Cum a rupt tradiţia slavonă a culturii române Palia de la Orăştie

Cartea a fost editată cu ajutorul nobililor protestanţi din Transilvania, care doreau să îi atragă pe români spre ideile Reformei religioase.

Vorbind despre Banat un scriitor francez de dinainte de primul război mondial, Mario Roques, a tipărit o carte (în limba franceză), în care pomenea şi de traducerea în limba română al Vechiului Testament, carte fundamentală pentru trei religii: iudaism, creştinism şi mahomedanism. Acest Vechi Testament a fost numit „Palia de la Orăştie” (1581-1582). Cartea scriitorului francez Roques a apărut mai întâi la Caransebeş şi a fost prefaţată apoi de Genese, la Paris. Cartea a fost remarcată de prolificul scriitor bănăţean, Mircea Şerbănescu, care ne-a părăsit înspre cel de al 92-lea an de viaţă, nu fără a lăsa condeiul de mână până în ultima clipă, dăruindu-ne, între cele peste 50 de volume-romane, povestiri, schiţe eseuri etc – transmise nouă, românilor, moştentire – şi minunata sa carte, „Dincoace de Palia de la Orăştie” (Editura de Vest – 2004, Timişoara). Prin acest volum, el întăreşte adevărul conform căreia „Palia de la Orăştie” este prima tălmăcire a Bibliei tipărită în limba română, după un original tipărit iniţial în limba latină, fiind sincronă cu celelalte încercări, din toate spaţiile în care au înflorit cultura şi limba românească, de a traduce Biblia, şi a reprezentat un pas major în cultura şi istoria noastră. În epocă, în biserica românească, era folosită exclusiv limba slavonă. „Palia de la Orăştie” evocă numele localităţii hunedorene unde au locuit cei cinci „corifei” – între care şi Victor Herce, Efrem Zăcon ori Moise Peştişel, oameni dăruiţi culturii române care au trudit cu sârg să traducă Biblia apărută, apoi, în Caransebeş. Palia a făcut o ruptură în graiul şi ritualul bisericesc al românilor, pentru că a înlocuit tradiţia slavă cu cea latină, iar biserica românească a trecut apoi, sub influenţa Reformei protestante, şi de la oficierea slujbei bizantine din limba slavonă (preluată de la bulgari, în Evul Mediu timpuriu) la oficierea Liturghiei în limba română. Astfel ne-am înscris şi noi, românii, în „reformaţiunea” care străbătea Europa. fenomen remarcat şi de scriitorul francez amintit… De aceea, „Palia de la Orăştie” continuă să fie apreciată şi azi.

Date istorice

Tipărirea Paliei de la Orăştie a avut loc cu sprijinul unor nobili ardeleni reformaţi, atât de origine maghiară, cât şi de origine română. În epocă, atât lutheranii, cât şi calvinii, precum şi unitarienii, încercau să îi atragă pe românii ardeleni la Reformă. Biserica lutherană era predominant de limbă germană, iar cea calvină şi unitariană erau predominant de limbă maghiară. În timpul principilor calvini ai Transilvaniei, Biserica Ortodoxă a românilor din Transilvania este pusă sub supravegherea unui superintendent (episcop) calvin, care avea ca misiune să îi convingă pe cât mai mulţi dintre români să îmbrăţişeze dogmele şi ritualurile protestante. De altfel, Palia de la Orăştie a fost opera unuia dintre aceşti episcopi calvini ai bisericii românilor ardeleni, Mihai Tordaşi, lucru menţionat chiar în prefaţa lucrării. Principalul finanţator al demersului cultural şi religios a fost nobilul maghiar Ferenc Geszti. Ca o curiozitate istorică, Palia de la Orăştie a fost tipărită de fiul diaconului Coresi, pe nume Şerban, ajutat de Marian Diacul. O altă curiozitate este faptul că, pentru prima dată în istorie, acest document a folosit etnonimul de români, nu de rumâni. Traducerea Paliei de la Orăştie a fost bazată pe o carte, Pentateuhul, tipărită de marele cărturar ardelean Gaspar Heltai. Această carte a apărut în anul 1551 la Cluj.

Pe plan naţional, această teorie a fost publicată prima dată de filologul român Iosif Popivici, în anul 1911, iar scriitorul francez menţionat deja, Mario Roques, a preluat această teorie, a verificat-o şi a popularizat-o pe plan mondial în anul 1913. Până atunci, filologii susţineau că Palia de la Orăştie ar fi fost o traducere a unei ediţii medievale a Vulgatei, Biblia multiplicată în limba latină.