedere ultimele evenimente, este asemănător cu trădarea de la 23 august.
Era prevăzută şi o garanţie de retrocedare a întregii Transilvanii către România. (…) După informaţiile noastre, trădătorii au acceptat cele mai grele condiţii posibile puse de sovietici, nu numai cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, ci şi părţi din sudul Bucovinei şi Ţării Româneşti. De asemenea, sovieticii au pretins cale liberă prin Dobrogea… Un mare interes au sovieticii pentru câmpurile petrolifere de la Ploieşti. Linia de demarcaţie trebuie să se găsească între Ploieşti şi Bucureşti. În continuare, sovieticii cer despăgubiri de război în valoare de 1 miliard de dolari, iar până la plătirea completă a lor armata sovietică nu va părăsi teritoriile româneşti ocupate”.
Pe pagina a doua a aceluiaşi ziar sunt grupate două articole sub titlul: „Der Verrat des rumänisches Königs” („Tradarea regelui român”). Unul are subtitlul „Moskaus Bedingungen” („Condiţiile Moscovei”), scris de trimisul ziarului la Stockholm, al doilea fiind un apel al Guvernului Naţional Român de la Viena, format din legionari, dar şi din ne-egionari („Aufruf an die Rumänen” – „Apel la români”).
Ziarul de propagandă al aliaţilor vestici, „Nachrichten für die Truppe” – „Informaţii pentru trupă”, din data de 23 august 1944, distribuit prin aruncare din avion în liniile germane, pentru demoralizarea soldaţilor germani, prezintă situaţia din România în culori „roz”. Sub titlul: „Offensive gegen Rumänien eröffnet” – „Declanşarea ofensivei contra României” se scrie: „Sowjet – Truppen erobern Jassy” – „Trupele sovietice cuceresc Iaşiul”. „În timp ce, la ordinul Führerului, toate diviziile disponibile au fost mutate în Curlanda, ca să elibereze pe cei 300.000 de soldaţi încercuiţi, la circa 1200 km mai la sud, o mare ofensivă sovietică a creat două breşe imense în frontul româno-german. Iaşi, al doilea oraş al României, a trebuit să fie evacuat de trupele româno-germane”.
